Chronological
Bocet pentru Egipt
32 În anul al doisprezecelea, în prima zi a lunii a douăsprezecea,[a] Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, rosteşte o cântare de jale despre Faraon, monarhul Egiptului, şi spune-i:
«Te consideri un leu printre neamuri,
dar eşti ca un monstru în mări!
Te arunci în râurile tale,
tulburi apele cu picioarele
şi îţi murdăreşti râurile.»
3 Acum, aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Voi arunca asupra ta năvodul Meu,
printr-o mare mulţime de popoare,
şi te voi[b] trage în plasa Mea!
4 Te voi lăsa pe pământ
şi te voi arunca pe suprafaţa câmpiei;
voi pune să se aşeze peste tine păsările cerului
şi voi sătura din tine fiarele întregului pământ!
5 Îţi voi arunca carnea pe munţi
şi voi umple văile cu resturile tale!
6 Voi uda pământul cu sângele tău
scurs pe munţi
şi albiile vor fi pline de resturile tale.
7 Când te voi stinge, voi acoperi cerurile
şi voi întuneca stelele lor;
voi acoperi soarele cu un nor
şi luna nu-şi va mai da lumina.
8 Voi întuneca din pricina ta
toţi luminătorii care strălucesc pe ceruri
şi voi răspândi întunericul peste ţara ta,
zice Stăpânul Domn.
9 Voi nelinişti inima multor popoare
când voi vesti distrugerea ta[c] printre neamuri,
printre ţările pe care nu le-ai cunoscut.
10 Voi face să se îngrozească din pricina ta multe popoare,
iar regii lor se vor înspăimânta din pricina ta,
când Îmi voi flutura sabia pe dinaintea lor.
În ziua căderii tale
fiecare va tremura în orice clipă
pentru viaţa lui.
11 Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
Sabia împăratului Babilonului
va veni peste tine!
12 Voi face ca mulţimea ta să cadă răpusă
de sabia celor viteji,
cei mai înspăimântători dintre toate neamurile.
Ei vor distruge mândria Egiptului
şi toată mulţimea lui va fi nimicită.
13 Voi face să piară toate vitele lui
de lângă apele cele multe;
şi nu le va mai tulbura nici picior de om,
nici copită de animal.
14 Atunci îi voi lăsa apele să se aşeze
şi-i voi face râurile să curgă ca uleiul,[d]
zice Stăpânul Domn.
15 Când voi preface ţara Egiptului într-o pustietate,
şi ţara va fi jefuită de bogăţia ei,
când îi voi fi lovit pe toţi cei ce locuiesc în ea,
vor şti că Eu sunt Domnul.
16 Aceasta este cântarea de jale pe care o vor cânta despre el. Fiicele neamurilor o vor cânta; o vor cânta despre Egipt şi despre toată mulţimea lui, zice Stăpânul Domn.»“
17 În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii[e], Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 18 „Fiul omului, boceşte pentru mulţimea Egiptului şi coboar-o, pe ea şi pe fiicele neamurilor măreţe, în tărâmul de jos, la cei coborâţi în groapă. 19 Spune-i: «Crezi că eşti tu mai încântătoare decât altele? Coboară şi zaci printre cei necircumcişi[f]!»
20 Vor cădea astfel în mijlocul celor răpuşi de sabie! Sabia este pregătită! Să fie scos afară Egiptul şi toată mulţimea lui![g] 21 Atunci conducătorii cei viteji din Locuinţa Morţilor vor zice despre el şi despre cei ce-l ajutau: «S-au coborât şi zac printre cei necircumcişi, răpuşi de sabie!»
22 Acolo este Asiria şi toată adunarea ei! De jur împrejurul ei se află mormintele tuturor celor ucişi, care au căzut răpuşi de sabie 23 şi cărora li s-au dat morminte în cele mai adânci locuri ale gropii. Adunarea ei se află de jur împrejurul mormântului ei, şi anume toţi cei ucişi, care au căzut răpuşi de sabie, ei, care răspândeau teroare pe tărâmul celor vii.
