Chronological
Pilda semănătorului
13 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi S-a aşezat lângă mare. 2 Mari mulţimi de oameni s-au adunat în jurul Lui, astfel că El S-a suit într-o barcă şi S-a aşezat acolo; întreaga mulţime stătea pe ţărm. 3 El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde[a] şi le-a zis:
„Iată, semănătorul a ieşit să semene! 4 În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc, 6 dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o. 8 Alta însă a căzut pe un pământ bun şi a dat rod: un grăunte a rodit o sută, altul – şaizeci, altul – treizeci. 9 Cine are urechi, să audă!“
10 Ucenicii au venit la El şi L-au întrebat:
– De ce le vorbeşti în pilde?
11 Isus le-a răspuns:
– Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele[b] Împărăţiei Cerurilor, dar lor nu le-a fost dat. 12 Căci celui ce are i se va da şi va avea din abundenţă, dar de la cel ce nu are se va lua chiar şi ce are. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14 Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia, care zice:
„Veţi asculta întruna, dar nu veţi înţelege
şi veţi privi mereu, dar nu veţi pricepe.
15 Căci inima celor din acest popor s-a împietrit.
Urechile lor aud greu şi ochii li s-au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile,
să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să-i vindec“[c].
16 Dar ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud! 17 Adevărat vă spun că mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, dar n-au auzit!
18 Ascultaţi deci ce înseamnă pilda semănătorului. 19 Când cineva aude Cuvântul Împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa care a fost semănată lângă drum. 20 Sămânţa care a fost semănată în locuri stâncoase este cel care aude Cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie, 21 dar nu are rădăcină în el, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, el se poticneşte imediat. 22 Sămânţa care a fost semănată între spini este cel care aude Cuvântul, dar îngrijorările vieţii şi înşelăciunea bogăţiei sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor. 23 Sămânţa care a fost semănată în pământ bun este cel care aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce într-adevăr rod: un grăunte dă o sută, altul – şaizeci, altul – treizeci.
Pilda neghinei
24 Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis:
„Împărăţia Cerurilor poate fi asemănată cu un om care a semănat o sămânţă bună în ogorul lui. 25 Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit duşmanul lui, a semănat neghină printre grâu şi apoi a plecat. 26 Când plantele au răsărit şi au făcut rod, a apărut şi neghina. 27 Sclavii stăpânului casei au venit şi i-au zis:
– Stăpâne, oare n-ai semănat tu sămânţă bună în ogorul tău? De unde are atunci neghină?
28 El le-a răspuns:
– Un duşman a făcut lucrul acesta.
Sclavii l-au întrebat:
– Vrei să mergem s-o strângem?
29 Dar el le-a răspuns:
– Nu, ca nu cumva, atunci când strângeţi neghina, să dezrădăcinaţi şi grâul împreună cu ea. 30 Lăsaţi-le pe amândouă să crească împreună până la seceriş, iar la vremea secerişului le voi spune secerătorilor: «Strângeţi mai întâi neghina şi legaţi-o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunaţi-l în hambarul meu!»“
Pilda bobului de muştar şi a drojdiei
31 Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis:
„Împărăţia Cerurilor este ca un bob de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ogorul său: 32 el este într-adevăr cel mai mic dintre toate seminţele[d], dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi devine un copac[e], aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuibul între ramurile lui“.
33 Le-a mai pus înainte o altă pildă şi le-a zis:
„Împărăţia Cerurilor este ca drojdia pe care o ia o femeie şi o pune în trei măsuri[f] de făină şi care, până la urmă, face să dospească tot aluatul.“
34 Isus le-a spus mulţimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea deloc fără să folosească pilde, 35 ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice:
„Îmi voi deschide gura cu pilde,
voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“[g].
Pilda neghinei explicată
36 Apoi Isus le-a dat drumul mulţimilor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis:
– Explică-ne pilda cu neghina din ogor!
37 Isus le-a răspuns:
– Cel Ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea. Sămânţa bună îi reprezintă pe fiii Împărăţiei, iar neghina îi reprezintă pe fiii celui rău. 39 Duşmanul care a semănat-o este diavolul. Secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, aşa cum este strânsă neghina şi arsă în foc, tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: 41 Fiul Omului Îşi va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăţia Lui toate pricinile de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea 42 şi îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor! 43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor.[h] Cine are urechi, să audă!
Pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului
44 Împărăţia Cerurilor este ca o comoară ascunsă într-un ogor. Omul care o găseşte, o ascunde şi, de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi apoi cumpără ogorul acela.
45 De asemenea, Împărăţia Cerurilor este ca un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Când găseşte un mărgăritar foarte preţios, se duce şi vinde tot ce are, iar apoi îl cumpără.
Pilda năvodului
47 Sau Împărăţia Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare şi în care au fost prinşi tot felul de peşti. 48 Când este plin, pescarii îl scot pe ţărm, se aşază şi adună peştii buni în vase, iar pe cei răi îi aruncă afară.
49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: îngerii vor ieşi, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepţi 50 şi-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!
51 Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?
– Da, i-au răspuns ei.
52 El le-a zis:
– De aceea, orice cărturar care a fost instruit cu privire la Împărăţia Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.
Necredinţa celor din Nazaret
53 După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo 54 şi a venit în patria Lui. El a început să le dea învăţătură oamenilor în sinagoga lor, în aşa fel încât aceştia erau uimiţi şi se întrebau: „De unde are Acest Om înţelepciunea aceasta şi puterea de a face minuni? 55 Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui, iar Iacov, Iosif, Simon şi Iuda nu sunt oare fraţii Lui? 56 Şi surorile Lui, nu sunt oare toate printre noi? Atunci de unde are Acest Om toate aceste lucruri?“ 57 Şi astfel ei se poticneau în El. Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria şi în casa lui“. 58 Şi n-a făcut multe minuni acolo din cauza necredinţei lor.
Pilda semănătorului
8 După aceea, Isus a călătorit prin fiecare cetate şi sat, predicând şi vestind Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Împreună cu El erau cei doisprezece, 2 precum şi nişte femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de neputinţe: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, 3 Ioana – soţia lui Cuza, administratorul lui Irod[a] –, Suzana şi încă multe altele care Îl[b] slujeau cu ceea ce aveau.
4 Când s-a adunat o mare mulţime şi au venit la El oameni de prin fiecare cetate, le-a vorbit prin următoarea pildă:
5 „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului. 6 O altă parte a căzut pe stâncă şi cum a crescut, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor, iar spinii au crescut împreună cu ea şi au sufocat-o. 8 Alta însă a căzut pe pământ bun, a crescut şi a făcut rod însutit.“
După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă!“
9 Ucenicii Lui L-au întrebat ce înseamnă această pildă. 10 El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele[c] Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi le vorbesc în pilde, pentru ca
«Să privească mereu, dar să nu vadă
şi să asculte întruna, dar să nu înţeleagă!»[d]
11 Iată ce înseamnă pilda: sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. 12 Sămânţa de lângă drum sunt cei care aud Cuvântul, dar vine apoi diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi. 13 Sămânţa de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred doar pentru o vreme, iar în perioadă de ispită, cad. 14 Sămânţa căzută între spini sunt cei care aud Cuvântul, dar, în timp ce îşi văd de drum, sunt sufocaţi de îngrijorările, bogăţiile şi plăcerile vieţii şi nu aduc rod copt. 15 Sămânţa din pământul bun sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl ţin într-o inimă onestă şi bună şi aduc rod cu răbdare.
Felinarul pus pe un suport
16 Nimeni nu aprinde un felinar ca să-l acopere cu un vas sau să-l pună sub pat, ci îl pune pe un suport, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina. 17 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit şi nimic tăinuit care să nu fie făcut cunoscut şi care să nu iasă la iveală. 18 Luaţi seama, deci, la felul cum ascultaţi, căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ceea ce i se pare că are!“
Mama şi fraţii lui Isus
19 Atunci mama şi fraţii Lui au venit la El,[e] dar nu puteau ajunge la El din cauza mulţimii. 20 I s-a spus:
– Mama şi fraţii Tăi stau afară şi doresc să Te vadă!
21 Dar Isus le-a răspuns:
– Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc.
Isus linişteşte furtuna
22 Într-una din zile, Isus S-a suit în barcă împreună cu ucenicii Lui şi le-a zis: „Să traversăm în partea cealaltă a lacului!“ Şi au plecat. 23 În timp ce ei vâsleau, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit o asemenea furtună[f], încât barca se umplea cu apă iar ei se aflau în pericol. 24 Au venit la El, L-au trezit şi I-au zis:
– Stăpâne, Stăpâne, pierim!
