Chronological

Copacul cel mare

4 „Nebucadneţar, împăratul, către toate^(A) popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, care locuiesc pe tot pământul: Să aveţi multă pace! ² Am găsit cu cale să fac cunoscute semnele şi minunile pe care^(B) le-a făcut Dumnezeul cel Preaînalt faţă de mine. ³ Cât^(C) de mari sunt semnele Lui şi cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie^(D) veşnică, şi stăpânirea Lui dăinuie din neam în neam! ⁴ Eu, Nebucadneţar, trăiam liniştit în casa mea şi fericit în palatul meu. ⁵ Am visat un vis care m-a înspăimântat; gândurile de care eram urmărit în patul meu şi vedeniile^(E) duhului meu mă umpleau^(F) de groază. ⁶ Am poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toţi înţelepţii Babilonului ca să-mi tâlcuiască visul. ⁷ Îndată au venit^(G) vrăjitorii, cititorii în stele, haldeenii şi ghicitorii. Le-am spus visul, şi nu mi l-au putut tâlcui. ⁸ La urmă de tot, s-a înfăţişat înaintea mea Daniel, numit^(H) Beltşaţar după numele dumnezeului meu şi care^(I) are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi. I-am spus visul şi am zis: ⁹ ‘Beltşaţare, căpetenia^(J) vrăjitorilor, ştiu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi şi că pentru tine nicio taină nu este grea, deci tâlcuieşte-mi vedeniile pe care le-am avut în vis. ¹⁰ Iată vedeniile care mi-au trecut prin cap când eram în pat. Mă uitam şi iată că în mijlocul pământului era un^(K) copac foarte înalt. ¹¹ Copacul acesta s-a făcut mare şi puternic, vârful lui se înălţa până la ceruri şi se vedea de la marginile întregului pământ. ¹² Frunza lui era frumoasă şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele^(L) câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului îşi făceau cuibul în ramurile lui şi orice făptură vie se hrănea din el. ¹³ În vedeniile care-mi treceau prin cap în patul meu, mă uitam şi iată că s-a pogorât din ceruri un străjer^(M) sfânt^(N). ¹⁴ El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: «Tăiaţi^(O) copacul şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele^(P) de sub el şi păsările din ramurile lui! ¹⁵ Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului. ¹⁶ Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară şi vor trece şapte vremuri^(Q) peste el. ¹⁷ Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie^(R) cei vii că^(S) Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!» ¹⁸ Iată visul pe care l-am visat eu, împăratul Nebucadneţar. Tu, Beltşaţar, tâlcuieşte-l, fiindcă^(T) toţi înţelepţii din împărăţia mea nu pot să mi-l tâlcuiască; tu însă poţi, căci ai în tine duhul^(U) dumnezeilor sfinţi.’ ¹⁹ Atunci, Daniel, numit^(V) Beltşaţar, a rămas uimit o clipă şi gândurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvântul şi a zis: ‘Beltşaţare, să nu te tulbure visul şi tâlcuirea!’. Şi Beltşaţar a răspuns: ‘Domnul meu, visul acesta^(W) să fie pentru vrăjmaşii tăi şi tâlcuirea lui, pentru potrivnicii tăi! ²⁰ Copacul^(X) pe care l-ai văzut, care se făcuse atât de mare şi puternic încât i se înălţa vârful până la ceruri şi se vedea de la toate capetele pământului; ²¹ copacul acesta, a cărui frunză era aşa de frumoasă şi care avea roade atât de multe şi în care era hrană pentru toţi, sub care se adăposteau fiarele câmpului şi în ramurile căruia îşi făceau cuibul păsările cerului, ²² eşti tu^(Y), împărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s-a înălţat până la ceruri şi a cărui stăpânire^(Z) se întinde până la marginile pământului. ²³ Împăratul^(AA) a văzut pe un străjer sfânt pogorându-se şi zicând: «Tăiaţi copacul şi nimiciţi-l, dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi să stea la un loc cu fiarele^(AB) câmpului până vor trece şapte vremuri peste el». ²⁴ Iată tâlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini asupra domnului meu, împăratul. ²⁵ Te vor izgoni^(AC) din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului şi îţi vor da să mănânci iarbă^(AD) ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea. ²⁶ Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului înseamnă că împărăţia ta îţi va rămâne ţie îndată ce vei recunoaşte stăpânirea Celui ce este în^(AE) ceruri. ²⁷ De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt^(AF) păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate^(AG) că ţi se va prelungi^(AH) fericirea!’ ²⁸ Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadneţar. ²⁹ După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon, ³⁰ împăratul^(AI) a luat cuvântul şi a zis: ‘Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?’ ³¹ Nu se sfârşise încă vorba^(AJ) aceasta a împăratului, şi un glas^(AK) s-a pogorât din cer şi a zis: ‘Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia! ³² Te vor izgoni^(AL) din mijlocul oamenilor şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi şi vor trece peste tine şapte vremuri până vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!’ ³³ Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului până i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile ca ghearele păsărilor. ³⁴ După trecerea^(AM) vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte^(AN) veşnic, Acela a cărui stăpânire^(AO) este veşnică şi a cărui împărăţie dăinuie din neam în neam. ³⁵ Toţi^(AP) locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea^(AQ) cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului şi nimeni^(AR) nu poate să stea împotriva mâinii Lui, nici să-I zică: ‘Ce^(AS) faci?’ ³⁶ În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava^(AT) împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai-marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea şi puterea mea a crescut^(AU). ³⁷ Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate^(AV) lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte şi El poate^(AW) să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!”