24 Acolo este Elamul[h] şi toată mulţimea lui! De jur împrejurul mormântului lui se află toţi cei ucişi, care au căzut răpuşi de sabie. Ei, care răspândeau teroare pe tărâmul celor vii, s-au coborât necircumcişi în tărâmul de jos. Acum ei îşi poartă ruşinea împreună cu cei ce s-au coborât în groapă. 25 I-au pregătit Elamului un pat în mijlocul celor ucişi şi toată mulţimea lui se află împrejurul mormântului lui. Toţi sunt necircumcişi şi au fost răpuşi de sabie, căci răspândeau teroare pe tărâmul celor vii. Ei îşi poartă acum ruşinea împreună cu cei ce s-au coborât în groapă; au fost culcaţi alături de cei ucişi.
26 Acolo sunt Meşekul şi Tubalul[i] şi toată mulţimea lor, de jur împrejurul mormântului lor! Toţi sunt necircumcişi şi au fost răpuşi de sabie, căci răspândeau teroare pe tărâmul celor vii. 27 Să nu zacă ei împreună cu cei viteji, care au căzut dintre cei necircumcişi şi care au coborât în Locuinţa Morţilor cu toate armele lor de război, cei ale căror săbii au fost puse sub capetele lor? Nelegiuirile lor au fost puse pe oasele lor, căci aceşti viteji erau o teroare pe tărâmul celor vii.
28 Tot aşa şi tu, Faraon, vei fi zdrobit şi vei zăcea printre cei necircumcişi, împreună cu cei răpuşi de sabie.
29 Acolo este şi Edomul, împreună cu regii şi toţi prinţii lui, care, în pofida vitejiei lor, au fost puşi alături de cei răpuşi de sabie. Ei zac împreună cu cei necircumcişi, cu cei ce s-au coborât în groapă.
30 Acolo sunt toţi prinţii nordului şi toţi sidonienii; ei s-au coborât împreună cu cei ucişi, în pofida terorii pe care au răspândit-o. În ciuda vitejiei lor, ei sunt acum acoperiţi de ruşine. Aceşti necircumcişi zac împreună cu cei răpuşi de sabie şi-şi poartă ruşinea alături de cei ce s-au coborât în groapă.
31 Faraon – el şi întreaga lui oştire – îi va vedea şi se va consola pentru întreaga lui mulţime care a fost răpusă de sabie, zice Stăpânul Domn. 32 Căci voi răspândi teroarea pe tărâmul celor vii, şi Faraon[j] cu toată mulţimea lui va fi pus să zacă printre cei necircumcişi, alături de cei răpuşi de sabie, zice Stăpânul Domn.»“
Ezechiel, străjer peste Casa lui Israel
33 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, vorbeşte-le celor din poporul tău şi spune-le: «Când voi aduce sabia împotriva unei ţări, iar cei din poporul ţării vor lua din mijlocul lor un om şi-l vor pune să fie străjer al lor, 3 dacă străjerul vede sabia venind împotriva ţării şi sună din trâmbiţă, dând de ştire poporului, 4 iar cel care aude sunetul trâmbiţei nu ia aminte, atunci sabia va veni şi îi va lua viaţa. Sângele lui să cadă asupra capului lui. 5 Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei şi nu a luat aminte, sângele lui să cadă asupra lui. Dar dacă ia aminte, îşi va scăpa viaţa. 6 Dacă însă străjerul vede sabia venind şi nu sună din trâmbiţă, astfel că poporul nu este avertizat, iar sabia vine şi ia viaţa cuiva, omul acela va fi omorât din pricina nelegiuirii sale, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului.