El s-a sculat, a mustrat vântul şi valurile înfuriate, iar ele au încetat şi s-a făcut linişte. 25 Apoi i-a întrebat:
– Unde vă este credinţa?!
Ei s-au temut, au rămas uimiţi şi şi-au zis unii altora: „Cine este Acesta de porunceşte până şi vânturilor, şi apei şi ele Îl ascultă?!“[g]
Isus vindecă un om stăpânit de demoni
26 Au vâslit mai departe, înspre ţinutul gherasenilor[h], care se află în dreptul Galileii. 27 Când a coborât pe ţărm, I-a ieşit înainte un anumit om din cetate, care era stăpânit de demoni. De multă vreme nu[i] purta haine şi nu locuia într-o casă, ci în morminte. 28 Când L-a văzut pe Isus, a strigat, I s-a închinat şi a zis cu glas puternic:
– Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Te rog să nu mă chinui!
29 Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De multe ori acesta punea stăpânire pe el; fusese pus sub pază şi legat cu lanţuri şi cătuşe, dar rupea legăturile şi era dus de către demon în locuri pustii.
30 Isus l-a întrebat:
– Care-ţi este numele?
– „Legiune“[j], I-a răspuns el.
Căci în el intraseră mai mulţi demoni. 31 Aceştia îl rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc[k].
32 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. Demonii L-au rugat să le dea voie să intre în porcii aceia, iar El le-a dat voie. 33 Demonii au ieşit din om şi au intrat în porci. Atunci turma s-a repezit pe râpă în jos şi s-a înecat în lac.
34 Când porcarii au văzut ce s-a întâmplat, au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune. 35 Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Isus. L-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, stând jos la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi cu mintea întreagă şi s-au înspăimântat. 36 Cei ce văzuseră cum fusese vindecat cel demonizat le-au povestit totul. 37 Atunci toată mulţimea din ţinutul gherasenilor L-au rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El S-a urcat în barcă şi S-a întors.
38 Omul din care ieşiseră demonii Îl rugase să-l lase să vină cu El, dar Isus l-a trimis înapoi, spunându-i: 39 „Întoarce-te acasă şi povesteşte cât de mult a făcut Dumnezeu pentru tine!“ El a plecat şi a vestit prin toată cetatea cât de mult a făcut Isus pentru el.[l]
Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe
40 Când Isus S-a întors, mulţimea I-a urat bun venit, pentru că toţi Îl aşteptau. 41 Şi iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă, 42 pentru că singura lui fiică, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte.
În timp ce mergea, mulţimile se înghesuiau în jurul Lui. 43 O femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge (şi care cheltuise pe la doctori tot ce avusese)[m], fără să fi putut fi vindecată de cineva, 44 a venit prin spate şi s-a atins de marginea hainei lui Isus. Imediat scurgerea ei de sânge s-a oprit.
45 Isus a întrebat:
– Cine M-a atins?
Pentru că toţi negau, Petru I-a zis:
– Stăpâne, mulţimile se înghesuie în jurul Tău şi se îmbulzesc în Tine, (şi mai întrebi: „Cine M-a atins?“!)[n]
46 Dar Isus a zis:
– M-a atins cineva, pentru că ştiu că a ieşit o putere din Mine!
47 Când femeia a văzut că n-a scăpat neobservată, a venit tremurând, a căzut înaintea Lui şi I-a spus, înaintea întregii mulţimi, de ce L-a atins şi cum fusese vindecată imediat. 48 El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat! Du-te în pace!“
49 În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii şi i-a zis acestuia: „Fetiţa ta a murit! Nu-L mai deranja pe Învăţător!“
50 Isus însă a auzit şi i-a zis lui Iair: „Nu te teme! Crede doar, şi ea va fi vindecată!“
51 Când a ajuns la casă, n-a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov şi de tatăl şi mama copilului. 52 Toţi plângeau şi o jeleau, însă Isus le-a zis: „Nu mai plângeţi, pentru că ea n-a murit, ci doarme!“
53 Ei însă râdeau de El, pentru că ştiau că fetiţa murise. 54 Isus, (după ce i-a scos afară pe toţi,)[o] a luat-o pe fetiţă de mână şi a strigat: „Fetiţo, scoală-te!“ 55 Duhul ei s-a întors şi ea s-a ridicat imediat. Isus le-a poruncit să-i dea să mănânce. 56 Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.