Chronological
Profeţie împotriva Tirului
23 O profeţie cu privire la Tir.
„Văitaţi-vă, corăbii de Tarşiş[a],
căci fortăreaţa şi portul vă sunt distruse!
Din Chitim[b] au primit această veste.
2 Tăceţi, locuitori ai ţărmului,
precum şi voi, negustori din Sidon,
care v-aţi îmbogăţit din negoţul pe mare!
3 Străbătând ape multe,
grânele erau aduse din Şihor;[c]
secerişul Nilului era venitul Tirului,
acesta devenind locul de negoţ al neamurilor.
4 Să-ţi fie ruşine, Sidon, fortăreaţă a mării!
Căci marea a vorbit astfel:
«N-am avut dureri, nici n-am născut;
n-am îngrijit băieţi, nici n-am crescut fete.»
5 Când va ajunge vestea în Egipt,
se vor îngrozi de cele auzite despre Tir.
6 Treceţi spre Tarşiş!
Văitaţi-vă, locuitori ai ţărmului!
7 Aceasta să fie, oare, cetatea voastră plină de veselie,
cetatea întemeiată din vremuri străvechi,
ai cărei paşi
au dus-o până departe, întemeind colonii?
8 Cine a plănuit aceasta împotriva Tirului,
împotriva celui ce oferea coroane,
ai cărui negustori erau prinţi,
ai cărui comercianţi erau cei mai onoraţi de pe pământ?
9 Domnul Oştirilor a plănuit aceasta –
pentru a zdrobi mândria a tot ce este glorios,
pentru a-i umili pe toţi cei onoraţi de pe pământ.
10 Cultivă-ţi[d] ţara, ca malul Nilului,
fiică a Tarşişului,
căci port nu mai ai!
11 Domnul Şi-a întins mâna peste mare
şi a făcut împărăţiile să se cutremure.
Cu privire la Canaan[e], a poruncit
să-i fie distruse fortăreţele.
12 El a zis: «Nu te vei mai bucura,
o, fecioară asuprită, fiică a Sidonului!
Ridică-te şi du-te în Chitim,
însă nici măcar acolo nu vei avea odihnă!»
13 Priviţi la ţara caldeenilor[f],
la un popor care nu mai este!
Asirienii au făcut din ea un loc pentru animalele sălbatice.
Şi-au ridicat turnurile de asalt,
i-au jefuit palatele
şi au făcut din ea o ruină.
14 Văitaţi-vă, corăbii de Tarşiş,
căci fortăreaţa voastră este distrusă!
15 Din ziua aceea Tirul va fi uitat pentru şaptezeci de ani – timpul vieţii unui împărat. Iar la sfârşitul celor şaptezeci de ani, Tirului i se va întâmpla ca prostituatei din cântec:
16 «Ia lira şi străbate cetatea,
prostituată care ai fost uitată!
Cântă iscusit, cântă-ţi cântecul de mai multe ori,
astfel încât să-şi aducă aminte de tine!»
17 Când se vor încheia cei şaptezeci de ani, Domnul va vizita Tirul. Cetatea se va întoarce la câştigul ei şi se va prostitua cu toate împărăţiile de pe faţa pământului. 18 Profitul şi plata ei însă vor fi puse deoparte pentru Domnul. Acestea nu vor fi nici adunate, nici păstrate, ci câştigul ei va asigura hrană din belşug şi haine frumoase pentru cei ce trăiesc înaintea Domnului.“
Judecată asupra întregului pământ
24 „Iată! Domnul este pe cale să pustiască pământul,
să facă din el o pustie;
va face din suprafaţa sa o ruină
şi-i va împrăştia locuitorii.
2 La fel i se va întâmpla preotului, ca poporului,
stăpânului, ca sclavului său,
stăpânei, ca slujnicei ei,
celui ce vinde, ca celui ce cumpără,
celui ce împrumută, ca celui ce ia cu împrumut
şi celui ce i se datorează, ca datornicului.
