Chronological

Ispitirile lui Isus

4 Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul^[a]. ² Isus a postit timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi^[b] şi apoi a flămânzit. ³ Atunci ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis:

– Dacă^[c] eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să devină pâini!

⁴ Însă Isus i-a răspuns:

– Este scris:

⁵ Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streaşina Templului ⁶ şi I-a zis:

– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris:

şi

⁷ Isus i-a răspuns:

– De asemenea este scris: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!“^[f]

⁸ Diavolul L-a mai dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate regatele lumii şi splendoarea lor. ⁹ Apoi I-a zis:

– Toate acestea Ţi le voi da Ţie dacă te vei prosterna şi mi te vei închina.

¹⁰ Atunci Isus i-a răspuns:

– Pleacă, Satan, căci este scris:

¹¹ Atunci diavolul a plecat de la El. Şi iată că nişte îngeri au venit să-I slujească.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

¹² Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. ¹³ A părăsit Nazaretul şi S-a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare^[h], în ţinutul lui Zabulon şi al lui Neftali, ¹⁴ ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

¹⁷ De atunci încolo, Isus a început să predice şi să zică: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!“

Chemarea primilor apostoli

¹⁸ În timp ce mergea pe malul Mării Galileii, Isus a văzut doi fraţi, pe Simon, zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau un năvod în mare, căci erau pescari. ¹⁹ El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ ²⁰ Ei şi-au lăsat imediat năvoadele şi L-au urmat.

²¹ Mergând mai departe de acolo, El a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, şi îşi cârpeau năvoadele. Isus i-a chemat, ²² iar ei au lăsat imediat barca şi pe tatăl lor şi L-au urmat.

Isus vindecă bolnavii

²³ Isus călătorea prin toată Galileea, dând învăţătură în sinagogile^[k] lor, predicând Evanghelia^[l] Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă care erau în popor. ²⁴ Vestea despre El s-a răspândit în toată Siria^[m]. Oamenii îi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de diferite boli sau dureri, pe cei demoniaci, pe cei epileptici^[n] şi pe cei paralizaţi, iar El îi vindeca. ²⁵ Îl urmau mulţimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis^[o], din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

Ispitirile lui Isus

4 Plin de Duhul Sfânt, Isus S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie, ² fiind ispitit de diavol^[a] timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârşitul lor a flămânzit.

³ Diavolul I-a zis:

– Dacă^[b] eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte acestei pietre să devină pâine!

⁴ Însă Isus i-a răspuns:

– Este scris:

⁵ Atunci diavolul L-a dus sus, într-un loc înalt, şi I-a arătat într-o clipă toate regatele lumii. ⁶ Apoi I-a zis:

– Ţie Îţi voi da autoritatea tuturor acestora şi gloria lor, căci mie mi-a fost dată, iar eu o dau cui vreau. ⁷ Deci, dacă te închini înaintea mea, toată va fi a Ta!

⁸ Isus i-a răspuns:

– Este scris:

⁹ Apoi L-a dus la Ierusalim, L-a pus să stea pe streaşina Templului şi I-a zis:

– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici, ¹⁰ căci este scris:

¹¹ şi

¹² Isus i-a răspuns:

– S-a zis: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!“^[g]

¹³ După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El până la o vreme anume.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

¹⁴ Isus S-a întors în Galileea, în puterea Duhului Sfânt. Şi vestea despre El s-a răspândit prin toată regiunea dimprejur. ¹⁵ El dădea învăţătură în sinagogile^[h] lor şi era lăudat de toţi.

Necredinţa celor din Nazaret

¹⁶ A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat şi S-a ridicat să citească. ¹⁷ I s-a dat sulul profetului Isaia. Când a desfăşurat sulul, a găsit locul unde era scris:

²⁰ Apoi a înfăşurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului şi S-a aşezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui. ²¹ El a început să le vorbească astfel: „Astăzi a fost împlinit acest pasaj din Scriptură în auzul urechilor voastre.“

²² Toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi se întrebau: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?“

²³ El le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune proverbul acesta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!^[k] Fă şi aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!» ²⁴ Dar adevărat vă spun, a mai zis El, că nici un profet nu este acceptat^[l] în patria lui! ²⁵ Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani şi şase luni şi a fost o mare foamete în toată ţara, erau multe văduve în Israel, ²⁶ dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, decât la o văduvă din Sarepta Sidonului. ²⁷ Şi pe vremea profetului Elisei erau mulţi leproşi^[m] în Israel, dar nici unul dintre ei n-a fost curăţit, decât sirianul Naaman.“

²⁸ Când au auzit aceste cuvinte, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. ²⁹ S-au ridicat, L-au scos în afara cetăţii şi L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos. ³⁰ Însă El a trecut prin mijlocul lor şi a plecat.

³¹ S-a dus în Capernaum, o cetate din Galileea, şi, în ziua de Sabat, a început să dea învăţătură. ³² Oamenii se mirau de învăţătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate. ³³ În sinagogă era un om care avea un duh de demon necurat. El a strigat cu glas tare:

³⁴ – Ha! Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu Cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!

