Chronological
Cântarea lui David
22 David a îndreptat către Domnul cuvintele(A) acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit(B) din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul.
2 El a zis:
„Domnul(C) este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
3 Dumnezeu este stânca mea
la care(D) găsesc un adăpost,
scutul(E) meu şi puterea(F) care mă mântuieşte,
turnul(G) meu cel înalt şi scăparea(H) mea.
Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie!
4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
5 Căci valurile morţii mă înconjuraseră,
şuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră,
6 legăturile(I) mormântului mă înconjuraseră,
laţurile morţii mă prinseseră.
7 În strâmtorarea mea, am chemat(J) pe Domnul,
am chemat pe Dumnezeul meu;
din locaşul Lui, El mi-a auzit(K) glasul şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8 Atunci, pământul s-a cutremurat(L) şi s-a clătinat,
temeliile(M) cerului s-au mişcat
şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9 Fum se ridica din nările Lui
şi un foc(N) mistuitor ieşea din gura Lui:
cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
10 A plecat(O) cerurile şi S-a pogorât:
un nor gros(P) era sub picioarele Lui.
11 Călărea pe un heruvim şi zbura, venea pe aripile(Q) vântului;
12 era înconjurat cu întunericul(R) ca şi cu un cort,
era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
13 Din strălucirea care era înaintea Lui
scânteiau cărbuni(S) de foc.
14 Domnul a tunat(T) din ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
15 a aruncat săgeţi(U) şi a risipit pe vrăjmaşii mei,
a aruncat fulgerul şi i-a pus pe fugă.
16 Fundul mării s-a văzut,
temeliile lumii au fost descoperite
de mustrarea(V) Domnului,
de vuietul suflării nărilor Lui.
17 El(W) Şi-a întins mâna de sus din înălţime, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
18 m-a izbăvit(X) de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmaşii mei
care erau mai tari decât mine.
19 Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele,
dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20 El m-a scos la loc(Y) larg.
El m-a mântuit, pentru că mă(Z) iubeşte.
21 Domnul mi-a(AA) răsplătit după nevinovăţia mea,
mi-a făcut după curăţia(AB) mâinilor mele;
22 căci am păzit(AC) căile Domnului,
nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
23 Toate poruncile(AD) Lui au fost(AE) înaintea mea
şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
24 Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
25 De aceea, Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia(AF) mea
după curăţia mea înaintea Lui.
26 Cu cel bun(AG) Tu eşti bun,
cu omul drept Te porţi după dreptate,
27 cu cel curat eşti curat,
cu cel îndărătnic(AH) Te porţi după îndărătnicia lui.
28 Tu mântuieşti pe poporul(AI) care se smereşte,
şi cu privirea Ta
cobori pe cei mândri(AJ).
29 Da, Tu eşti lumina mea, Doamne!
Domnul luminează întunericul meu.
30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31 Căile lui Dumnezeu sunt(AK) desăvârşite,
Cuvântul Domnului este(AL) curăţit;
El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
32 Căci cine(AM) este Dumnezeu, afară de Domnul?
Şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetăţuia mea(AN) cea tare
şi El mă călăuzeşte pe(AO) calea cea dreaptă(AP).
34 El îmi face picioarele ca(AQ) ale cerboaicelor
şi El mă aşază pe locurile mele cele înalte(AR).
35 Îmi(AS) deprinde mâinile la luptă
şi braţele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale
şi ajung mare prin bunătatea Ta.
37 Lărgeşti(AT) drumul sub paşii mei
şi picioarele mele nu se clatină.
38 Urmăresc pe vrăjmaşii mei şi-i nimicesc,
nu mă întorc până nu-i nimicesc.
39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;
cad(AU) sub picioarele mele.
40 Tu mă încingi(AV) cu putere pentru luptă,
răpui sub mine pe potrivnicii(AW) mei.
41 Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul(AX) înaintea mea
şi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42 Se uită în jurul lor şi nu-i cine să-i scape.
Strigă către Domnul(AY), dar nu le răspunde!
43 Îi pisez ca(AZ) pulberea pământului,
îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul(BA) de pe uliţe.
44 Mă scapi(BB) din neînţelegerile poporului meu;
mă păstrezi drept căpetenie(BC) a neamurilor;
un popor(BD) pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.
45 Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.
46 Fiii străinului leşină de la inimă,
tremură când ies din(BE) cetăţuie.
47 Trăiască Domnul
şi binecuvântată să fie Stânca mea!
Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii(BF) mele,
48 Dumnezeu, care este răzbunătorul meu,
care-mi supune(BG) popoarele
49 şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei!
Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei,
mă izbăveşti de omul(BH) asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre(BI) neamuri, Doamne,
şi voi cânta spre slava Numelui Tău!
51 El dă(BJ) mari izbăviri împăratului Său
şi arată milă unsului(BK) Său:
lui David şi seminţei(BL) lui pentru totdeauna.”
Cele din urmă cuvinte ale lui David
23 Iată cele din urmă cuvinte ale lui David.
Cuvântul lui David, fiul lui Isai,
cuvântul omului(BM) care a fost înălţat sus de tot,
cuvântul unsului(BN) Dumnezeului lui Iacov,
cuvântul cântăreţului plăcut al lui Israel:
2 „Duhul(BO) Domnului vorbeşte prin mine
şi cuvântul Lui este pe limba mea.
