Chronological
Răspunsul lui Iov
6 Iov a răspuns:
2 „O! dacă mi s-ar putea cântări durerea
şi dacă mi-ar fi pusă în cumpănă nenorocirea!
3 Ar fi mai grele decât nisipul mării;
de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.
4 Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns,
iar sufletul meu le bea otrava.
Groaza lui Dumnezeu vine ca o oaste asupra mea.
5 Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă
sau mugeşte boul când are nutreţ?
6 Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?
Are vreun gust albuşul de ou?[a]
7 Nu mă ating de aşa ceva,
căci o aşa mâncare mă îmbolnăveşte.
8 O! de-aş putea avea ceea ce vreau
şi dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorinţa:
9 de-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
să-Şi întindă mâna şi să mă nimicească!
10 Atunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere
şi această bucurie în durerea care nu se mai termină:
că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.
11 Ce putere mai am ca să mai sper?
Care mi-e sfârşitul ca să mai am răbdare?
12 Am eu puterea pietrei?
Este oare de bronz carnea mea?
13 Cu adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor!
Orice sprijin m-a părăsit!
14 Cel deznădăjduit are parte de mila prietenului său,
altfel şi-ar pierde[b] frica de Cel Atotputernic.
15 Dar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu,
ca albia pâraielor care ies din matcă,
16 ca torentele tulburi din cauza gheţii,
în care stă ascunsă zăpada.
17 Când se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă,
când este cald, li se usucă albia.
18 Caravanele se întorc din drum după ele,
se cufundă în deşert şi pier.
19 Caravanele din Tema se uită la ele,
călătorii din Şeba speră privindu-le.
20 Sunt ruşinaţi însă pentru că s-au încrezut în ele;
ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.
21 Ca ele sunteţi şi voi pentru mine:
îmi vedeţi nenorocirea şi vă temeţi.
22 Am zis eu vreodată: «Faceţi-mi un dar!»
sau: «Daţi mită pentru mine din bogăţia voastră!»
23 sau: «Scăpaţi-mă din mâna vreunui duşman!»
sau: «Răscumpăraţi-mă din mâna vreunui asupritor!»
24 Învăţaţi-mă şi voi tăcea,
arătaţi-mi unde am greşit.
25 Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!
Dar mustrările voastre, ce dovedesc?
26 Vreţi să mă mustraţi pentru cuvintele mele
şi să luaţi drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?
27 Voi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor,
vă vindeţi chiar şi prietenul!
28 Dar acum uitaţi-vă la mine, vă rog!
Oare vă voi minţi în faţă?
29 Încetaţi, nu fiţi nedrepţi!
Încetaţi, e vorba de dreptatea mea[c]!
30 Este vreo nedreptate pe limba mea?
Nu deosebeşte cerul gurii mele ce este rău?
7 Oare nu are omul o viaţă plină de trudă[d] pe pământ?
Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler[e]?
2 Ca un sclav care tânjeşte după umbra serii
sau ca un lucrător ce îşi aşteaptă plata,
3 aşa am avut şi eu parte de luni de deşertăciune
şi nopţi de necaz mi s-au dat.
4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?»
Dar noaptea e aşa de lungă şi mă frământ până în zori.
5 Trupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii;
pielea îmi crapă şi supurează,
6 zilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului
şi se sfârşesc fără nădejde.
7 Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.
8 Ochiul care mă priveşte nu mă va mai vedea;
ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.
9 Ca norul care se risipeşte şi trece,
aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor[f].
10 Nu se va mai întoarce niciodată acasă,
locul său nu-l va mai cunoaşte.
11 De aceea eu nu voi tăcea,
ci, în durerea duhului meu, voi vorbi,
în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!
12 Sunt eu Marea sau monstrul Tanin[g],
de ai pus o strajă în jurul meu?
13 Când zic: «Patul meu mă va mângâia
şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,
14 atunci Tu mă înspăimânţi cu visuri
şi mă îngrozeşti cu vedenii.
15 Aşa că aş alege mai bine sugrumarea,
mai bine moartea, decât aceste oase.
16 Le dispreţuiesc …! Nu voi trăi în veci!
Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viaţa.
17 Ce este omul ca să-ţi pese atât de mult de el
şi să-i dai aşa multă atenţie,
18 să-l cercetezi în fiecare dimineaţă
şi să-l încerci în orice clipă?
19 Nu vei înceta oare să te mai uiţi la mine
şi să mă laşi astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?
20 Dacă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie,
Veghetor al oamenilor?
De ce m-ai luat drept ţintă?
Am devenit o povară pentru Tine?[h]
21 De ce nu-mi ierţi păcatul
şi nu-mi dai la o parte nelegiuirea?
Curând voi fi zăcând în ţărână,
mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“
Primul discurs al lui Bildad din Şuah
8 Atunci Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
2 „Până când vei mai vorbi astfel
şi până când vor fi cuvintele tale ca un vânt năprasnic?
3 Oare va perverti Dumnezeu judecata dreaptă?
Va perverti Cel Atotputernic ce e drept?
4 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui,
El i-a pedepsit pentru păcatul lor.