3 Pământul va fi în întregime pustiit
şi jefuit,
căci Domnul a rostit acest cuvânt.
4 Pământul se usucă şi se ofileşte,
lumea suferă şi se veştejeşte,
iar conducătorii popoarelor lumii suferă şi ei.
5 Pământul este pângărit de propriii săi locuitori,
care au încălcat legile, au nesocotit poruncile
şi au rupt legământul cel veşnic.
6 De aceea un blestem devorează pământul,
iar locuitorii lui îşi ispăşesc vina;
de aceea sunt mistuiţi locuitorii pământului,
doar câţiva fiind cruţaţi.
7 Mustul se usucă, iar viţa-de-vie se veştejeşte;
toţi cei cu inima veselă suspină.
8 Veselia tamburinelor a încetat,
zgomotul celor ce petrec s-a oprit,
bucuria lirei s-a sfârşit.
9 Nu se mai bea vin cântând,
iar băutura tare este amară pentru cei ce o beau.
10 Cetatea pustie stă dărâmată;
toate casele sunt închise, nimeni nu poate intra.
11 Pe străzi ei strigă după vin;
orice bucurie s-a dus
şi veselia a fost izgonită din ţară.
12 Cetatea e lăsată în ruine,
iar poarta îi este sfărâmată.
13 Pe întinderea pământului
şi în mijlocul popoarelor
va fi ca atunci când se scutură măslinul,
ca atunci când rămân câţiva ciorchini după culesul viei.
14 Ei îşi înalţă glasurile,
strigă de bucurie
şi aclamă, dinspre apus,
măreţia Domnului.
15 De aceea voi, cei din răsărit,
daţi cinste Domnului!
Cei de pe insulele mării,
slăviţi Numele Domnului,
Dumnezeul lui Israel!
16 De la marginile pământului
auzim cântându-se:
«Slavă Celui Drept!»
Eu însă zic: «Mă doare sufletul! Mă doare sufletul!
Vai de mine!
Înşelătorii înşală,
înşelătorii înşală cu viclenie!»
17 Groaza, groapa şi cursa te aşteaptă,
locuitor al pământului!
18 Oricine va fugi la zgomotul groazei
va cădea în groapă
şi oricine va ieşi din groapă
va fi prins în cursă.
Căci stăvilarele din înălţime sunt deschise
şi temeliile pământului se cutremură.
19 Pământul este făcut fărâme,
pământul este rupt în bucăţi,
pământul este zguduit cu putere.
20 Pământul se clatină ca un om beat,
se leagănă ca o colibă în vânt.
Păcatul răzvrătirii sale îl apasă atât de greu,
încât se prăbuşeşte şi nu se mai ridică din nou.
21 În ziua aceea Domnul va pedepsi
în înălţimi, oştirea cerului,
iar pe pământ, pe împăraţii pământului.
22 Vor fi adunaţi împreună,
ca prizonierii, într-o groapă.
Vor fi închişi într-o închisoare
şi, după multe zile, vor fi pedepsiţi.
23 Atunci luna va fi umilită
şi soarele făcut de ruşine,
pentru că Domnul Oştirilor va domni
pe muntele Sion şi în Ierusalim,
înaintea bătrânilor Săi, în slavă.
Laudă pentru eliberarea de sub opresiune
25 O, Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu!
Te voi înălţa şi Îţi voi lăuda Numele,
căci ai făcut lucruri minunate,
lucruri plănuite demult, care s-au împlinit cu credincioşie.
2 Ai prefăcut cetatea într-un morman de moloz,
citadela într-o ruină.
Fortăreaţa străinilor nu mai e o cetate;
ea nu va mai fi niciodată rezidită.
3 De aceea popoarele puternice Te vor slăvi;
cetăţile neamurilor de temut se vor teme de Tine.
4 Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărman,
un refugiu pentru cel nevoiaş în necazul său,
un adăpost în furtună
şi o umbră în mijlocul caniculei,
atunci când suflarea asupritorilor
lovea ca furtuna într-un zid
5 şi ca arşiţa soarelui într-un loc uscat.