3 Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stânca(BP) lui Israel mi-a zis:
‘Cel ce împărăţeşte între oameni cu dreptate, cel ce împărăţeşte(BQ) în frică de Dumnezeu,
4 este(BR) ca lumina dimineţii, când răsare soarele
în dimineaţa fără nori;
ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolţească din pământ verdeaţa.’
5 Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu,
totuşi El a(BS) făcut cu mine un legământ veşnic,
bine întărit în toate privinţele şi tare.
Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?
6 Dar cei răi sunt toţi ca nişte spini pe care-i arunci,
şi nu-i iei cu mâna;
7 cine se atinge de ei
se înarmează cu un fier sau cu mânerul unei suliţe
şi-i arde în foc pe loc.”
Vitejii lui David
8 Iată numele vitejilor care erau în slujba lui David:
Ioşeb-Basşebet, Tahchemonitul, unul din fruntaşii căpeteniilor. El şi-a învârtit suliţa peste opt sute de oameni, pe care i-a omorât dintr-odată. 9 După el, Eleazar(BT), fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici care au ţinut piept împreună cu David împotriva filistenilor strânşi pentru luptă, când bărbaţii lui Israel se dădeau înapoi pe înălţimi. 10 El s-a sculat şi a lovit pe filisteni până ce i-a obosit mâna şi a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Poporul s-a întors după Eleazar, numai ca să ia prada. 11 După el, Şama(BU), fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii(BV) se strânseseră la Lehi. Acolo era o bucată de pământ semănată cu linte, şi poporul fugea dinaintea filistenilor. 12 Şama s-a aşezat în mijlocul ogorului, l-a apărat şi a bătut pe filisteni. Şi Domnul a dat o mare izbăvire. 13 Trei(BW) dintre cei treizeci de căpetenii s-au pogorât pe vremea seceratului şi au venit la David, în peştera(BX) Adulam, când o ceată de filisteni tăbărâseră în valea(BY) Refaim. 14 David era atunci în(BZ) cetăţuie şi o strajă a filistenilor era la Betleem. 15 David a avut o dorinţă şi a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?” 16 Atunci, cei trei viteji au trecut prin tabăra filistenilor şi au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David, dar el n-a vrut s-o bea şi a vărsat-o înaintea Domnului. 17 El a zis: „Departe de mine, Doamne, gândul să fac lucrul acesta! Să beau sângele(CA) oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vieţii lor?” Şi n-a vrut s-o bea. Iată ce au făcut aceşti trei viteji. 18 Abişai(CB), fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia celor trei. El şi-a învârtit suliţa peste trei sute de oameni şi i-a omorât, şi a fost vestit între cei trei. 19 Era cel mai cu vază din cei trei şi a fost căpetenia lor, dar n-a fost la înălţimea celor trei dintâi. 20 Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel(CC), om viteaz şi vestit prin faptele lui mari. El(CD) a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a pogorât în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu într-o zi când căzuse zăpadă. 21 A omorât pe un egiptean groaznic la înfăţişare, care avea o suliţă în mână, s-a pogorât împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a omorât cu ea. 22 Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada, şi a fost vestit printre cei trei viteji. 23 Era cel mai cu vază din cei treizeci, dar n-a ajuns la înălţimea celor trei dintâi. David l-a primit între sfetnicii lui(CE) de aproape. 24 Asael(CF), fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem. 25 Şama(CG) din Harod. Elica din Harod. 26 Heleţ din Pelet. Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa. 27 Abiezer din Anatot. Mebunai din Huşa. 28 Ţalmon din Ahoah. Maharai din Netofa. 29 Heleb, fiul lui Baana, din Netofa. Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin. 30 Benaia din Piraton. Hidai din Nahale-Gaaş(CH). 31 Abi-Albon din Araba. Azmavet din Barhum. 32 Eliahba din Şaalbon. Bene-Iaşen. Ionatan. 33 Şama din Harar. Ahiam, fiul lui Şarar, din Arar. 34 Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui Maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo. 35 Heţrai din Carmel. Paarai din Arab. 36 Igheal, fiul lui Natan, din Ţoba. Bani din Gad. 37 Ţelec, Amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei. 38 Ira(CI) din Ieter. Gareb din Ieter. 39 Urie(CJ), Hetitul. De toţi: treizeci şi şapte.
Psalmul 57
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David, făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul
1 Ai milă(A) de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la(B) umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare
până(C) vor trece nenorocirile.
2 Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt,
către Dumnezeu, care(D) lucrează pentru mine.
3 El(E) îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă(F) ocări.
Da, Dumnezeu Îşi va(G) trimite bunătatea şi credincioşia.
4 Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai(H) căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă(I) este o sabie ascuţită.
5 Înalţă-Te(J) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6 Ei(K) întinseseră un laţ sub paşii mei;
sufletul mi se încovoia
şi-mi săpaseră o groapă înainte:
Dar au căzut ei în ea.
7 Inima mea este tare(L), Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
8 Trezeşte-te, suflete(M)! Treziţi-vă, alăută şi harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
9 Te voi lăuda(N) printre popoare, Doamne!
Te voi cânta printre neamuri.
10 Căci(O) bunătatea Ta ajunge până la ceruri
şi credincioşia Ta, până la nori.
11 Înalţă-Te(P) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.