Print Page Options Listen to Judges 3-5
Previous Prev Day Next DayNext

Chronological

Read the Bible in the chronological order in which its stories and events occurred.
Duration: 365 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Judecători 3-5

Neamurile rămase în Canaan

Iată care sunt neamurile pe care le-a lăsat Domnul pentru ca, prin ele, să-i pună la încercare pe israeliţi, pe aceia care nu luaseră parte la războaiele din Canaan. El a lăsat acele neamuri, doar pentru că dorea să-i înveţe arta războiului pe cei din generaţiile următoare ale israeliţilor, care n-o cunoscuseră dinainte.

Aşadar neamurile acestea erau: filistenii cu cei cinci domnitori ai lor, toţi canaaniţii, sidonienii, hiviţii care locuiau în regiunea muntoasă a Libanului, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat[a]. Ele au fost folosite pentru a-i pune la încercare pe israeliţi, căci Domnul voia să vadă dacă vor păzi poruncile pe care le-a încredinţat strămoşilor lor prin Moise. Şi astfel israeliţii au locuit printre canaaniţi, hitiţi, amoriţi, periziţi, hiviţi şi iebusiţi. Au luat pe fetele lor de soţii, au dat pe fetele lor fiilor acestora şi au slujit zeilor lor.

Otniel

Israeliţii au făcut ce este rău în ochii Domnului. L-au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor, şi au slujit baalilor[b] şi aşerelor[c] de tot felul. Domnul s-a aprins de mânie împotriva poporului Israel şi El i-a vândut în mâna lui Cuşan-Rişatayim, regele din Aram-Naharayim[d]. Israeliţii i-au slujit lui Cuşan-Rişatayim timp de opt ani. Atunci israeliţii au strigat către Domnul şi Domnul le-a ridicat un salvator, care i-a eliberat: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb. 10 Duhul Domnului a fost peste el şi el a judecat[e] Israelul. A pornit la război şi Domnul l-a dat în mâna lui pe Cuşan-Rişatayim, regele Aramului. Mâna lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişatayim. 11 Astfel, în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani[f]. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

Ehud

12 Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi de aceea Domnul a întărit stăpânirea lui Eglon, regele Moabului, asupra lor. 13 El i-a chemat pe amoniţi şi pe amalekiţi să i se alăture şi împreună au pornit la război. L-a învins pe Israel şi a ocupat Cetatea Palmierilor[g]. 14 Astfel, israeliţii i-au slujit lui Eglon, regele Moabului, timp de optsprezece ani.

15 Israeliţii au strigat din nou către Domnul şi Domnul le-a ridicat un alt salvator: pe Ehud, fiul beniamitului Ghera, care era stângaci. Israeliţii au trimis tributul prin el, lui Eglon, regele Moabului. 16 Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, având o lungime de un cot[h] şi a fixat-o sub haină pe coapsa dreaptă. 17 Apoi a sosit cu tributul la Eglon, regele Moabului, care era un bărbat foarte gras. 18 După ce a înmânat tributul, i-a trimis înapoi pe oamenii care-l aduseseră. 19 După aceea, el însuşi a făcut cale întoarsă de la idolii de piatră[i] care erau aproape de Ghilgal şi i-a zis lui Eglon:

– Majestate, am un mesaj numai pentru tine!

– Tăcere, a zis regele.

Şi toţi cei ce stăteau în jurul lui au plecat.

20 Ehud s-a apropiat de el; acesta stătea singur în odaia de vară de pe acoperiş[j]. Ehud i-a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!“ Regele s-a ridicat de pe scaun. 21 Ehud şi-a întins mâna stângă, a luat sabia de pe coapsa dreaptă şi i-a înfipt-o în burtă. 22 Lama a intrat cu mâner cu tot, iar grăsimea s-a strâns în jurul lamei, astfel încât nu i-a mai scos sabia din burtă, iar măruntaiele i-au ieşit afară[k]. 23 Ehud a ieşit prin verandă[l], a închis după el uşile odăii de pe acoperiş şi le-a încuiat.

24 După ce a plecat Ehud, au venit slujitorii regelui, s-au uitat şi au observat că uşile odăii de pe acoperiş erau închise. Ei şi-au zis: „Cu siguranţă că el îşi acoperă picioarele[m] în odaia de vară!“ 25 Şi s-au tot învârtit prin preajmă până ce şi-au pierdut răbdarea. Când au văzut că nu deschide uşile odăii, au luat cheia, au deschis şi l-au găsit pe stăpânul lor zăcând mort pe pământ.

26 În timp ce ei aşteptau, Ehud a fugit, a trecut de idolii de piatră şi a scăpat în Seira. 27 De îndată ce a ajuns acolo, a sunat din corn prin toată regiunea muntoasă a lui Efraim. Israeliţii au coborât şi ei împreună cu el de pe munte, acesta stând în fruntea lor.

28 El le-a zis: „Urmaţi-mă, căci Domnul i-a dat în mâinile voastre pe moabiţi, duşmanii voştri!“ Ei l-au urmat, au ocupat vadurile Iordanului, care duc spre Moab şi n-au lăsat pe nimeni să treacă. 29 Au ucis atunci în jur de zece mii de moabiţi, toţi bărbaţi robuşti şi puternici. Nici un om nu a scăpat.

