Chronological
O profeţie împotriva Babilonului
13 O profeţie cu privire la Babilon, pe care Isaia, fiul lui Amoţ, a văzut-o.
2 „Ridicaţi un steag pe un munte pleşuv
şi strigaţi tare la ei!
Faceţi-le semn cu mâna să intre
pe porţile nobililor!
3 Eu Însumi am poruncit sfinţilor Mei
şi Mi-am chemat vitejii –
pe cei ce se bucură de măreţia Mea –
să-Mi ducă la îndeplinire mânia.
4 Un tumult se aude pe munţi,
ca cel al unei mari mulţimi.
Un vuiet de împărăţii,
de neamuri adunându-se.
Domnul Oştirilor Îşi strânge
o oştire pentru luptă.
5 Ei vin dintr-o ţară îndepărtată,
de la marginea cerurilor.
Domnul şi uneltele mâniei Sale
vin ca să distrugă întreaga ţară.
6 Jeliţi-vă! Căci ziua Domnului este aproape;
va veni ca devastare de la Cel Atotputernic[a].
7 De aceea toate mâinile vor slăbi,
inima oricărui om se va înmuia
8 şi toţi vor fi cuprinşi de spaimă.
Chinurile şi durerile îi vor apuca
şi se vor zvârcoli ca o femeie în travaliu.
Se vor uita îngroziţi unul la altul,
cu feţele înroşite.
9 Priveşte! Vine ziua Domnului, o zi a cruzimii!
Vine cu mânie şi urgie aprinsă,
pentru a face din ţară un pustiu
şi pentru a nimici păcătoşii din ea.
10 Stelele cerurilor şi constelaţiile lor
nu-şi vor mai arăta lumina;
soarele va fi întunecat la răsăritul lui,
iar luna nu-şi va mai trimite lumina.
11 Voi pedepsi lumea pentru răul ei
şi pe cei răi pentru păcatul lor.
Voi pune capăt mândriei celor aroganţi
şi voi doborî trufia tiranilor.
12 Voi face ca oamenii să fie mai rari decât aurul fin,
mai rari decât aurul de Ofir.
13 Pentru aceasta, voi face să se cutremure cerurile,
iar pământul se va zgudui din temelii
din pricina furiei Domnului Oştirilor,
în ziua aprigei Lui mânii.
14 Se va-ntâmpla că, asemenea unei gazele urmărite
sau a unei turme fără păstor,
fiecare se va întoarce la poporul lui,
fiecare va fugi în ţara lui.
15 Oricine va fi găsit va fi înjunghiat
şi oricine va fi capturat va cădea ucis de sabie.
16 Copiii lor vor fi zdrobiţi în bucăţi sub ochii lor,
casele le vor fi jefuite,
iar soţiile le vor fi necinstite.
17 Iată, îi voi stârni împotriva lor pe mezi,
cărora nu le va păsa de argint
şi nu-şi vor găsi plăcerea în aur.
18 Arcurile lor îi vor străpunge pe cei tineri;
de prunci nu vor avea milă,
iar copiii nu vor găsi îndurare în ochii lor.
19 Iar Babilonul, gloria imperiilor,
splendoarea şi mândria caldeenilor,
va arăta ca Sodoma şi Gomora
în vremea când le-a distrus Dumnezeu.[b]
20 Nu va mai fi locuit niciodată,
nu va mai fi nimeni în el pentru tot restul generaţiilor.
Nici un arab nu-şi va întinde cortul acolo
şi nici un păstor nu-şi va odihni turma în acel loc.
21 Ci animalele deşertului vor sta acolo:
şacalii[c] îi vor umple casele,
struţii vor locui acolo,
iar ţapii sălbatici vor zburda în acel loc.
22 Hienele vor urla în palatele sale,
iar şacalii – în casele lui de petrecere.
Vremea lui este aproape
şi zilele nu-i vor fi prelungite.
