Chronological
Vai de voi cărturari şi farisei ipocriţi!
23 Atunci Isus le-a vorbit mulţimilor şi ucenicilor Săi. 2 El le-a zis:
„Cărturarii şi fariseii stau pe scaunul lui Moise. 3 Deci să faceţi şi să păziţi toate lucrurile pe care vi le spun ei, dar să nu faceţi după faptele lor, pentru că ei zic, dar nu fac. 4 Ei leagă poveri grele şi dificil de dus şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei înşişi nici măcar cu degetul nu vor să le mişte.
5 Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacterele[a] largi şi ciucurii lungi şi 6 iubesc să li se dea locul de onoare la mese şi scaunele de onoare în sinagogi, 7 să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni: «Rabbi»[b].
8 Voi însă să nu vă numiţi «Rabbi», căci Unul singur este Învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi. 9 Şi «tată» să nu numiţi pe nimeni pe pământ, căci Unul singur este Tatăl vostru, şi anume Cel ceresc. 10 De asemenea, să nu numiţi pe nimeni «îndrumător», căci Unul singur este Îndrumătorul vostru, şi anume Cristosul. 11 Cel mai mare dintre voi va fi slujitorul vostru. 12 Oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.
13 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia Cerurilor în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre!
14 (Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi devoraţi casele văduvelor şi faceţi rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veţi primi o condamnare mult mai mare.)[c]
15 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei[d] decât sunteţi voi!
16 Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceţi: «Dacă cineva jură pe Templu, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă cineva jură pe aurul Templului, este dator să-şi ţină jurământul!» 17 Nesăbuiţilor şi orbilor! Ce este de mai mare importanţă: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul? 18 Voi mai ziceţi: «Dacă cineva jură pe altar, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este dator să-şi ţină jurământul!» 19 Orbilor! Ce este de mai mare importanţă: darul sau altarul, care sfinţeşte darul? 20 Prin urmare, cel ce jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este pe el, 21 iar cel ce jură pe Templu, jură pe el şi pe Cel Ce locuieşte în el. 22 De asemenea, cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel Ce stă pe el.
23 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din chimion, dar neglijaţi cele mai importante lucruri din Lege, şi anume dreptatea, mila şi credincioşia! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi! 24 Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila![e]
25 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf şi de necumpătare! 26 Fariseu orb! Curăţă mai întâi pe dinăuntru paharul (şi farfuria)[f] , ca să fie curate[g] şi pe dinafară!
27 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi vă asemănaţi cu mormintele văruite[h], care pe dinafară arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morţi şi de orice fel de necurăţie! 28 Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi de fărădelege!
29 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor şi împodobiţi mormintele celor drepţi 30 şi spuneţi: «Dacă noi am fi trăit în zilele strămoşilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui profeţilor!» 31 Astfel, voi înşivă mărturisiţi că sunteţi urmaşii celor ce i-au ucis pe profeţi! 32 Umpleţi deci măsura strămoşilor voştri!
33 Şerpilor! Pui de vipere! Cum veţi scăpa de condamnarea la Gheenă[i]?! 34 De aceea, iată, vă trimit profeţi, înţelepţi şi cărturari! Pe unii dintre ei îi veţi omorî şi îi veţi răstigni, iar pe alţii îi veţi biciui în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta din cetate în cetate, 35 ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia[j], pe care l-aţi ucis între Templu şi altar! 36 Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste această generaţie!
37 Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să-ţi adun copiii, aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut! 38 Iată că vi se lasă casa pustie! 39 Căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când nu veţi zice: «Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!»[k]“
Autoritatea lui Isus
20 Într-una din zile, în timp ce Isus dădea învăţătură poporului în Templu şi vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoţilor şi cărturarii împreună cu bătrânii 2 şi L-au întrebat:
– Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?
3 El le-a răspuns:
– Vă voi pune şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: 4 botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?
5 Ei au început să discute între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?», 6 iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.“ 7 Aşa că I-au răspuns că nu ştiu de unde era. 8 Atunci şi Isus le-a zis:
– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Pilda vierilor
9 Apoi a început să spună poporului următoarea pildă:
„Un om a plantat o vie[a], a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie pentru o vreme îndelungată. 10 La vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori, ca să-i dea partea cuvenită din rodul viei.
Viticultorii însă l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11 A mai trimis un alt sclav, dar şi pe acela l-au bătut, l-au înjosit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12 A mai trimis un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au aruncat afară.
13 Atunci stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că pe el îl vor respecta!» 14 Dar viticultorii, când l-au văzut, şi-au zis unii altora: «Acesta este moştenitorul! Să-l omorâm pentru ca moştenirea să fie a noastră!» 15 Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât.
Aşadar, ce le va face stăpânul viei? 16 Va veni şi-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.“
Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: „Să nu se întâmple una ca asta!“[b] 17 Dar El i-a privit şi le-a zis: „Atunci ce înseamnă următorul pasaj unde a fost scris:
«Piatra pe care au respins-o zidarii
a devenit piatra din capul unghiului.»[c]?
18 Oricine cade peste piatra aceea va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.“
19 Chiar în ceasul acela cărturarii şi conducătorii preoţilor au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus această pildă.
Tributul datorat Cezarului
20 Au început să-L urmărească îndeaproape şi au trimis nişte spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L poată da astfel pe mâna puterii şi autorităţii guvernatorului. 21 Aceştia L-au întrebat:
– Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi-i înveţi pe oameni corect, că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. 22 Se cuvine să plătim tribut Cezarului[d] sau nu?