Ospăţul lui Belşaţar şi luarea Babilonului

5 Împăratul Belşaţar a făcut^(AX) un mare ospăţ celor o mie de mai-mari ai lui şi a băut vin înaintea lor. ² Şi, în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care^(AY) le luase tatăl său, Nebucadneţar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai-marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui. ³ Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai-marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui. ⁴ Au băut vin şi au lăudat^(AZ) pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fier, de lemn şi de piatră. ⁵ În clipa^(BA) aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om şi au scris în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris. ⁶ Atunci, împăratul a îngălbenit şi gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor şi genunchii^(BB) i s-au izbit unul de altul. ⁷ Împăratul a strigat^(BC) în gura mare să i se aducă cititorii^(BD) în stele, haldeenii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvântul şi a zis înţelepţilor Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o va tâlcui va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gât şi va avea locul al treilea^(BE) în cârmuirea împărăţiei.” ⁸ Toţi înţelepţii împăratului au intrat, dar n-au putut^(BF) nici să citească scrisoarea şi nici s-o tâlcuiască împăratului. ⁹ Din pricina aceasta, împăratul Belşaţar s-a înspăimântat^(BG) foarte tare, faţa i s-a îngălbenit şi mai-marii lui au rămas încremeniţi. ¹⁰ Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului şi mai-marilor lui, a intrat în odaia ospăţului, a luat cuvântul şi a vorbit astfel: „Să trăieşti veşnic, împărate^(BH)! Să nu te tulbure gândurile tale şi să nu ţi se îngălbenească faţa! ¹¹ În împărăţia ta este^(BI) un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi, şi, pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai-mare^(BJ) peste vrăjitori, cititori în stele, haldeeni, ghicitori, ¹² şi anume pentru că^(BK) s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat^(BL) Beltşaţar, un duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele şi să dezlege lucrurile încâlcite. Să fie chemat dar Daniel, şi el îţi va da tâlcuirea!” ¹³ Atunci, Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Tu eşti Daniel acela, unul din prinşii de război ai lui Iuda, pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul? ¹⁴ Am aflat despre tine că ai în tine duhul^(BM) dumnezeilor şi că la tine se găsesc lumini, pricepere şi o înţelepciune nemaipomenită. ¹⁵ Au adus înaintea mea pe înţelepţi^(BN) şi pe cititorii în stele, ca să citească scrierea aceasta şi să mi-o tâlcuiască, dar n-au putut să tâlcuiască aceste cuvinte. ¹⁶ Am aflat că tu poţi să tâlcuieşti şi să dezlegi întrebări grele; acum^(BO), dacă vei putea să citeşti scrierea aceasta şi să mi-o tâlcuieşti, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănţişor de aur la gât şi vei avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei!” ¹⁷ Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ţine-ţi darurile şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi voi citi împăratului scrierea şi i-o voi tâlcui. ¹⁸ Împărate, Dumnezeul^(BP) cel Preaînalt dăduse tatălui tău, Nebucadneţar, împărăţie, mărime, slavă şi strălucire ¹⁹ şi, din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate^(BQ) popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia şi lăsa cu viaţă pe cine voia; înălţa pe cine voia şi cobora pe cine voia. ²⁰ Dar, când^(BR) i s-a îngâmfat inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi a fost despuiat de slava lui; ²¹ a fost^(BS) izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănânce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, până când a recunoscut^(BT) că Dumnezeul cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea. ²² Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai^(BU) smerit inima, măcar că ai ştiut toate aceste lucruri. ²³ Ci te-ai^(BV) înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai-marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, care^(BW) nici nu văd, nici n-aud şi nici nu pricep nimic, şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna^(BX) căruia se află suflarea ta şi toate căile tale! ²⁴ De aceea a trimis El acest cap de mână care a scris scrierea aceasta. ²⁵ Iată însă scrierea care a fost scrisă: ‘Numărat, numărat, cântărit şi împărţit!^[a]’ ²⁶ Şi iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei şi i-a pus capăt. ²⁷ Cântărit^(BY) înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor! ²⁸ Împărţit înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită şi dată mezilor^(BZ) şi perşilor^(CA)!” ²⁹ Îndată, Belşaţar a dat poruncă şi au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor de aur la gât şi au dat de ştire că va avea locul al treilea^(CB) în cârmuirea împărăţiei. ³⁰ Dar, chiar în noaptea^(CC) aceea, Belşaţar, împăratul haldeenilor, a fost omorât. ³¹ Şi a pus mâna pe împărăţie Darius^(CD), Medul, care era în vârstă de şaizeci şi doi de ani.

