Chronological

Îndemn la pocăinţă

1 În luna a opta, în^(A) anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia^(B), fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: ² „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri. ³ Spune-le dar: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Întoarceţi-vă^(C) la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.» ⁴ Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau^(D) prorocii de mai înainte, zicând: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă^(E) de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!» Dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul. ⁵ Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau prorocii să trăiască veşnic? ⁶ Totuşi cuvintele^(F) Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei prorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors şi au zis: «Domnul oştirilor ne-a făcut cum^(G) hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!»’ ”

Vedenii

⁷ În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: ⁸ „M-am uitat noaptea şi iată că un om^(H) era călare pe un cal roşu şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii^(I), murgi şi albi.” ⁹ Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?” Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!” ¹⁰ Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia^(J) sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!” ¹¹ Şi^(K) ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi şi au zis: „Am cutreierat pământul şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!” ¹² Atunci, Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: „Doamne^(L) al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani^(M)?” ¹³ Domnul a răspuns cu vorbe bune^(N), cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine. ¹⁴ Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Sunt plin de o mare gelozie^(O) pentru Ierusalim şi pentru Sion ¹⁵ şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate, căci Mă mâniasem numai puţin^(P), dar ele au ajutat spre nenorocire.» ¹⁶ De aceea aşa vorbeşte Domnul: «Mă întorc^(Q) cu îndurare către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el şi funia^(R) de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.»’ ¹⁷ Strigă din nou şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângâia iarăşi Sionul^(S), va alege iarăşi^(T) Ierusalimul».’ ” ¹⁸ Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne! ¹⁹ Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Şi el mi-a zis: „Acestea^(U) sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.” ²⁰ Domnul mi-a arătat patru fierari. ²¹ Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?” Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceştia au venit să sperie şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul^(V) împotriva ţării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii.”

2 Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că era un om^(W) care ţinea în mână o funie de măsurat. ² L-am întrebat: „Unde te duci?” Şi el mi-a zis: „Mă duc să măsor^(X) Ierusalimul, ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.” ³ Şi îngerul care vorbea cu mine a înaintat, şi un alt înger i-a ieşit înainte. ⁴ El i-a zis: „Aleargă de vorbeşte tânărului acestuia şi spune-i: ‘Ierusalimul^(Y) va fi o cetate deschisă din pricina mulţimii oamenilor şi vitelor care vor fi în mijlocul lui’; ⁵ Eu Însumi, zice Domnul, voi fi un zid^(Z) de foc de jur împrejurul lui şi voi fi slava^(AA) lui în mijlocul lui! ⁶ Fugiţi^(AB), fugiţi din ţara de la miazănoapte! zice Domnul. Căci v-am împrăştiat^(AC) în cele patru vânturi ale cerurilor, zice Domnul.” ⁷ Scapă^(AD), Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului! ⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După slavă m-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge^(AE) de voi se atinge de lumina ochilor Lui. ⁹ Iată^(AF), Îmi ridic mâna împotriva lor, zice Domnul, şi ele vor fi prada celor ce le erau supuşi, ca să ştiţi^(AG) că Domnul oştirilor m-a trimis. ¹⁰ Strigă de veselie^(AH) şi bucură-te, fiica Sionului! Căci iată, Eu vin şi^(AI) voi locui în mijlocul tău, zice Domnul. ¹¹ Multe neamuri^(AJ) se vor alipi de Domnul în ziua aceea^(AK) şi vor fi poporul^(AL) Meu. Eu voi locui în mijlocul tău şi vei şti^(AM) că Domnul oştirilor m-a trimis la tine.” ¹² Domnul va lua^(AN) în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire în pământul sfânt, şi va alege^(AO) iarăşi Ierusalimul. ¹³ Orice făptură să tacă^(AP) înaintea Domnului, căci El S-a şi sculat din locaşul Lui^(AQ) cel sfânt!

