Chronological

1 Pavel, chemat prin voia lui Dumnezeu să fie apostol al lui Cristos Isus, şi fratele Sostenes, ² către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi să fie sfinţi împreună cu toţi cei ce cheamă Numele Domnului nostru, Isus Cristos, Domnul lor şi al nostru, în orice loc: ³ har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumire

⁴ Întotdeauna Îi mulţumesc Dumnezeului meu pentru voi, din pricina harului lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Cristos Isus ⁵ şi datorită căruia aţi fost îmbogăţiţi în vorbire şi în orice fel de cunoaştere, ⁶ întrucât mărturia despre Cristos a fost confirmată în mijlocul vostru. ⁷ Astfel, aşteptând descoperirea Domnului nostru Isus Cristos, voi nu sunteţi lipsiţi de nici un dar, ⁸ iar El vă va şi întări până la sfârşit, astfel încât să fiţi fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos. ⁹ Credincios este Dumnezeu, prin Care aţi fost chemaţi la părtăşia cu Fiul Său, Isus Cristos, Domnul nostru.

Dezbinări în biserică

¹⁰ Vă îndemn, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire şi să nu fie dezbinări între voi, ci să fiţi pe deplin uniţi în gândire şi în scop.^{[a] 11} Căci, fraţilor, mi s-a dat de ştire despre voi, de către cei ai Cloei, că între voi sunt certuri. ¹² Ceea ce vreau să spun este că fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!“ sau „Eu sunt al lui Apolos!“ sau „Eu sunt al lui Chifa^[b]!“ sau „Eu sunt al lui Cristos!“ ¹³ Oare a fost Cristos împărţit? Sau oare Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi? ¹⁴ Îi mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe nici unul dintre voi, în afară de Crispus şi Gaius, ¹⁵ pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu! ¹⁶ Da, i-am botezat şi pe cei din casa lui Stefanas, dar în afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. ¹⁷ Căci Cristos nu m-a trimis să botez, ci să vestesc Evanghelia^[c], nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Cristos să fie golită de folosul ei.

Cristos, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu

¹⁸ Căci mesajul crucii este o nebunie pentru cei ce pier, însă pentru noi, cei care suntem mântuiţi, este puterea lui Dumnezeu. ¹⁹ Fiindcă este scris:

²⁰ Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul^[e]? Unde este polemistul^[f] acestui veac? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii? ²¹ Întrucât, în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu prin înţelepciune, Dumnezeu a găsit de cuviinţă ca prin nebunia predicării să-i mântuiască pe cei care cred. ²² Iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciune, ²³ însă noi Îl predicăm pe Cristos cel răstignit, o pricină de poticnire pentru iudei şi o nebunie pentru neamuri. ²⁴ Dar pentru cei chemaţi, atât iudei, cât şi greci, Cristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. ²⁵ Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii.

²⁶ Fraţilor, uitaţi-vă la voi, cei care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul oamenilor^[g], nici mulţi puternici, nici mulţi de viţă nobilă. ²⁷ Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte; şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele tari. ²⁸ Dumnezeu a ales lucrurile de jos ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba chiar lucrurile care nu sunt, ca să anuleze lucrurile care sunt. ²⁹ Astfel, nimeni nu se poate lăuda înaintea lui Dumnezeu. ³⁰ Iar voi, datorită Lui, sunteţi în Cristos Isus, Care a devenit pentru noi înţelepciune de la Dumnezeu, dreptate, sfinţire şi răscumpărare, ³¹ pentru ca, aşa cum este scris: „Cel ce se laudă să se laude în Domnul.“^[h]

2 Fraţilor, şi eu, când am venit la voi, n-am venit vestindu-vă taina lui Dumnezeu prin cuvinte elevate sau printr-o înţelepciune strălucită, ² pentru că am hotărât să nu ştiu nimic între voi decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit. ³ Eu am venit la voi în slăbiciune, în frică şi în mare tremur, ⁴ iar cuvântul şi predicarea mea nu se bazau pe vorbele convingătoare ale înţelepciunii, ci pe dovada Duhului şi a puterii, ⁵ ca astfel credinţa voastră să nu fie întemeiată pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Înţelepciunea care vine prin Duhul

⁶ Totuşi ceea ce vorbim noi printre cei maturi este o înţelepciune, dar nu a veacului acestuia şi nici a conducătorilor acestui veac, cărora li se va pune capăt, ⁷ ci vorbim despre înţelepciunea tainică^[i] a lui Dumnezeu, care a fost ascunsă şi pe care Dumnezeu a destinat-o, înainte de a fi veacurile, pentru gloria noastră. ⁸ Nici unul dintre conducătorii acestei lumi n-a înţeles-o, pentru că, dacă ar fi înţeles-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei. ⁹ Totuşi, aşa cum este scris:

¹⁰ Dumnezeu însă ne-a descoperit aceste lucruri prin Duhul, pentru că Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. ¹¹ Cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, dacă nu duhul omului, care este în el? Tot astfel, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, în afară de Duhul lui Dumnezeu. ¹² Însă noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile care ne-au fost oferite prin har de către Dumnezeu. ¹³ Nu vorbim prin cuvinte învăţate prin înţelepciunea omenească, ci prin învăţături de la Duhul, întrebuinţând lucrurile duhovniceşti pentru cei duhovniceşti. ¹⁴ Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. ¹⁵ Cel duhovnicesc însă judecă toate lucrurile, iar el nu poate fi judecat de nimeni. ¹⁶ Căci

Noi însă avem gândul lui Cristos.