Daniel, în groapa leilor

6 Darius a găsit cu cale să pună^(CE) peste împărăţie o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia; ² a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. ³ Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh^(CF) înalt, şi împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăţia. ⁴ Atunci^(CG), căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce priveau treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nicio greşeală la el şi niciun lucru rău. ⁵ Atunci, oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!” ⁶ Apoi, aceste căpetenii şi dregătorii aceştia s-au dus cu mare zarvă la împărat şi i-au vorbit aşa: „Să trăieşti veşnic, împărate^(CH) Darius! ⁷ Toate căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii şi cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălţa în timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. ⁸ Acum, împărate, întăreşte oprirea şi iscăleşte porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba după legea^(CI) mezilor şi perşilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.” ⁹ În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca şi oprirea. ¹⁰ Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre^(CJ) Ierusalim, şi de trei^(CK) ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte. ¹¹ Atunci, oamenii aceştia au dat năvală în casă şi au găsit pe Daniel rugându-se şi chemând pe Dumnezeul lui. ¹² Apoi, s-au înfăţişat^(CL) înaintea împăratului şi i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N-ai scris tu o oprire care spune că oricine va înălţa, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea^(CM) mezilor şi perşilor, care nu se poate schimba!” ¹³ Ei au luat din nou cuvântul şi au zis împăratului: „Daniel, unul^(CN) din prinşii de război ai lui Iuda, nu^(CO) ţine deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o şi îşi face rugăciunea de trei ori pe zi!” ¹⁴ Împăratul s-a mâhnit^(CP) foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să scape pe Daniel şi, până la asfinţitul soarelui, s-a trudit să-l scape. ¹⁵ Dar oamenii aceia au stăruit de împărat şi i-au zis: „Să ştii, împărate, că, după legea^(CQ) mezilor şi perşilor, orice oprire sau orice poruncă întărită de împărat nu se poate schimba!” ¹⁶ Atunci, împăratul a poruncit să aducă pe Daniel şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujeşti, să te scape!” ¹⁷ Au adus^(CR) o piatră şi au pus-o la gura gropii. Împăratul^(CS) a pecetluit-o cu inelul lui şi cu inelul mai-marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. ¹⁸ Împăratul s-a întors apoi în palatul său. A petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nicio ţiitoare şi n-a putut^(CT) să doarmă. ¹⁹ În revărsatul zorilor însă, împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei. ²⁰ Şi, apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul^(CU) tău, căruia Îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?” ²¹ Şi Daniel a zis împăratului: „Veşnic să trăieşti^(CV), împărate! ²² Dumnezeul^(CW) meu a trimis pe îngerul Său şi a închis^(CX) gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” ²³ Atunci, împăratul s-a bucurat foarte mult şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă, şi nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere^(CY) în Dumnezeul său. ²⁴ Împăratul a poruncit să aducă^(CZ) pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel. Şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei, copiii^(DA) lor şi nevestele lor, şi, până să ajungă în fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărâmiţat oasele. ²⁵ După aceea^(DB), împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile care locuiau în toată împărăţia: „Pacea să vă fie dată din belşug! ²⁶ Poruncesc^(DC) ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă^(DD) şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci^(DE) El este Dumnezeul cel viu şi El dăinuie veşnic; împărăţia Lui nu se va nimici^(DF) niciodată şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. ²⁷ El izbăveşte şi mântuieşte, El face semne^(DG) şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!” ²⁸ Daniel a dus-o bine sub domnia^(DH) lui Darius şi sub domnia lui Cirus^(DI), Persanul.