3 El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua^(AR) stând în picioare înaintea Îngerului Domnului şi pe Satana^(AS) stând la dreapta lui, ca să-l pârască. ² Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre^(AT), El care a ales^(AU) Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” ³ Dar Iosua era^(AV) îmbrăcat cu haine murdare, şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului. ⁴ Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac^(AW) cu haine de sărbătoare!” ⁵ Eu am zis: „Să i se pună pe cap o mitră^(AX) curată!” Şi i-au pus o mitră curată pe cap şi l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo. ⁶ Îngerul Domnului a făcut lui Iosua următoarea mărturisire: ⁷ „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei păzi^(AY) poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea^(AZ) şi vei priveghea asupra curţilor Mele, şi te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici^(BA). ⁸ Ascultă dar, Iosua, mare preot, tu şi tovarăşii tăi de slujbă, care stau înaintea ta – căci aceştia sunt nişte oameni care vor sluji ca semne^(BB). Iată, voi aduce pe Robul Meu^(BC), Odrasla^(BD). ⁹ Căci iată că numai spre piatra aceasta^(BE) pe care am pus-o înaintea lui Iosua sunt îndreptaţi şapte ochi^(BF); iată, Eu Însumi voi săpa ce trebuie săpat pe ea, zice Domnul oştirilor, şi într-o singură zi^(BG), voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia. ¹⁰ În ziua aceea^(BH), zice Domnul oştirilor, vă veţi pofti unii pe alţii sub viţă^(BI) şi sub smochin.’”

4 Îngerul^(BJ) care vorbea cu mine s-a întors şi m-a trezit ca pe un^(BK) om pe care-l trezeşti din somnul lui. ² El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „M-am uitat şi iată că este un sfeşnic^(BL) cu totul de aur şi deasupra lui, un vas cu untdelemn şi pe el şapte^(BM) candele, cu şapte ţevi pentru candelele care sunt în vârful sfeşnicului. ³ Şi lângă el sunt doi măslini^(BN), unul la dreapta vasului şi altul la stânga lui.” ⁴ Şi, luând iarăşi cuvântul, am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?” ⁵ Îngerul care vorbea cu mine mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă aceste lucruri?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” ⁶ Atunci, el a luat din nou cuvântul şi mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel: ‘Lucrul acesta nu se va face nici prin putere^(BO), nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul oştirilor! ⁷ Cine eşti tu, munte mare^(BP), înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc şes. El va pune piatra cea mai însemnată^(BQ) în vârful Templului, în mijlocul strigătelor^(BR) de: ‘Îndurare, îndurare cu ea!’ ” ⁸ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁹ „Mâinile lui Zorobabel au întemeiat^(BS) Casa aceasta şi tot mâinile lui o vor isprăvi^(BT), şi veţi^(BU) şti dacă Domnul^(BV) oştirilor m-a trimis la voi. ¹⁰ Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe^(BW)? Aceştia şapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceştia şapte sunt ochii^(BX) Domnului, care cutreieră tot pământul.” ¹¹ Eu am luat cuvântul şi i-am zis: „Ce înseamnă aceşti doi măslini, la dreapta sfeşnicului şi la stânga lui?” ¹² Am luat a doua oară cuvântul şi i-am zis: „Ce înseamnă cele două ramuri^(BY) de măslin, care sunt lângă cele două ţevi de aur, prin care curge uleiul auriu din el?” ¹³ El mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” Şi el a zis: ¹⁴ „Aceştia sunt cei doi unşi^(BZ) care stau^(CA) înaintea Domnului^(CB) întregului pământ.”

5 Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat, şi iată că era un sul^(CC) de carte, care zbura. ² El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul de carte zburând; are o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de zece coţi”. ³ Şi el mi-a zis: „Acesta este blestemul^(CD) care este peste toată ţara, căci, după cum este scris pe el, orice hoţ şi oricine jură strâmb vor fi nimiciţi cu desăvârşire de aici. ⁴ ‘Îl trimit, zice Domnul oştirilor, ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strâmb^(CE) în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea şi s-o mistuie^(CF) împreună cu lemnele şi pietrele ei’.” ⁵ Îngerul care vorbea cu mine a înaintat şi mi-a zis: „Ridică ochii şi priveşte ce iese de acolo.” ⁶ Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Şi el a zis: „Iese efa.” Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.” ⁷ Şi iată că se ridica un talant de plumb şi, în mijlocul efei, şedea o femeie. ⁸ El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Şi i-a dat brânci în efă şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei. ⁹ Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ şi cer. ¹⁰ Atunci am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?” ¹¹ El mi-a răspuns: „Se duc să-i^(CG) zidească o casă în ţara^(CH) Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămână pe locul ei.”