5 Dacă tu Îl cauţi pe Dumnezeu
şi te rogi Celui Atotputernic,
6 dacă eşti curat şi drept,
cu siguranţă, El Însuşi te va apăra
şi-ţi va da înapoi locuinţa dreptăţii tale.
7 Deşi începutul tău a fost neînsemnat,
zilele tale de pe urmă vor fi prospere.
8 Întreabă generaţiile anterioare
şi află ce-au învăţat părinţii lor,
9 pentru că noi suntem doar de ieri şi nu ştim nimic,
iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.
10 Oare nu te vor învăţa şi nu-ţi vor spune
şi nu vor scoate ei cuvinte din mintea lor?
11 Creşte papirusul unde nu este mlaştină?
Creşte trestia unde nu este apă?
12 Pe când este încă verde şi netăiată,
se usucă mai repede ca iarba.
13 Aşa sunt căile celor ce uită pe Dumnezeu;
aşa piere nădejdea celui lipsit de evlavie.
14 Încrederea lui este ca un fir subţire[i]
şi sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.
15 Se bizuie pe casa lui, dar ea nu este tare,
se prinde de ea, dar ea nu ţine.
16 El este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui,
care îşi întinde ramurile deasupra grădinii,
17 îşi ţese rădăcinile printre pietre,
caută un loc între stânci.
18 Dar când e smulsă din locul ei,
locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!»
19 Aceasta este bucuria căii ei[j],
iar din pământ vor răsări altele.[k]
20 Nu, Dumnezeu nu-l va respinge pe cel curat,
nici nu va întări mâinile celor ce fac rău.
21 El va umple din nou cu râsete gura ta,
şi va aşeza strigăte de bucurie pe buzele tale.
22 Cei ce te urăsc vor fi acoperiţi de ruşine
şi cortul celui rău nu va mai fi.“
Răspunsul lui Iov
9 Iov a răspuns:
2 „Da, ştiu că aşa e,
dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă s-ar certa cineva cu El,
din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.
4 El are o inimă înţeleaptă şi o putere mare.
Cine I se poate împotrivi şi să reuşească?
5 El mută munţii fără ca aceştia să ştie
când îi răstoarnă în mânia Sa.
6 El scutură pământul din locul său
şi face ca stâlpii să-i tremure.
7 El porunceşte soarelui şi nu mai răsare;
El acoperă lumina stelelor.
8 El singur întinde cerurile
şi calcă pe valurile mării.
9 El a făcut Ursul şi Orionul,
Pleiadele şi constelaţiile sudului.
10 El face lucruri mari şi nepătrunse,
minuni fără număr.
11 Iată, El trece pe lângă mine şi nu-L pot vedea,
trece şi nu-mi dau seama.
12 Dacă vrea să ia ceva, cine-L poate opri?
Cine-I poate spune: «Ce faci?»
13 Dumnezeu nu-Şi întoarce înapoi mânia;
chiar şi oştile lui Rahab[l] Îi sunt supuse.
14 Deci cum pot eu să-I răspund,
cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?
15 Chiar dacă aş fi drept, nu I-aş putea răspunde,
nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.
16 Dacă L-aş chema la judecată şi mi-ar răspunde,
n-aş crede că mi-a ascultat glasul.
17 El mă zdrobeşte printr-o furtună
şi-mi înmulţeşte rănile fără motiv.
18 Nu mă lasă să-mi trag suflarea,
ci mă umple de amărăciune.
19 Dacă e vorba de putere, El e puternic;
dacă e vorba de judecată, cine-L[m] poate convoca la judecată?
20 Chiar dacă aş fi drept, gura mea mă va condamna;
oricât de nevinovat aş fi, El mă va dovedi vinovat.
21 Sunt nevinovat, dar nu mai ţin la mine.
Îmi dispreţuiesc viaţa.
22 Îmi e tot una, de aceea zic:
«El îl nimiceşte şi pe cel nevinovat şi pe cel rău deopotrivă.»
23 Şi măcar de ar aduce biciul imediat moartea, …
dar El râde de durerea celui nevinovat.
24 Când o ţară e dată pe mâna celui rău,
El acoperă ochii judecătorilor lui.
Dacă nu El, atunci cine?
25 Zilele mele sunt mai iuţi decât alergătorul;
zboară fără să fi văzut fericirea.
26 Trec ca o luntre de papirus pe apă,
ca un vultur care se repede asupra prăzii.
27 Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea,
îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi voios!»,
28 atunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele,
pentru că ştiu că nu mă vei găsi nevinovat.
29 Dacă tot voi fi condamnat,
de ce să mă mai trudesc degeaba?
30 Chiar dacă m-aş spăla cu săpun[n]
şi mi-aş curăţa mâinile cu leşie,
31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi şi hainele de mine.
32 Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
şi să putem merge împreună la judecată.
33 Şi nu se află nici măcar un mijlocitor între noi,
care să-şi pună mâinile peste noi amândoi,
34 ca astfel El să-Şi dea la o parte nuiaua
şi să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.
35 Atunci aş vorbi fără să mă mai tem de El,
însă nu aşa mi se întâmplă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.