³⁵ Isus l-a mustrat zicându-i:

– Taci şi ieşi afară din el!

Demonul l-a aruncat la pământ în mijlocul lor şi a ieşit din el fără să-i facă vreun rău.

³⁶ Toţi au fost cuprinşi de uimire şi se întrebau unii pe alţii: „Ce înseamnă învăţătura aceasta? El porunceşte cu autoritate şi cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!“ ³⁷ Şi I s-a dus vestea în orice loc din regiune.

³⁸ S-a ridicat şi, după ce a ieşit din sinagogă, S-a dus acasă la Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare şi ei L-au rugat pentru ea. ³⁹ El S-a aplecat asupra ei, a mustrat febra, şi febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat imediat şi a început să le slujească.

⁴⁰ După apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi de diferite boli i-au adus la Isus, iar El Şi-a pus mâinile peste fiecare dintre ei şi i-a vindecat. ⁴¹ De asemenea, din mulţi ieşeau demoni, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“^[n] El îi certa şi nu le dădea voie să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Cristosul.

⁴² Când se crăpa de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Mulţimile au început să-L caute şi au ajuns până la El. Ei încercau să-L oprească, ca să nu plece de la ei, ⁴³ însă El le-a zis: „Trebuie să predic şi în alte cetăţi Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu^[o], căci pentru aceasta am fost trimis.“ ⁴⁴ Şi a continuat să predice în sinagogile din Iudeea^[p].

Chemarea primilor apostoli

5 Într-o zi, în timp ce se afla lângă lacul Ghenezaret^[q] şi mulţimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, ² Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului; pescarii coborâseră din ele şi-şi spălau năvoadele. ³ S-a suit într-una dintre bărci, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi S-a aşezat şi, din barcă, a început să dea învăţătură mulţimilor.

⁴ Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon:

– Depărtează barca la apă adâncă şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!

⁵ Simon I-a răspuns:

– Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit, dar n-am prins nimic. Totuşi, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele!

⁶ Au făcut aşa şi au prins atât de mulţi peşti, încât năvoadele începuseră să li se rupă. ⁷ Le-au făcut semn confraţilor lor din cealaltă barcă, să vină să-i ajute. Aceştia au venit şi au umplut amândouă bărcile cu peşte, până acolo încât erau să se scufunde.

⁸ Când Simon Petru a văzut ce s-a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus şi I-a zis:

– Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!

⁹ Căci atât el, cât şi cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinşi de uimire din pricina pescuitului care avusese loc. ¹⁰ La fel erau şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, confraţii lui Simon.

Isus i-a răspuns lui Simon:

– Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!

¹¹ După ce au adus bărcile la ţărm, au lăsat totul şi L-au urmat.

Curăţirea unui bolnav de lepră

¹² În timp ce Isus era într-una dintre cetăţi, se afla acolo şi un om plin de lepră^[r]. Când L-a văzut pe Isus, a căzut la pământ înaintea Lui şi L-a rugat zicând:

– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti^[s]!

¹³ Isus a întins mâna, l-a atins şi a zis:

– Da, vreau. Fii curăţit!

Şi imediat lepra s-a depărtat de la el.

¹⁴ Isus i-a poruncit:

– Să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi adu o jertfă pentru curăţirea ta, aşa cum a poruncit Moise,^[t] ca mărturie pentru ei.

¹⁵ Dar vestea despre El se răspândea tot mai mult, astfel că mulţimi mari de oameni se adunau să-L asculte şi să fie vindecaţi de neputinţele lor. ¹⁶ El însă se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.

Vindecarea unui paralitic

¹⁷ Într-una din zile, în timp ce El dădea învăţătură, erau acolo şi nişte farisei^[u] şi cărturari^[v], care veniseră de prin toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. ¹⁸ Şi iată că nişte oameni aduceau pe pat^[w] un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus. ¹⁹ Dar fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au suit pe acoperişul casei^[x] şi l-au coborât cu patul printre cărămizi^[y], în mijlocul mulţimii, înaintea lui Isus.

²⁰ Când le-a văzut Isus credinţa, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!“ ²¹ Cărturarii^[z] şi fariseii au început să-şi zică: „Cine este Acesta Care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“

²² Isus însă, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? ²³ Ce este mai uşor, a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? ²⁴ Dar ca să ştiţi că Fiul Omului^[aa] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis omului care era paralizat: „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“ ²⁵ Şi deodată el s-a ridicat înaintea lor, şi-a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu. ²⁶ Pe toţi i-a cuprins uimirea şi Îl slăveau pe Dumnezeu. S-au umplut de teamă şi au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite!“

Chemarea lui Levi

²⁷ După toate acestea, El a ieşit afară. Isus a văzut un colector de taxe, pe nume Levi^[ab], şezând la masa unde se colectau taxele^[ac] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ ²⁸ El a lăsat totul, s-a ridicat şi L-a urmat. ²⁹ Apoi Levi a dat acasă la el un ospăţ mare pentru Isus. Şi o mare mulţime de colectori de taxe şi de alţi oaspeţi stăteau la masă împreună cu ei. ³⁰ Fariseii şi cărturarii murmurau împotriva ucenicilor Lui şi ziceau: „De ce mâncaţi şi beţi împreună cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii^[ad]?“

³¹ Însă Isus le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. ³² Eu n-am venit să-i chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.“

Despre post

³³ Ei I-au zis:

– Ucenicii^[ae] lui Ioan, ca şi cei ai fariseilor, postesc des^[af] şi fac rugăciuni, dar ai Tăi mănâncă şi beau!