6 Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat, şi iată că patru care ieşeau dintre doi munţi, şi munţii erau de aramă. ² La carul dintâi erau nişte cai roşii^(CI), la al doilea car, cai^(CJ) negri, ³ la al treilea car, cai albi^(CK) şi la al patrulea car, cai bălţaţi şi roşii. ⁴ Am luat cuvântul şi am zis^(CL) îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceştia, domnul meu?” ⁵ Îngerul mi-a răspuns: „Aceştia^(CM) sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies din locul în care stăteau^(CN) înaintea Domnului întregului pământ.” ⁶ Caii cei negri, înhămaţi la unul din care, s-au îndreptat spre ţara de la miazănoapte^(CO) şi cei albi au mers după ei; cei bălţaţi s-au îndreptat spre ţara de miazăzi. ⁷ Cei roşii au ieşit şi ei şi au cerut să meargă să cutreiere pământul. Îngerul le-a zis: „Duceţi-vă de cutreieraţi pământul!” Şi au cutreierat^(CP) pământul. ⁸ El m-a chemat şi mi-a zis: „Iată că cei ce se îndreaptă spre ţara de miazănoapte fac să se mai potolească mânia^(CQ) Mea în ţara de la miazănoapte.” ⁹ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ¹⁰ „Să primeşti daruri de la prinşii de război din Babilon: Heldai, Tobia şi Iedaia, şi anume să te duci tu însuţi în ziua aceea în casa lui Iosia, fiul lui Ţefania, unde s-au dus ei când au venit din Babilon. ¹¹ Să iei de la ei argint şi aur, să faci din ele o cunună^(CR) şi s-o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot. ¹² Şi să-i spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată că un om^(CS), al cărui nume este Odrasla^(CT), va odrăsli din locul lui şi va zidi Templul Domnului. ¹³ Da, El va zidi^(CU) Templul Domnului, va purta podoabă^(CV) împărătească, va şedea şi va stăpâni pe scaunul Lui de domnie, va fi preot^(CW) pe scaunul Lui de domnie şi o desăvârşită unire va domni între ei amândoi».’ ¹⁴ Cununa va fi pentru Helem, Tobia şi Iedaia, şi pentru Hen, fiul lui Ţefania, ca o aducere-aminte^(CX) în Templul Domnului. ¹⁵ Cei ce sunt departe^(CY) vor veni şi vor lucra la Templul Domnului, şi veţi şti^(CZ) astfel că Domnul oştirilor m-a trimis la voi. Lucrul acesta se va întâmpla dacă veţi asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru.”

Posturi şi binecuvântări

7 În anul al patrulea al împăratului Darius, Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu. ² Cei din Betel trimiseseră pe Şareţer şi pe Reghem-Melec, cu oamenii săi, să se roage Domnului ³ şi să întrebe^(DA) pe preoţii din Casa Domnului oştirilor şi pe proroci: „Trebuie să plâng şi în luna a^(DB) cincea şi să mă înfrânez, cum am făcut atâţia ani?” ⁴ Atunci, Cuvântul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel: ⁵ „Spune la tot poporul ţării şi preoţilor: ‘Când aţi postit^(DC) şi aţi plâns în luna a cincea şi a şaptea^(DD) în aceşti^(DE) şaptezeci de ani, oare pentru Mine^(DF) aţi postit voi? ⁶ Şi când mâncaţi şi beţi, nu sunteţi voi cei ce mâncaţi şi beţi? ⁷ Nu cunoaşteţi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit şi liniştit împreună cu cetăţile lui de primprejur şi când şi partea de miazăzi^(DG) şi câmpia erau locuite?’ ” ⁸ Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel: ⁹ „Aşa a vorbit Domnul oştirilor: ‘Faceţi^(DH) cu adevărat dreptate şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul. ¹⁰ Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan^(DI), nici pe străin şi pe sărac şi niciunul să nu gândească rău în inima^(DJ) lui împotriva fratelui său’. ¹¹ Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele^(DK) şi şi-au astupat urechile^(DL) ca să n-audă. ¹² Şi-au făcut inima^(DM) ca diamantul de tare, ca să n-asculte^(DN) Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oştirilor S-a aprins de o mare mânie^(DO). ¹³ Când chema El, ei n-au vrut s-asculte. De aceea, nici Eu n-am vrut s-ascult^(DP) când au chemat ei, zice Domnul oştirilor. ¹⁴ Ci i-am împrăştiat^(DQ) printre toate neamurile pe care^(DR) nu le cunoşteau; ţara^(DS) a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea şi, dintr-o ţară plăcută^(DT) cum era, au făcut o pustie!”