Chronological
6 Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am(A) uitat şi am auzit pe una(B) din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!” 2 M-am uitat şi iată că s-a arătat un(C) cal alb. Cel ce(D) sta pe el avea un arc; i(E) s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască. 3 Când a rupt Mielul a doua pecete, am(F) auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” 4 Şi(G) s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare. 5 Când a rupt Mielul pecetea a treia, am(H) auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un(I) cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. 6 Şi, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un dinar. Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul(J) şi vinul!” 7 Când a rupt Mielul pecetea a patra, am(K) auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino şi vezi!” 8 M-am uitat(L) şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să(M) ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi(N) cu fiarele pământului. 9 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar(O) sufletele(P) celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina(Q) Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii(R) pe care o ţinuseră. 10 Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până(S) când, Stăpâne, Tu, care(T) eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să(U) judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” 11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină(V) albă şi i s-a spus să(W) se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei. 12 Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată(X) că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele(Y) s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele 13 şi(Z) stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul(AA) s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi(AB) munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. 15 Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au(AC) ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. 16 Şi(AD) ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, 17 căci(AE) a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi(AF) cine poate sta în picioare?”
7 După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau(AG) cele patru vânturi ale pământului, ca(AH) să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. 2 Şi am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, 3 zicând: „Nu(AI) vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea(AJ) pe fruntea(AK) slujitorilor Dumnezeului nostru!” 4 Şi(AL) am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o(AM) sută patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile fiilor lui Israel. 5 Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii; 6 din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii; 7 din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii; 8 din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiţi. 9 După aceea m-am uitat şi iată că era o mare(AN) gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din(AO) orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi(AP) în haine albe, cu ramuri de finic în mâini 10 şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea(AQ) este a Dumnezeului nostru, care(AR) şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” 11 Şi(AS) toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au închinat lui Dumnezeu 12 şi au zis(AT): „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor! Amin.” 13 Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine(AU) albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?” 14 „Doamne”, i-am răspuns eu, „Tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia(AV) vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat(AW) hainele şi le-au albit în sângele Mielului. 15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie îşi va întinde(AX) peste ei cortul Lui. 16 Nu(AY) le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici(AZ) soarele, nici vreo altă arşiţă. 17 Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor(BA), îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi(BB) Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”
8 Când a rupt(BC) Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. 2 Şi(BD) am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; şi(BE) li s-au dat şapte trâmbiţe. 3 Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile(BF) tuturor sfinţilor, pe altarul(BG) de aur, care este înaintea scaunului de domnie. 4 Fumul(BH) de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. 5 Apoi, îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi s-au(BI) stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur(BJ) de pământ. 6 Şi cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au pregătit să sune din ele. 7 Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi(BK) au venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe(BL) pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars, şi a treia parte din(BM) copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă. 8 Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi(BN) ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi(BO) a treia parte din mare s-a(BP) făcut sânge; 9 şi(BQ) a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit; şi a treia parte din corăbii au pierit. 10 Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi(BR) a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a(BS) căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor. 11 Steaua(BT) se chema „Pelin” şi(BU) a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare. 12 Al(BV) patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei şi noaptea, de asemenea. 13 M-am uitat şi am(BW) auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: „Vai(BX), vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune!”
9 Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi(BY) am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii(BZ) Adâncului 2 şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a(CA) ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. 3 Din fum au ieşit nişte lăcuste(CB) pe pământ. Şi li s-a dat o putere, ca(CC) puterea pe care o au scorpiile pământului. 4 Li s-a zis să(CD) nu vatăme iarba(CE) pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea(CF) lui Dumnezeu. 5 Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci(CG) să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, când înţeapă pe un om. 6 În acele zile, oamenii vor căuta(CH) moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei. 7 Lăcustele acelea semănau(CI) cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe(CJ) capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele(CK) lor semănau cu nişte feţe de oameni. 8 Aveau părul ca părul de femeie şi dinţii(CL) lor erau ca dinţii de lei. 9 Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca(CM) vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă. 10 Aveau(CN) nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. 11 Peste ele aveau ca împărat(CO) pe îngerul(CP) Adâncului, care pe evreieşte se cheamă „Abadon”, iar pe greceşte, „Apolion”. 12 Cea dintâi(CQ) nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. 13 Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu 14 şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legaţi la(CR) râul cel mare Eufrat!” 15 Şi cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. 16 Oştirea(CS) lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi(CT); le-am(CU) auzit numărul. 17 Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele(CV) cailor erau ca nişte capete de lei şi din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasă. 18 A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor. 19 Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile(CW) lor erau ca nişte şerpi cu capete şi cu ele vătămau. 20 Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu(CX) s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor(CY) şi idolilor(CZ) de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21 Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile(DA) lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.
10 Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul(DB); faţa(DC) lui era ca soarele şi picioarele(DD) lui erau ca nişte stâlpi de foc. 2 În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul(DE) drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ 3 şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte(DF) tunete au făcut să se audă glasurile lor. 4 Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluieşte(DG) ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie ce au spus!” 5 Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a(DH) ridicat mâna dreaptă spre cer 6 şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care(DI) a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă(DJ), 7 ci că, în(DK) zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor. 8 Şi glasul(DL) pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!” 9 M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”(DM), mi-a zis el, „şi mănâncă-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea”. 10 Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o – în gura(DN) mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune(DO). 11 Apoi mi-au zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi”.
11 Apoi mi s-a dat o trestie(DP) asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: „Scoală-te(DQ) şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. 2 Dar curtea(DR) de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată, căci(DS) a fost dată neamurilor, care vor călca(DT) în picioare sfânta cetate patruzeci(DU) şi două de luni. 3 Voi da celor doi martori(DV) ai mei să prorocească(DW) îmbrăcaţi în saci o(DX) mie două sute şaizeci de zile.” 4 Aceştia sunt cei doi(DY) măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. 5 Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc(DZ) care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă(EA) vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta. 6 Ei au(EB) putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor, şi au(EC) putere să prefacă apele în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de urgie ori de câte ori vor voi. 7 Când îşi vor(ED) isprăvi mărturisirea lor, fiara(EE) care se ridică din(EF) Adânc va(EG) face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî. 8 Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii(EH) celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” şi „Egipt”, unde(EI) a fost răstignit şi Domnul lor. 9 Şi(EJ) oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam vor sta trei zile şi jumătate şi vor privi trupurile lor moarte şi(EK) nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt. 10 Şi(EL) locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei şi îşi vor trimite daruri(EM) unii altora, pentru că(EN) aceşti doi proroci chinuiseră pe locuitorii pământului. 11 Dar(EO), după cele trei zile şi jumătate, duhul(EP) de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat în picioare şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut. 12 Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Şi(EQ) s-au suit într-un nor(ER) spre cer, iar(ES) vrăjmaşii lor i-au văzut. 13 În clipa aceea s-a(ET) făcut un mare cutremur de pământ şi s-a prăbuşit a(EU) zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi s-au îngrozit şi au(EV) dat slavă Dumnezeului cerului. 14 A doua(EW) nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând. 15 Îngerul(EX), al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi(EY) în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia(EZ) lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi(FA) El va împărăţi în vecii vecilor.” 16 Şi cei(FB) douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu 17 şi au zis: „Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care(FC) eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi(FD) ai început să împărăţeşti. 18 Neamurile(FE) se mâniaseră, dar a venit(FF) mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici(FG) şi mari, şi să(FH) prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” 19 Şi Templul(FI) lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au(FJ) fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi(FK) o grindină mare.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.