14 Dar Domnul va avea milă de Iacov; îl va alege din nou pe Israel şi îl va aşeza în ţara lui. Străinii li se vor alătura şi se vor uni cu Casa lui Iacov. 2 Popoarele îi vor lua şi îi vor aduce la locul lor, iar Casa lui Israel le va stăpâni în ţara Domnului, ca pe nişte slujitori şi slujitoare. Îi vor lua captivi pe cei ce-i stăpâniseră şi vor domni peste asupritorii lor. 3 În ziua în care Domnul îţi va da odihnă după durerea, necazul şi truda grea la care ai fost supus, 4 vei râde de împăratul Babilonului, spunând:
«Cum a încetat asupritorul!
Cum a încetat furia[d] lui!
5 Domnul a frânt toiagul celor răi
şi sceptrul conducătorilor,
6 pe cel ce, cu mânie, lovea popoarele
cu lovituri fără sfârşit,
pe cel ce, cu mânie, stăpânea neamurile,
persecutându-le fără cruţare.
7 Întreg pământul se bucură de odihnă şi pace
şi toţi oamenii izbucnesc în cântece de bucurie.
8 Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban
se bucură de tine şi zic:
‘De când te afli trântit jos,
nimeni nu vine să ne mai taie!’
9 Locuinţa Morţilor de jos e stârnită
să te întâmpine la sosire.
Ea trezeşte sufletele morţilor ca să te salute, –
pe toţi cei ce au fost conducători ai pământului, –
îi ridică de pe tronurile lor
pe toţi cei ce au fost împăraţi ai neamurilor.
10 Toţi vor vorbi
şi-ţi vor spune:
‘Acum ai ajuns şi tu la fel de slab ca şi noi;
ai devenit ca noi!’
11 Fala ta este coborâtă în Locuinţa Morţilor,
împreună cu sunetul harfelor tale.
Larvele îţi sunt aşternut,
iar viermii îţi sunt învelitoare.
12 Cum ai căzut din ceruri,
luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
tu, asupritorul neamurilor!
13 Tu ai zis în inima ta:
‘Mă voi înălţa la cer;
îmi voi ridica tronul
mai presus de stelele lui Dumnezeu!
Voi şedea pe muntele adunării,
pe înălţimile din nord![e]
14 Mă voi înălţa deasupra norilor,
şi mă voi face asemenea Celui Preaînalt!’
15 Dar ai fost coborât în Locuinţa Morţilor,
în adâncimile gropii.
16 Cei ce te văd te privesc cu luare-aminte
şi-şi zic:
‘Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure,
care a zguduit împărăţiile,
17 care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu,
care i-a răsturnat cetăţile
şi n-a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?’
18 Toţi împăraţii neamurilor,
toţi se odihnesc în cinste,
fiecare în mormântul său,
19 dar tu eşti aruncat afară din mormântul tău,
ca o ramură dispreţuită,
acoperit cu cei ucişi,
cu cei străpunşi de sabie,
cu cei coborâţi în adâncimile gropii,
eşti ca un hoit călcat în picioare.
20 Tu nu te vei alătura lor în mormânt,
pentru că ţi-ai distrus ţara
şi ţi-ai ucis poporul.»
Urmaşii[f] celor ce fac răul
nu vor mai fi pomeniţi vreodată!
21 Pregătiţi măcelul fiilor săi,
datorită vinovăţiei părinţilor lor!
Să nu se mai ridice vreodată să moştenească ţara
şi să acopere faţa pământului cu cetăţi.
22 «Mă voi ridica împotriva lor!»,
rosteşte Domnul Oştirilor.
«Voi şterge numele Babilonului şi pe supravieţuitorii lui,
voi şterge sămânţa şi pe urmaşii lui!», rosteşte Domnul.
23 «Voi face din el un loc pentru bufniţe
şi o mlaştină
şi îl voi mătura cu mătura nimicirii!»,
rosteşte Domnul Oştirilor.
Profeţie împotriva Asiriei
24 Domnul Oştirilor a jurat:
«Cum am plănuit, aşa va fi!
Cum am hotărât, aşa se va întâmpla!
