Chronological
Psalmul 5
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat cu flautele.
Un psalm al lui David
1 Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne!
Ascultă suspinele mele!
2 Ia aminte la strigătele(A) mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu,
căci către Tine mă rog(B)!
3 Doamne, auzi-mi glasul(C), dimineaţa!
Dimineaţa, eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi aştept.
4 Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-I placă răul;
cel rău nu poate locui lângă Tine.
5 Nebunii(D) nu pot să stea în preajma ochilor Tăi;
Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea
6 şi pierzi(E) pe cei mincinoşi;
Domnul urăşte pe oamenii(F) care varsă sânge şi înşală.
7 Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în casa Ta
şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt(G).
8 Doamne, călăuzeşte-mă(H) pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei!
Netezeşte(I) calea Ta sub paşii mei.
9 Căci nu este nimic adevărat în gura lor;
inima le este plină de răutate,
gâtlejul(J) le este un mormânt deschis
şi pe limbă au vorbe linguşitoare(K).
10 Loveşte-i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule!
Fă-i să cadă(L) prin înseşi sfaturile lor.
Prăbuşeşte-i în mijlocul păcatelor lor fără număr!
Căci se răzvrătesc împotriva Ta.
11 Atunci, toţi cei ce se încred în Tine se vor bucura(M),
se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti.
Tu vei fi bucuria
celor ce iubesc Numele Tău.
12 Căci Tu binecuvântezi(N) pe cel neprihănit, Doamne,
şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.
Psalmul 38
Un psalm al lui David.
Spre aducere-aminte
1 Doamne(A), nu mă mustra în mânia Ta
şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
2 Căci săgeţile(B) Tale s-au înfipt în mine
şi mâna(C) Ta apasă asupra mea.
3 N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale;
nu mai este nicio(D) vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.
4 Căci fărădelegile(E) mele se ridică deasupra capului meu,
ca o povară grea sunt(F) prea grele pentru mine.
5 Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură,
în urma nebuniei mele.
6 Sunt gârbovit; peste măsură de istovit(G).
Toată ziua umblu(H) plin de întristare.
7 Căci o durere arzătoare(I) îmi mistuie măruntaiele,
şi n-a mai rămas nimic(J) sănătos în carnea mea.
8 Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire;
tulburarea inimii mele mă face să gem(K).
9 Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta
şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse.
10 Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte
şi lumina(L) ochilor mei nu mai este cu mine.
11 Prietenii(M) şi cunoscuţii mei se depărtează(N) de rana mea
şi rudele mele stau(O) deoparte.
12 Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele(P),
cei ce-mi caută nenorocirea spun(Q) răutăţi
şi toată ziua urzesc(R) la înşelătorii.
13 Iar eu(S) sunt ca un surd, n-aud;
sunt(T) ca un mut, care nu deschide gura.
14 Sunt ca un om care n-aude
şi în gura căruia nu este niciun răspuns.
15 Doamne, în Tine nădăjduiesc(U);
Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
16 Căci zic: „Nu îngădui să(V) se bucure vrăjmaşii mei de mine
şi să se fudulească(W) împotriva mea, când mi se clatină piciorul(X)!”
17 Căci sunt aproape să cad
şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
18 Îmi mărturisesc(Y) fărădelegea,
mă doare(Z) de păcatul meu.
19 Dar vrăjmaşii mei sunt plini de viaţă şi plini de putere;
cei ce mă urăsc fără(AA) temei sunt mulţi la număr.
20 Ei îmi întorc(AB) rău pentru bine,
îmi sunt potrivnici, pentru că(AC) eu urmăresc binele.
21 Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeule, nu(AD) Te depărta de mine!
22 Vino degrabă în ajutorul meu,
Doamne, Mântuirea(AE) mea!
Psalmul 41
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Ferice de cel(A) ce îngrijeşte de cel sărac!
Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte;
2 Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă.
El este fericit pe pământ
şi nu-l(B) laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.
3 Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă:
îi uşurezi durerile în toate bolile lui.
4 Eu zic: „Doamne, ai milă de mine!
Vindecă-mi(C) sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.”
5 Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine:
„Când va muri? Când îi va pieri numele?”
6 Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte(D) neadevăruri,
strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău,
şi când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.
7 Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea
şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.
8 „Este atins rău de tot – zic ei –,
iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”
9 Chiar(E) şi acela cu care trăiam în pace,
în care îmi puneam încrederea şi care(F) mânca din pâinea mea,
ridică şi el călcâiul împotriva mea.
10 Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă,
ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
11 Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti,
dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.
12 Tu m-ai sprijinit din pricina neprihănirii mele
şi m-ai(G) aşezat pe vecie înaintea Ta.
13 Binecuvântat(H) să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie!
Amin! Amin!
CARTEA A DOUA
Psalmul 42
Către mai-marele cântăreţilor.
Cântarea fiilor lui Core
1 Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,
aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul(I) meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel(J) viu;
când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3 Cu lacrimi(K) mă hrănesc zi şi noapte,
când mi se zice fără încetare(L): „Unde este Dumnezeul tău?”
4 Mi-aduc aminte şi-mi vărs(M) tot focul inimii în mine
când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime
şi cum înaintam(N) în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire
ale unei mulţimi în sărbătoare.
5 Pentru ce(O) te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte(P) în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
6 Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule;
de aceea la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului,
din Hermon şi din muntele Miţear.
7 Un val(Q) cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale;
toate(R) talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi dădea(S) îndurarea Lui,
iar noaptea(T), cântam laudele Lui
şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
9 De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiţi?
Pentru ce(U) trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului?”
10 Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmaşii mei
şi-mi zic neîncetat(V): „Unde este Dumnezeul tău?”
11 Pentru ce(W) te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.