23 El însă şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a zis:
24 – Arătaţi-mi un denar[e]! Chipul şi inscripţia de pe el, ale cui sunt?
– Ale Cezarului, au răspuns ei.
25 El le-a zis:
– Aşadar, daţi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![f]
26 Astfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
27 Apoi au venit la El nişte saduchei[g], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:
28 – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.[h] 29 Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să aibă copii. 30 Cu al doilea s-a întâmplat la fel. 31 Al treilea s-a căsătorit şi el cu văduva şi tot aşa toţi cei şapte; şi au murit fără să aibă copii. 32 Femeia a murit ultima dintre toţi. 33 Deci, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!
34 Isus le-a răspuns:
– Copiii[i] veacului acestuia se însoară şi se mărită, 35 dar cei care vor fi consideraţi vrednici să aibă parte de veacul acela şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, 36 căci ei nu mai pot muri pentru că sunt ca îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, însuşi Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre tufiş, când vorbeşte despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov[j]. 38 Ori El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.
39 Atunci unii dintre cărturari I-au zis:
– Învăţătorule, bine ai zis!
40 Căci nu mai îndrăzneau să-I pună nici o întrebare.
Al cui fiu este Cristos?
41 El însă i-a întrebat:
– Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David? 42 Căci David însuşi, în cartea Psalmilor, spune:
„Domnul I-a zis Domnului meu[k]:
«Şezi la dreapta Mea,
43 până voi face din duşmanii Tăi
aşternut[l] al picioarelor Tale!»“[m]
44 Aşadar, David Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?
45 Apoi le-a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor: 46 „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi şi care iubesc să fie salutaţi prin pieţe şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. 47 Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“
Văduva săracă şi dărnicia ei
21 Când Şi-a ridicat privirea, i-a văzut pe cei bogaţi punându-şi darurile în vistieria[n] Templului. 2 A văzut şi o văduvă săracă, punând acolo două lepta[o]. 3 Isus a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi, 4 pentru că toţi aceştia au pus din abundenţa lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea ca să trăiască.“
Semne ale sfârşitului
5 În timp ce unii vorbeau despre Templu, că este împodobit[p] cu pietre frumoase[q] şi cu daruri, El a zis:
6 – Cât despre aceste lucruri pe care le vedeţi, vor veni zile când nu va fi lăsată piatră pe piatră; totul va fi dărâmat.[r]
7 Ei L-au întrebat:
– Învăţătorule, când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când urmează să se întâmple acestea?
8 El le-a răspuns:
– Vedeţi să nu fiţi duşi în rătăcire! Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ şi „Vremea se apropie!“ Să nu vă duceţi după ei! 9 Când veţi auzi de războaie şi răscoale, să nu vă îngroziţi, căci întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi imediat.
10 Apoi El le-a zis:
– Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. 11 Vor fi cutremure mari şi foamete, şi molime în diverse locuri; vor fi manifestări înspăimântătoare şi semne mari din cer. 12 Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor persecuta. Vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în închisori şi vă vor duce înaintea regilor şi înaintea guvernatorilor din pricina Numelui Meu. 13 Vi se va da astfel prilejul să fiţi mărturie înaintea lor. 14 Hotărâţi-vă deci în inimile voastre să nu vă pregătiţi mai dinainte apărarea! 15 Căci Eu vă voi da cuvinte şi o înţelepciune căreia nici unul din potrivnicii voştri nu i se va putea opune şi n-o va putea contrazice! 16 Veţi fi trădaţi chiar şi de părinţi, de fraţi, de rude şi de prieteni, iar pe unii dintre voi vă vor da la moarte. 17 Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. 18 Dar nici un fir de păr din cap nu vi se va pierde. 19 Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele[s].
20 Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate, atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape. 21 Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară, iar cei de pe câmpii să nu intre în el, 22 căci acestea sunt zile de răzbunare, ca să se împlinească toate lucrurile care au fost scrise. 23 Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Căci va fi strâmtorare mare peste pământ şi urgie peste poporul acesta! 24 Vor cădea ucişi de ascuţişul sabiei şi vor fi duşi captivi prin toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către neamuri, până când se vor împlini vremurile neamurilor.
25 Vor fi semne în soare, lună şi stele,[t] iar pe pământ va fi suferinţă printre neamuri, încremenite de urletul mării şi al valurilor. 26 Oamenii vor leşina de frică în aşteptarea lucrurilor care urmează să vină asupra omenirii, căci puterile cerurilor vor fi clătinate[u]. 27 Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor,[v] cu putere şi mare slavă. 28 Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, îndreptaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie!
29 Le-a spus apoi o pildă:
– Uitaţi-vă la smochin şi la toţi copacii. 30 Când vedeţi că deja înfrunzesc, ştiţi că de acum vara este aproape. 31 Tot aşa şi voi, când vedeţi că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. 32 Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 33 Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!
34 Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare, cu beţii şi cu îngrijorările vieţii şi astfel ziua aceea să vină asupra voastră pe neaşteptate, 35 ca o capcană! Căci ea va veni peste toţi locuitorii de pe toată faţa pământului. 36 Vegheaţi tot timpul, rugându-vă să puteţi scăpa de toate aceste lucruri care urmează să se întâmple şi să puteţi sta în picioare înaintea Fiului Omului!
37 În fiecare zi Isus dădea învăţătură în Templu, iar în fiecare seară ieşea şi-Şi petrecea noaptea pe muntele numit „al Măslinilor“. 38 Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.