Despre imaturitate

3 Eu, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor oameni lumeşti, ca unor copilaşi în Cristos. ² V-am hrănit cu lapte, nu cu hrană tare, pentru că încă nu o puteaţi mânca. Şi nici chiar acum nu puteţi, ³ pentru că încă sunteţi lumeşti. Într-adevăr, când între voi există invidie, ceartă şi (dezbinări)^[l], nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? ⁴ Atunci când cineva spune: „Eu sunt al lui Pavel!“, iar altul: „Eu sunt al lui Apolos!“, nu sunteţi voi ca ceilalţi oameni? ⁵ Aşadar, cine este Apolos? Şi cine este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut, aşa cum Domnul i-a dat fiecăruia. ⁶ Eu am sădit, Apolos a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească! ⁷ Aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci numai Dumnezeu, Care face să crească! ⁸ Însă cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una şi fiecare îşi va primi răsplata după strădania lui. ⁹ Căci noi suntem conlucrători cu Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

¹⁰ Potrivit cu harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter constructor priceput, am pus temelia, şi altul construieşte pe ea. Dar fiecare să aibă grijă cum construieşte pe ea, ¹¹ pentru că nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care este pusă şi care este Isus Cristos. ¹² Iar dacă cineva construieşte, pe această temelie, aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, paie, ¹³ lucrarea fiecăruia va fi dezvăluită, pentru că Ziua o va face cunoscută, deoarece va fi descoperită prin foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. ¹⁴ Dacă lucrarea pe care a construit-o cineva, va rămâne, el va primi o răsplată. ¹⁵ Dar dacă lucrarea cuiva va fi arsă, el va suferi pierderea; cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. ¹⁶ Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? ¹⁷ Dacă cineva distruge^[m] templul lui Dumnezeu, îl va distruge şi Dumnezeu pe el, pentru că templul lui Dumnezeu este sfânt; şi acest templu sunteţi voi.

¹⁸ Nici unul dintre voi să nu se înşele! Dacă vreunul dintre voi crede că este înţelept în felul veacului acestuia, să se facă „nebun“ ca să devină înţelept! ¹⁹ Căci înţelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu! Fiindcă este scris:

²⁰ Şi, din nou:

²¹ Astfel, nimeni să nu se laude cu oameni, pentru că toate lucrurile sunt ale voastre: ²² fie Pavel, fie Apolos, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie prezentul, fie viitorul, toate sunt ale voastre, ²³ iar voi sunteţi ai lui Cristos, şi Cristos este al lui Dumnezeu.

Apostolii lui Cristos

4 Aşadar, oamenii ar trebui să ne vadă ca pe nişte slujitori ai lui Cristos, ca pe nişte administratori ai tainelor lui Dumnezeu. ² În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios. ³ Cât despre mine, puţin îmi pasă că aş fi judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc; ba încă nici eu însumi nu mă mai judec. ⁴ Căci n-am nimic să-mi reproşez; totuşi nu prin aceasta sunt îndreptăţit. Cel Ce mă judecă este Domnul. ⁵ De aceea, nu judecaţi nimic înainte de timpul potrivit, înainte să vină Domnul, Care va lumina lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi planurile inimilor. Atunci fiecare îşi va primi lauda de la Dumnezeu.

⁶ Fraţilor, am aplicat toate acestea mie şi lui Apolos, de dragul vostru, pentru ca, prin noi, să învăţaţi ce înseamnă „nimic dincolo de ceea ce este scris“ şi astfel nici unul dintre voi să nu se mândrească cu cineva împotriva altcuiva. ⁷ Căci cine te face diferit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi, ca şi cum nu l-ai fi primit? ⁸ Sunteţi deja sătui! V-aţi îmbogăţit deja! Aţi început să domniţi fără noi! Şi măcar de aţi domni, ca să domnim şi noi împreună cu voi! ⁹ Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte condamnaţi la moarte, un spectacol pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni. ¹⁰ Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteţi înţelepţi în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteţi puternici; voi sunteţi onoraţi, iar noi suntem dezonoraţi. ¹¹ Până acum suntem flămânzi şi însetaţi, suntem în zdrenţe, suntem bătuţi şi fără casă ¹² şi trudim lucrând cu mâinile noastre. Când suntem blestemaţi, binecuvântăm; când suntem persecutaţi, îndurăm; ¹³ când suntem defăimaţi, încurajăm. Am ajuns până în ziua de azi ca gunoiul acestei lumi, mizeria tuturor.

¹⁴ Nu vă scriu acestea ca să vă fac de ruşine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei. ¹⁵ Chiar dacă aţi avea zece mii de călăuze în Cristos, totuşi nu aveţi mai mulţi părinţi, pentru că eu v-am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie. ¹⁶ Vă îndemn deci, fiţi imitatorii mei! ¹⁷ De aceea vi l-am trimis pe Timotei, copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul; el vă va reaminti căile mele în Cristos Isus, aşa cum le învăţ eu în toate bisericile. ¹⁸ Unii dintre voi au devenit aroganţi, ca şi cum n-aş veni la voi. ¹⁹ Însă, dacă Domnul va vrea, voi veni curând, şi atunci voi vedea nu cuvintele, ci puterea celor ce au devenit aroganţi. ²⁰ Căci Împărăţia lui Dumnezeu^[p] nu stă în cuvinte, ci în putere. ²¹ Ce vreţi? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?