Tu aduci la tăcere zarva străinilor
şi, aşa cum căldura este domolită de umbra unui nor,
tot astfel şi cântarea asupritorilor încetează.
6 Domnul Oştirilor va pregăti
pe muntele acesta,
pentru toate popoarele,
un ospăţ cu cărnuri grase,
un ospăţ cu vinuri bune –
cărnuri pline de măduvă
şi vinuri din cele mai bune.
7 Pe muntele acesta El va nimici
vălul care acoperă toate popoarele,
învelitoarea aruncată peste toate neamurile.
8 El va înghiţi moartea pentru totdeauna.
Stăpânul Domn va şterge lacrimile de pe toate feţele
şi va îndepărta de pe tot pământul ocara poporului Său,
căci Domnul a vorbit.
9 În ziua aceea se va zice:
«Priviţi! Acesta este Dumnezeul nostru!
Am nădăjduit în El, şi El ne-a mântuit!
Acesta este Domnul în Care ne-am pus nădejdea!
Să fim veseli şi să ne bucurăm în mântuirea Sa!»
10 Mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.
Moabiţii însă vor fi călcaţi de El în picioare[g],
aşa cum este călcat în picioare paiul în bălegar.
11 Îşi vor întinde mâinile în mijlocul lui,
cum îşi întinde înotătorul mâinile să înoate;
mândria lor va fi doborâtă
în ciuda dibăciei[h] mâinilor lor.
12 El va dărâma fortificaţiile înalte ale zidurilor tale,
le va doborî
şi le va arunca la pământ,
chiar în ţărână.
Cântecul de biruinţă al lui Iuda
26 În ziua aceea, în ţara lui Iuda se va cânta acest cântec:
«Avem o cetate puternică!
Dumnezeu a făcut mântuire
din zidurile şi meterezele ei!
2 Deschide-ţi porţile
ca să poată intra neamul cel drept,
neamul ce păzeşte credinţa!
3 Celui cu mintea statornică
Tu îi asiguri pacea – da, pacea,
căci se încrede în Tine.
4 Încredeţi-vă în Domnul pentru totdeauna,
pentru că în Domnul, da, în Domnul, aveţi o stâncă veşnică!
5 Căci El i-a umilit pe cei ce locuiesc pe înălţimi,
a doborât cetatea cea îngâmfată;
a doborât-o la pământ,
a aruncat-o în ţărână.
6 Ea este călcată în picioare, de picioarele celui asuprit,
şi strivită sub paşii celor nevoiaşi.
7 Calea celui drept este netedă,
cărarea celui drept pe care Tu o netezeşti este dreaptă.
8 Da, Doamne, umblând pe cărarea poruncilor[i] Tale,
Te aşteptăm!
Numele Tău şi aducerea-aminte despre Tine
sunt dorinţa sufletului nostru.
9 Sufletul meu tânjeşte după Tine noaptea
şi duhul dinăuntrul meu Te caută dis-de-dimineaţă,
căci atunci când judecăţile Tale sunt pe pământ,
locuitorii lumii învaţă dreptatea.
10 Chiar dacă celui rău i se arată îndurare,
el tot nu învaţă dreptatea;
tot nedrept se poartă chiar într-o ţară unde domneşte dreptatea,
nerecunoscând măreţia Domnului.
11 Doamne, mâna Ta este ridicată,
dar ei n-o văd.
Lasă-i să-Ţi vadă râvna pentru poporul Tău şi să li se facă ruşine!
Lasă ca focul pregătit pentru duşmanii Tăi să-i mistuie!
12 Dar nouă, Doamne, Tu ne vei da pacea,
căci tot ce am realizat, Tu ai făcut pentru noi.
13 Doamne, Dumnezeul nostru, şi alţi stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi,
dar noi recunoaştem doar Numele Tău.
14 Acei morţi nu se mai întorc la viaţă,
spiritele lor nu se vor mai ridica,
căci i-ai pedepsit, i-ai nimicit
şi le-ai şters toată pomenirea.