25 Îl voi zdrobi pe asirian în ţara Mea
şi pe munţii Mei îl voi călca în picioare.
Jugul lui va fi luat de peste cei din poporul Meu
şi povara lui va fi îndepărtată de pe umerii lor.»
26 Acesta este planul făcut pentru întreaga lume;
aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile.
27 Căci Domnul Oştirilor a întocmit acest plan; cine l-ar putea strica?
Mâna Sa este întinsă; cine o va putea întoarce?“
Profeţie împotriva filistenilor
28 În anul morţii regelui Ahaz a fost rostită această profeţie:
29 „Nu vă bucuraţi, voi toţi, filistenilor,
pentru că s-a frânt toiagul care vă lovea!
Căci o viperă va ieşi din rădăcina şarpelui
şi un balaur zburător va fi rodul ei.
30 În timp ce întâiul născut al săracului va găsi păşune,
iar cel nevoiaş se va culca în siguranţă,
pe rădăcina ta o voi ucide prin foame;
da, de foame îţi va muri rămăşiţa!
31 Jeleşte-te, poartă! Plângi, cetate!
Înmuiaţi-vă, filistenilor, cu toţii!
Căci un nor de fum vine din nord,
şi rândurile oştirii sunt strânse.
32 Ce li se va răspunde trimişilor acelui neam?
«Domnul a întemeiat Sionul,
iar cei nevoiaşi din poporul Său vor găsi refugiu în el.»“
Profeţie împotriva Moabului
15 O profeţie cu privire la Moab.
„Da! Pustiit într-o singură noapte,
nimicit este Ar-Moab.
Da! Pustiit într-o singură noapte,
nimicit este Chir-Moab.
2 Dibon se suie la templu[g],
pe înălţimi, ca să plângă.
Pe Nebo şi pe Medeba,
acolo se vaietă Moab.
Toate capetele sunt rase
şi toate bărbile sunt tăiate.
3 Pe străzi umblă încinşi cu saci;
pe acoperişuri şi în pieţe
toţi se vaietă şi se topesc de plâns.
4 Heşbon şi Eleale ţipă,
iar glasurile lor sunt auzite până departe în Iahaţ.
Iată de ce luptătorii Moabului ţipă
având sufletul plin de groază.
5 Îmi plânge inima pentru Moab!
Fugarii lui ajung până la Ţoar
şi până la Eglat-Şelişia.
Plângând,
ei urcă culmea Luhitului
şi pe drumul Horonaimului
îşi jelesc nimicirea.
6 Apele din Nimrim sunt secate;
iarba este uscată, vegetaţia a pierit
şi nu mai există nimic verde.
7 De aceea îşi iau bogăţia câştigată şi agoniseala lor[h]
şi o cară peste Pârâul Sălciilor.
8 Ţipetele se aud
în întreg teritoriul Moabului;
vaietele ajung până la Eglaim
şi până la Beer-Elim.
9 Apele din Dimon[i] sunt pline de sânge.
Cu toate acestea, Eu voi aduce şi mai multe asupra Dimonului –
voi aduce un leu împotriva fugarilor din Moab,
împotriva rămăşiţei din ţară.
16 Trimiteţi miei drept tribut
conducătorului ţării,
din Sela, pe drumul pustiei,
la muntele fiicei Sionului.
2 Ca nişte păsări alungate,
izgonite din cuib,
aşa sunt fiicele Moabului
la vadurile Arnonului.
3 «Dă-ne un sfat!
Hotărăşte ceva!
Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei
şi prefă-o în noapte!
Ascunde-i pe cei izgoniţi
şi nu-i trăda pe fugari!
4 Primeşte-i pe deportaţii Moabului
să locuiască cu tine!
Fii un refugiu pentru ei
în faţa nimicitorului!»
Când asupritorul va înceta,
când nimicirea va lua sfârşit
şi prădătorul va lăsa ţara în pace,
5 atunci, prin îndurare[j], va fi întemeiat un tron
pe care va domni cu credincioşie
cineva din Cortul lui David,
un judecător care caută să judece drept
şi este plin de râvnă pentru dreptate.
