Chronological
Răspunsul lui Iov
6 Iov a luat cuvântul şi a zis:
2 „Oh, de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea
şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3 ar fi mai grele decât nisipul(A) mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
4 Căci(B) săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns,
sufletul meu le suge otrava
şi groaza(C) Domnului bagă fiori în mine!
5 Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă?
Mugeşte boul când are de mâncare?
6 Poţi mânca ce-i fără gust şi fără sare?
Are vreun gust albuşul unui ou?
7 Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating,
acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă!
8 O, de mi s-ar asculta dorinţa
şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9 De(D) ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
întindă-Şi mâna şi să mă prăpădească!
10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere,
această bucurie în durerile cu care mă copleşeşte:
că(E) niciodată n-am călcat poruncile(F) Celui Sfânt.
11 La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?
La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie?
12 Tăria mea oare este o tărie de piatră?
Trupul meu e de aramă?
13 Nu sunt eu lipsit de ajutor,
şi n-a fugit mântuirea de mine?
Iov se tânguieşte
14 Cel ce suferă(G) are drept la mila prietenului,
chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.
15 Fraţii(H) mei s-au arătat înşelători ca un pârâu,
ca albia pâraielor(I) care trec.
16 Un sloi le tulbură cursul,
zăpada se îngrămădeşte pe ele;
17 vine arşiţa vremii şi seacă,
vine căldura soarelui şi li se usucă albia.
18 Cete de călători se abat din drumul lor,
se cufundă în pustie şi pier.
19 Cetele celor din Tema(J) se uită ţintă la ele,
călătorii din Seba(K) sunt plini de nădejde când le văd.
20 Dar rămân înşelaţi(L) în nădejdea lor,
rămân uimiţi când ajung la ele.
21 Aşa sunteţi(M) şi voi acum pentru mine.
Voi îmi vedeţi necazul şi vă îngroziţi(N)!
22 V-am zis eu oare: ‘Daţi-mi ceva,
cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
23 scăpaţi-mă din mâna vrăjmaşului,
răscumpăraţi-mă din mâna celor răi!’?
24 Învăţaţi-mă, şi voi tăcea;
faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
25 O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!
Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26 Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis
şi să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
27 Voi năpăstuiţi pe orfan,
prigoniţi(O) pe prietenul vostru.
28 Uitaţi-vă la mine, vă rog!
Doar nu voi minţi în faţă!
29 Întoarceţi-vă(P), nu fiţi nedrepţi;
întoarceţi-vă şi mărturisiţi că sunt nevinovat!
30 Este vreo nelegiuire pe limba mea
şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
Iov deznădăjduit
7 Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş(Q)
şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
2 Cum suspină robul după umbră,
cum îşi aşteaptă muncitorul plata,
3 aşa am eu parte de luni de durere(R),
şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.
4 Mă culc şi zic:
‘Când mă voi scula(S)?
Când se va sfârşi noaptea?’
Şi mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.
5 Trupul mi se acoperă(T) cu viermi şi cu o coajă pământoasă,
pielea-mi crapă şi se desface.
6 Zilele mele(U) zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului,
se duc şi nu mai am nicio nădejde!
7 Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea(V) este doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
8 Ochiul(W) care mă priveşte nu mă va mai privi;
ochiul tău mă va căuta şi nu voi mai fi.
9 Cum se risipeşte norul şi trece,
aşa nu se va mai ridica cel ce se(X) pogoară în Locuinţa morţilor!
10 Nu se va mai întoarce în casa lui
şi nu-şi va mai cunoaşte locul(Y) în care locuia.
11 De aceea nu-mi(Z) voi ţine gura,
ci voi vorbi în neliniştea inimii mele,
mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu.
12 Oare o mare sunt eu sau un balaur de mare,
de-ai pus strajă în jurul meu?
13 Când(AA) zic: ‘Patul mă va uşura,
culcuşul îmi va alina durerile’,
14 atunci mă înspăimânţi prin vise,
mă îngrozeşti prin vedenii.
15 Ah, aş vrea mai bine gâtuirea,
mai bine moartea decât aceste oase!
16 Le dispreţuiesc(AB)!… Nu voi trăi în veci…
Lasă-mă(AC), căci doar o suflare mi-i viaţa(AD)!
17 Ce este(AE) omul ca să-Ţi pese atât de mult de el,
ca să iei seama la el,
18 să-l cercetezi în toate dimineţile
şi să-l încerci în toate clipele?
19 Când vei înceta odată să mă priveşti?
Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
20 Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul(AF) oamenilor?
Pentru ce m-ai pus(AG) ţintă săgeţilor Tale,
de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
21 Pentru ce nu-mi ierţi păcatul
şi pentru ce nu-mi uiţi fărădelegea?
Căci voi adormi în ţărână
şi, când mă vei căuta, nu voi mai fi!”
Cuvântarea lui Bildad
8 Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
2 „Până când vrei să vorbeşti astfel
şi până când vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?