15 Tu, Doamne, ai înmulţit neamul;
ai înmulţit neamul şi ai lărgit toate hotarele ţării.
Meriţi să fii slăvit!
16 Doamne, ei Te-au căutat
când erau în necaz;
când îi disciplinai,
ei îşi revărsau tânguirea înaintea Ta.[j]
17 Ca o femeie însărcinată şi gata să nască,
care se zvârcoleşte şi ţipă în durerile ei,
aşa eram noi înaintea Ta, Doamne.
18 Am purtat în pântece copii, ne-am zvârcolit în dureri,
dar am născut vânt.
Mântuirea n-am adus-o pe pământ
şi nu i-am născut pe locuitorii lumii.
19 Dar morţii tăi se vor întoarce la viaţă,
trupurile lor se vor ridica.
Treziţi-vă şi cântaţi de bucurie,
cei ce locuiţi în ţărână,
căci roua voastră este o rouă strălucitoare,
iar pământul îi va naşte pe cei ce au murit[k]!
20 Du-te, poporul Meu, intră în odăile tale
şi închide-ţi uşile după tine!
Ascunde-te pentru o scurtă vreme,
până trece indignarea!
21 Căci, iată! Domnul iese din locuinţa Sa
ca să-i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor.
Pământul va arăta sângele vărsat pe el
şi nu îşi va mai ascunde ucişii.
Restaurarea lui Israel
27 În ziua aceea
Domnul va pedepsi,
cu sabia Sa aspră, mare şi puternică,
Leviatanul, şarpele fugar,
Leviatanul, şarpele încolăcit.
Va ucide monstrul Tanin din mare![l]
2 În ziua aceea
va exista o vie aleasă:
«Cântaţi despre ea!
3 Eu, Domnul, sunt veghetorul ei:
o ud tot timpul
şi o păzesc zi şi noapte,
pentru ca nimeni să nu-i facă rău.
4 Nu sunt mânios deloc.
Dar dacă voi găsi spini şi mărăcini,
voi mărşălui la luptă împotriva lor
şi îi voi arde pe toţi.
5 Afară doar dacă aceştia vor căuta ocrotirea Mea
şi vor urmări să se împace cu Mine;
da, să se împace cu Mine.»
6 În zilele care vin, Iacov va prinde rădăcină,
Israel va înflori, va da lăstari
şi va umple întreaga lume cu rod.
7 L-a lovit oare Domnul
cum i-a lovit pe cei ce-l loveau?
A fost el ucis
cum au fost ucişi cei ce-l ucideau?
8 Izgonindu-l[m], trimiţându-l în exil, Te-ai luptat cu el!
Cu suflarea Sa năprasnică l-a strămutat
în ziua când a suflat vântul de răsărit.
9 Prin urmare, astfel va fi ispăşită vina lui Iacov,
acesta va fi rodul deplin al îndepărtării păcatului său:
când El va face din toate pietrele altarelor
nişte pietre de var zdrobite în bucăţi,
nu vor mai rămâne în picioare nici aşerele[n] şi nici altarele pentru tămâiere.
10 Cetatea fortificată este pustie;
a ajuns o locuinţă abandonată şi pustiită ca un deşert.
Acolo pasc viţeii,
acolo se odihnesc
şi-i mănâncă ramurile.
11 Când ramurile i se usucă, sunt rupte,
iar femeile vin şi fac foc cu ele.
Fiindcă acesta este un popor fără minte,
Creatorul lor nu va avea milă de ei,
Făcătorul lor nu se va îndura de ei.
12 În ziua aceea Domnul va treiera de la cursul Eufratului[o] până la Râul Egiptului[p], iar voi, israeliţi, veţi fi adunaţi unul câte unul. 13 În ziua aceea o trâmbiţă mare va suna, iar cei ce au pierit în Asiria şi cei exilaţi în ţara Egiptului vor veni şi se vor închina Domnului pe muntele cel sfânt, în Ierusalim.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.