6 Am auzit de mândria Moabului –
cât este el de mândru! –
de fala sa, de trufia şi de aroganţa sa,
dar laudele lui sunt minciuni.
7 De aceea bocesc moabiţii,
văitându-se toţi pentru Moab.
Bociţi şi fiţi adânc mâhniţi
pentru oamenii[k] din Chir-Hareset!
8 Căci câmpiile Heşbonului se usucă
la fel ca şi viile din Sibma.
Domnitorii neamurilor
au distrus cele mai alese viţe,
care cândva ajungeau până la Iazer,
fiind răspândite până spre pustie.
Mlădiţele ei se întindeau
şi ajungeau până la mare[l].
9 De aceea plâng împreună cu Iazerul
pentru viile din Sibma.
O, Heşbon! O, Eleale!
Vă ud cu lacrimile Mele!
Căci strigătul de bucurie
scos de voi la culesul fructelor şi la seceriş a încetat.
10 Bucuria şi veselia au dispărut din livezi;
în vii nu se mai cântă şi nu se mai chiuie de bucurie;
nimeni nu mai zdrobeşte vinul în teascuri,
căci am făcut să înceteze strigătele de bucurie.
11 De aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab
şi sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset.
12 Moab va fi văzut
trudindu-se pe înălţimi,
venind la altar să se roage,
însă nu va primi nimic.
13 Acesta este cuvântul pe care-l rostise Domnul cu privire la Moab. 14 Dar acum, Domnul zice: «În trei ani, număraţi ca anii unui simbriaş, în ciuda mulţimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbuşită, iar cei ce vor supravieţui vor fi puţini şi slabi.»“
Profeţie împotriva Damascului
17 O profeţie cu privire la Damasc.
„Priveşte! Damascul nu va mai fi o cetate,
ci va ajunge doar un morman de ruine.
2 Cetăţile Aroerului vor fi abandonate,
lăsate turmelor
care se vor culca acolo nestingherite.
3 Efraim va fi lăsat fără fortăreaţă,
iar Damascul fără suveranitate.
Rămăşiţa lui Aram va fi
ca gloria israeliţilor“,
zice Domnul Oştirilor.
4 „În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită,
iar grăsimea trupului său se va topi.
5 Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne,
culegând spicele cu mâna lui –
ca atunci când cineva strânge spicele în valea Refaim.
6 Totuşi câteva spice vor mai rămâne,
ca la scuturatul măslinului:
două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri,
patru, cinci pe crengile roditoare“,
zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.
7 „În ziua aceea oamenii se vor uita la Creatorul lor
şi îşi vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.
8 Nu se vor mai uita la altarele
făcute de mâinile lor
şi nu vor mai privi la aşerele[m]
şi la altarele pentru tămâiere pe care le-au făurit degetele lor.
9 În ziua aceea cetăţile lor fortificate vor fi ca nişte locuri abandonate tufişurilor şi crângurilor, părăsite în faţa israeliţilor.[n] Totul va fi o pustie!
10 Şi aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale
şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare.
De aceea, deşi sădeşti plante alese
şi butuci de viţă străini,
11 deşi în ziua în care îi plantezi,
îi şi faci să crească[o],
şi în dimineaţa în care arunci sămânţa,
o şi faci să înflorească,
totuşi secerişul va fi luat
într-o zi de boală şi de durere de nevindecat.
12 Vai, un tumult de popoare multe,
care urlă ca valurile mării!
Vai, un vuiet de noroade,
care vuiesc ca nişte ape vijelioase!
13 Noroadele vuiesc ca nişte ape vijelioase,
dar El le ceartă;
ele fug departe,
duse de vânt ca pleava de pe dealuri
şi ca iarba dusă de furtună.
14 Seara, teroare!
Până dimineaţa ei nu mai sunt.
Aceasta este soarta celor ce ne jupoaie,
acesta este destinul celor ce ne jefuiesc.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.