³⁴ Isus le-a răspuns:

– Puteţi să-i faceţi pe nuntaşi să postească în timp ce mirele este cu ei? ³⁵ Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci, în zilele acelea, vor posti!

³⁶ Le-a spus apoi şi o pildă^[ag]:

¹⁵ Ioan depunea mărturie despre El şi striga: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine!»“ ¹⁶ Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea Lui şi^[a] har după har. ¹⁷ Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. ¹⁸ Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul născut, El Însuşi Dumnezeu^[b], Cel Care este în sânul^[c] Tatălui, El L-a făcut cunoscut.

Mărturia lui Ioan Botezătorul

¹⁹ Iată mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis (la el)^[d] nişte preoţi şi leviţi ca să-l întrebe:

– Tu cine eşti?

²⁰ El a mărturisit; n-a refuzat să răspundă, ci a mărturisit:

– Nu eu sunt Cristosul^[e]!

²¹ Ei l-au întrebat:

– Atunci cine eşti? Eşti Ilie?

– Nu sunt! a răspuns el.

– Eşti Profetul^[f]?

– Nu! a răspuns el.

²² Atunci i-au zis:

– Dar cine eşti? – ca să le dăm un răspuns celor ce ne-au trimis! Ce spui tu despre tine însuţi?

²³ El a zis:

aşa cum a spus profetul Isaia^[g].

²⁴ Ei fuseseră trimişi de către farisei^[h], ²⁵ aşa că l-au întrebat:

– Atunci, dacă nu eşti nici Cristosul, nici Ilie, nici Profetul, de ce botezi?

²⁶ Ioan le-a răspuns:

– Eu botez cu^[i] apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe Care voi nu-L cunoaşteţi, ²⁷ Cel Ce vine după mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalei!“

²⁸ Acestea s-au întâmplat în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Isus, Mielul lui Dumnezeu

²⁹ În ziua următoare, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care îndepărtează păcatul lumii! ³⁰ El este Cel despre Care spuneam: «După mine vine un om Care este înaintea mea, pentru că era înainte de mine. ³¹ Nici eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie făcut cunoscut Israelului.»“ ³² Ioan a depus următoarea mărturie: „L-am văzut pe Duhul coborând din cer ca un porumbel şi rămânând peste El. ³³ Nici eu nu-L cunoşteam, dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: «Cel peste Care vei vedea Duhul coborând şi rămânând, Acela este Cel Care botează cu Duhul Sfânt!» ³⁴ Iar eu am văzut şi am depus mărturie că Acesta este Fiul lui Dumnezeu^[j].“

Primii ucenici

³⁵ În ziua următoare, Ioan stătea iarăşi cu doi dintre ucenicii lui ³⁶ şi, văzându-L pe Isus trecând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ ³⁷ Cei doi ucenici ai lui au auzit ce a spus şi L-au urmat pe Isus. ³⁸ Isus S-a întors şi, văzând că aceştia Îl urmează, i-a întrebat:

– Ce căutaţi?

Ei I-au răspuns:

– Rabbi^[k] – care tradus, înseamnă „Învăţătorule“ – unde stai?

³⁹ El le-a zis:

– Veniţi şi veţi vedea!

Ei s-au dus şi au văzut unde stătea; şi în ziua aceea au rămas cu El. Era cam pe la ceasul al zecelea^[l]. ⁴⁰ Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi-L urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. ⁴¹ El l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a zis: „Noi L-am găsit pe Mesia!“ – care este tradus „Cristos“. ⁴² Şi l-a dus la Isus. Când l-a văzut, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Ioan^[m]; tu vei fi numit «Chifa»“ – care este tradus „Petru“^[n].

⁴³ A doua zi Isus a vrut să se ducă în Galileea. L-a găsit pe Filip şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ ⁴⁴ Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

⁴⁵ Filip l-a găsit pe Natanael^[o] şi i-a zis:

– Noi L-am găsit pe Cel despre Care a scris Moise în Lege, precum şi profeţii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret!

⁴⁶ Natanael i-a zis:

– Poate ieşi ceva bun din Nazaret?!

Filip i-a răspuns:

– Vino şi vezi!

⁴⁷ Isus l-a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată, într-adevăr, un israelit în care nu este viclenie!“

⁴⁸ Natanael L-a întrebat:

– De unde mă cunoşti?

Isus i-a răspuns:

– Te-am văzut când stăteai sub smochin^[p], înainte ca Filip să te cheme.

⁴⁹ Natanael a zis:

– Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!^[q]

⁵⁰ Isus i-a răspuns:

– Crezi pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea! ⁵¹ Apoi i-a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu înălţându-se şi coborându-se peste Fiul Omului^[r]!