30 În ziua aceea Moabul a fost umilit de către Israel şi astfel în ţară a fost pace timp de optzeci de ani.

Şamgar

31 După el a urmat Şamgar, fiul lui Anat[n]. El a ucis şase sute de filisteni cu o ţepuşă de mânat vite şi l-a eliberat astfel pe Israel.

Debora

După ce a murit Ehud, israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi de aceea Domnul i-a vândut în mâinile lui Iabin, un rege din Canaan, care domnea în Haţor. Sisera, conducătorul oştirii sale, locuia în Haroşet-Goyim. Israeliţii au strigat către Domnul, căci Sisera avea nouă sute de care de fier[o] şi, de douăzeci de ani, îi asuprea puternic.

În perioada aceea în Israel judeca[p] o profetesă pe nume Debora, soţia lui Lapidot. Ea locuia sub Palmierul Deborei; acesta se afla între Rama şi Betel, în regiunea muntoasă a lui Efraim. Israeliţii se duceau la ea pentru judecată. Ea a trimis să fie chemat Barak, fiul lui Abinoam, din Kedeş, în Neftali şi i-a zis:

Domnul, Dumnezeul lui Israel, îţi porunceşte astfel: „Du-te, îndreaptă-te spre muntele Tabor şi ia cu tine zece mii de bărbaţi din Neftali şi din Zabulon! Îl voi atrage pe Sisera, conducătorul oştirii lui Iabin, spre tine, la uedul[q] Chişon, cu toate carele şi oştirile lui şi-l voi da în mâinile tale!“

Barak i-a răspuns:

– Dacă vei merge şi tu cu mine, atunci voi merge şi eu, dar dacă nu vei merge cu mine, nu voi merge nici eu!

Ea i-a zis:

– De mers voi merge cu tine, dar, în felul acesta, slava nu va fi a ta, căci Domnul îl va da pe Sisera în mâinile unei femei!

Apoi Debora a plecat cu Barak la Kedeş.

10 Barak i-a chemat la Kedeş pe cei din Zabulon şi din Neftali; zece mii de bărbaţi mergeau în urma lui, iar Debora l-a însoţit.

11 Chenitul Heber se separase de cheniţi, urmaşii lui Hobab, socrul[r] lui Moise, şi îşi aşezase cortul lângă terebintul din Ţaananim, în apropiere de Kedeş.

12 S-a dat de ştire lui Sisera că Barak, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Tabor. 13 Atunci Sisera şi-a pus în mişcare toate cele nouă sute de care de fier şi toţi oamenii care erau cu el, de la Haroşet-Goyim până la uedul Chişon.

14 Debora i-a zis lui Barak: „Ridică-te, căci aceasta este ziua în care a dat Domnul pe Sisera în mâinile tale! Oare nu a mers Domnul înaintea ta?“ Barak s-a coborât de pe muntele Tabor cu cei zece mii de bărbaţi după el. 15 Cu ajutorul sabiei, Domnul l-a zdrobit pe Sisera dinaintea lui Barak, cu toate carele şi cu toată oştirea lui. Sisera s-a dat jos din car şi a fugit pe jos. 16 Barak a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goyim şi toată oştirea lui Sisera a fost nimicită. N-a mai rămas nici unul măcar.

17 Sisera însă a reuşit să fugă până la cortul Iaelei, soţia chenitului Heber, căci între Iabin, regele Haţorului, şi familia chenitului Heber era pace.

18 Iael i-a ieşit în întâmpinare şi i-a zis:

– Domnia ta, vino şi intră în cortul meu, nu-ţi fie frică!

El a intrat în cort şi ea l-a ascuns sub o carpetă.

19 El i-a zis:

– Te rog, dă-mi să beau puţină apă căci sunt însetat!

Ea a deschis un burduf cu lapte, i-a dat să bea şi apoi l-a ascuns din nou.

20 El i-a mai zis:

– Stai la intrarea cortului şi dacă va veni cumva vreun om să te întrebe: „Este vreun bărbat aici?“, tu să-i răspunzi că nu este nimeni.

21 După aceea, Iael, soţia lui Heber, a luat un ţăruş de-al cortului, a pus mâna pe un ciocan, a intrat pe ascuns în cort şi i-a înfipt lui Sisera ţăruşul în tâmplă, pironindu-l astfel în pământ. Acesta adormise adânc pentru că era foarte obosit; şi astfel el a murit.

22 În timp ce Barak îl urmărea pe Sisera, Iael a ieşit să-l întâmpine şi i-a zis: „Vino ca să ţi-l arăt pe omul pe care îl cauţi!“ A intrat la ea şi l-a văzut pe Sisera zăcând mort, cu ţăruşul înfipt în tâmplă.

23 În ziua aceea Dumnezeu l-a umilit înaintea israeliţilor pe Iabin, regele din Canaan. 24 Şi mâna israeliţilor a fost din ce în ce mai puternică împotriva lui Iabin, regele din Canaan, până când l-au nimicit.