3 Oare va răsturna(AH) Dumnezeu dreptul?
Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?
4 Dacă fiii tăi au păcătuit(AI) împotriva Lui,
i-a dat pe mâna păcatului.
5 Dar tu, dacă(AJ) alergi la Dumnezeu,
dacă rogi pe Cel Atotputernic,
6 dacă eşti curat şi fără prihană,
atunci, negreşit, El va veghea asupra ta
şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.
7 Vechea ta propăşire va fi mică
faţă de cea de mai târziu.
Învăţăminte din păţania celor dinainte
8 Întreabă(AK) pe cei din neamurile trecute
şi ia aminte la păţania părinţilor lor.
9 Căci noi(AL) suntem de ieri şi nu ştim nimic,
zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.
10 Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi
şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:
11 ‘Creşte papura fără baltă?
Creşte trestia fără umezeală?’
12 Fiind încă(AM) verde şi fără să se taie,
ea se usucă mai repede decât toate ierburile.
13 Aşa se întâmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu,
şi nădejdea(AN) celui nelegiuit va pieri.
14 Încrederea lui este zdrobită,
şi sprijinul lui este o pânză de păianjen.
15 Se bizuie(AO) pe casa lui, dar nu este tare;
se prinde de ea, dar nu ţine.
16 Cum dă soarele, înverzeşte,
îşi întinde ramurile peste grădina sa,
17 îşi împleteşte rădăcinile printre pietre,
pătrunde până în ziduri.
18 Dar, dacă-l smulgi(AP) din locul în care stă,
locul acesta se leapădă de el şi zice:
‘Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!’
19 Iată, aşa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieţii lui;
apoi din(AQ) acelaşi pământ răsar alţii după el.
20 Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană
şi nu ocroteşte pe cei răi.
21 Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie
şi buzele cu cântări de veselie.
22 Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi(AR) de ruşine,
iar cortul celor răi va pieri.”
Răspunsul lui Iov
9 Iov a luat cuvântul şi a zis:
2 „Ştiu bine că este aşa.
Şi cum ar putea omul să-şi scoată(AS) dreptate înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă ar voi să se certe cu El,
din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
4 Ale Lui(AT) sunt înţelepciunea şi atotputernicia:
Cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
5 El mută deodată munţii
şi-i răstoarnă în mânia Sa.
6 Zguduie(AU) pământul din temelia(AV) lui,
de i se clatină stâlpii.
7 Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare
şi ţine stelele sub pecetea Lui.
8 Numai El(AW) întinde cerurile
şi umblă pe înălţimile mării.
9 El a făcut(AX) Ursul-Mare, Luceafărul de seară şi Raliţele,
şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
10 El face(AY) lucruri mari şi nepătrunse,
minuni fără număr.
11 Iată(AZ), El trece pe lângă mine şi nu-L văd,
se duce şi nu-L zăresc.
12 Dacă(BA) apucă El, cine-L va opri?
Cine-I va zice: ‘Ce faci?’
13 Dumnezeu nu-Şi întoarce mânia;
sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei(BB).
14 Şi eu cum să-I răspund?
Ce cuvinte să aleg?
15 Chiar dacă aş(BC) avea dreptate, nu I-aş răspunde.
Nu pot decât să mă rog judecătorului.
16 Şi chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,
tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul –
17 El, care mă izbeşte ca într-o furtună,
care îmi înmulţeşte fără pricină(BD) rănile,
18 care nu mă lasă să răsuflu,
mă satură de amărăciune.
19 Să alerg la putere? El este atotputernic.
La dreptate? Cine mă va apăra?
20 Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi
şi oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
21 Nevinovat! Sunt, dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
22 Ce-mi pasă la urma urmei?
Căci îndrăznesc s-o spun:
El nimiceşte pe cel nevinovat(BE) ca şi pe cel vinovat.
23 Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!
Dar El râde de încercările celui nevinovat.
24 Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;
El acoperă(BF) ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?
25 Zilele(BG) mele aleargă mai iuţi decât un alergător;
fug fără să fi văzut fericirea;
26 trec ca şi corăbiile cele iuţi,
ca vulturul(BH) care se repede asupra prăzii.
27 Dacă(BI) zic: ‘Vreau să-mi uit suferinţele,
să-mi las întristarea şi să fiu voios’,
28 sunt îngrozit(BJ) de toate durerile mele.
Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat(BK).
29 Şi dacă voi fi judecat vinovat,
pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
30 Chiar dacă(BL) m-aş spăla cu zăpadă,
chiar dacă mi-aş curăţi mâinile cu leşie,
31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi până şi hainele de mine!
32 Căci El nu(BM) este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
şi să mergem împreună la judecată.
33 Nici nu(BN) este vreun mijlocitor între noi,
care să-şi pună mâna peste noi amândoi.
34 Să-Şi tragă(BO) însă varga deasupra mea
şi să nu mă mai tulbure spaima Lui.
35 Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El.
Altfel, nu sunt stăpân pe mine.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.