Cântarea Deborei

În ziua aceea Debora şi Barak, fiul lui Abinoam, au cântat această cântare:

„Când căpeteniile s-au pus în fruntea lui Israel,
    poporul s-a arătat gata de luptă!
        Binecuvântaţi pe Domnul!

Ascultaţi, regi! Luaţi aminte, domnitori!
    Eu, da eu, voi cânta Domnului[s],
        voi cânta spre lauda Domnului, Dumnezeul lui Israel:

Doamne, când ai ieşit din Seir,
    când ai mărşăluit din ţinutul Edomului,
pământul s-a cutremurat, cerurile s-au clătinat
    şi norii au turnat ape!
Munţii s-au zdruncinat înaintea Domnului,
    Sinaiul acesta s-a clătinat[t] în faţa Domnului!

Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat[u],
    şi pe vremea Iaelei,
drumurile erau părăsite,
    şi drumeţii călătoreau pe căi ocolite!
Încetase viaţa din satele lui Israel, se sfârşise,[v]
    până când m-am ridicat eu[w], Debora,
        m-am ridicat ca o mamă în Israel!
Când Israel şi-a ales alţi dumnezei[x],
    războiul a fost la porţi,
dar nu se vedea nici scut şi nici suliţă
    la patruzeci de mii în Israel!
Inima mea este alături de căpeteniile lui Israel,
    care s-au arătat gata de luptă în popor!
        Binecuvântaţi pe Domnul!

10 Voi, care încălecaţi pe măgăriţe albe,
    voi, care staţi pe covoare,
        voi, care umblaţi pe drum, ascultaţi!
Ascultaţi 11 vocea cântăreţilor[y] de lângă izvoare,
    acolo ei pomenesc isprăvile Domnului,
        isprăvile vitejilor[z] Lui în Israel!

Atunci poporul Domnului s-a coborât la porţi.
12 Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora!
    Trezeşte-te, trezeşte-te şi cântă o cântare!
Ridică-te, Barak,
    fiu al lui Abinoam, du-ţi în captivitate prizonierii!

13 Atunci, cei ce au rămas
    s-au dus la nobili,
poporul Domnului
    a venit la mine cu cei tari.
14 Unii au venit din Efraim – din locul unde odinioară trăia Amalek;
    te urma Beniamin cu locuitorii lui;
din Machir s-au coborât conducătorii
    şi din Zabulon, cei care ţin sceptrul cârmuirii.
15 Cârmuitorii lui Isahar au fost alături de Debora,
    şi Isahar l-a însoţit pe Barak,
        grăbindu-se după el în vale.
În ţinuturile lui Ruben însă
    s-a ţinut mare sfat![aa]
16 De ce ai rămas printre staule
    ca să asculţi behăitul turmelor?
În ţinuturile lui Ruben
    mare a fost sfatul!
17 Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului;
    şi Dan, de ce a rămas nepăsător la corăbii?
Aşer a rămas pe ţărmul mării
    şi s-a odihnit pe limanurile lui.
18 Zabulon este un popor care şi-a riscat viaţa până la moarte;
    Neftali la fel, pe dealurile ţării.

19 Regii au venit şi s-au luptat.
    Regii Canaanului s-au luptat atunci
la Taanah, lângă apele Meghido.
    N-au luat nici un câştig, nici măcar un pic de argint.
20 Stelele din ceruri s-au luptat,
    s-au luptat din cărările lor
        cu Sisera.
21 Uedul[ab] Chişon i-a luat,
    vechiul ued, uedul Chişon.
        Mărşăluieşte, suflete al meu! Fii tare!
22 Atunci copitele cailor au izbit pământul;
    armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.
23 «Blestemaţi pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.
    Să blestemaţi amarnic pe locuitorii ei,
căci nu au venit în ajutorul Domnului,
    în ajutorul Domnului, împotriva celor puternici.

24 Cea mai binecuvântată femeie este Iael,
    soţia chenitului Heber,
        cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25 El i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte;
    într-o cupă maiestuoasă ea i-a adus iaurt.
26 Apoi mâna şi-a întins-o spre ţăruş,
    şi dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;
l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul,
    l-a zdrobit şi i-a străpuns tâmpla.
27 El a căzut şi s-a ghemuit,
    la picioarele ei s-a plecat adânc,
a căzut şi s-a ghemuit;
    în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!

28 Pe fereastră, printre zăbrele,
    mama lui Sisera se uita şi bocea:
«De ce întârzie carele lui să vină?
    De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»
29     Prinţesele ei înţelepte îi răspund
    şi ea îşi răspunde singură:
30 «Oare nu îşi caută şi îşi împart ei prada?
    O femeie, două femei de fiecare bărbat;
pradă de stofă colorată pentru Sisera,
    pradă de stofă colorată, brodată,
        câte două stofe colorate, brodate, ca pradă, pentru gâtul meu.»

31 Aşa să piară toţi duşmanii Tăi, Doamne!
    Dar cei ce-L iubesc să ajungă ca soarele la amiază!“

Apoi în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.