7 Tu, fiul omului, eşti străjerul pe care l-am pus peste Casa lui Israel. Tu vei auzi cuvântul din gura Mea şi le vei da de ştire din partea Mea. 8 Când îi voi zice celui rău: «Omule rău, vei muri cu siguranţă!», iar tu nu vei vorbi cu cel rău ca să-l avertizezi cu privire la calea lui, omul acela rău va muri din pricina nelegiuirii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 9 Dar dacă tu îl vei avertiza pe cel rău ca să renunţe la calea lui, iar el nu se va întoarce de la umbletele lui, atunci el va muri din pricina nelegiuirii lui, iar tu îţi vei scăpa sufletul.»
Dreptatea şi mila lui Dumnezeu
10 Tu, fiul omului, spune-le celor din Casa lui Israel următorul lucru: «Voi ziceţi: ‘Nelegiuirile şi păcatele noastre apasă greu asupra noastră. Suntem uscaţi de vlagă din pricina lor. Cum vom putea trăi?’ 11 Prin urmare, spune-le astfel: ‘Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că Eu nu-Mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci doresc ca el să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă! Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce vrei să pieri, Casă a lui Israel?’»
12 De aceea, fiul omului, spune-le celor din poporul tău astfel: «Dreptatea celui drept nu-l va scăpa în ziua nelegiuirii lui, iar răutatea celui rău nu-l va face să cadă în ziua când se întoarce de la răutatea lui. Cel drept nu va putea trăi prin dreptatea lui în ziua când a păcătuit. 13 Când Eu îi spun celui drept că în mod sigur va trăi, iar el, încrezându-se în dreptatea lui, săvârşeşte nedreptate, toată dreptatea lui nu i se va mai aminti şi va muri din pricina nedreptăţii pe care a săvârşit-o. 14 Tot astfel atunci când Eu îi spun celui rău: ‘Sigur vei muri!’, dacă el se întoarce de la păcatul lui şi face judecată şi dreptate, 15 dacă cel rău dă înapoi garanţia, înapoiază ce a jefuit, urmează învăţăturile dătătoare de viaţă şi nu mai săvârşeşte nedreptate, în mod sigur va trăi şi nu va muri. 16 Toate păcatele pe care le-a săvârşit nu i se vor mai aminti; el a făcut judecată şi dreptate, prin urmare, în mod sigur va trăi.»
17 Şi totuşi cei din poporul tău zic: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Dar, de fapt, calea lor este cea nedreaptă!
18 Aşadar, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, el va muri din pricina aceasta. 19 Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face judecată şi dreptate, va trăi tocmai din pricina aceasta. 20 Fiindcă ziceţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!», vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, Casă a lui Israel!»“
Împlinirea profeţiei cu privire la căderea Ierusalimului
21 În al doisprezecelea an al exilului nostru, în ziua a cincea a lunii a zecea,[k] a venit la mine un fugar de la Ierusalim şi mi-a zis: „Cetatea a fost capturată!“ 22 Mâna Domnului fusese peste mine încă de la lăsarea serii, înainte de a sosi fugarul, şi El îmi deschisese gura înainte de a sosi fugarul la mine, dimineaţa. Aşadar, gura îmi fusese deschisă şi nu mai eram mut.
23 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 24 „Fiul omului, locuitorii acestor ruine din ţara lui Israel zic: «Avraam a fost singur, dar tot a luat în stăpânire ţara. Noi suntem mulţi, deci cu siguranţă ţara ne-a fost dată şi nouă drept moştenire!» 25 De aceea spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Voi care mâncaţi carne cu sânge, care vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sânge, voi să moşteniţi ţara? 26 Vă încredeţi în sabia voastră, săvârşiţi urâciuni şi fiecare din voi o necinsteşte pe soţia semenului său. Ar trebui deci să moşteniţi ţara?»
27 Să le mai spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Viu sunt Eu, că cei ce se află printre ruine vor cădea răpuşi de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor, iar cei din fortăreţe şi cei din peşteri vor muri din pricina molimei. 28 Voi preface ţara într-o pustietate şi într-un loc devastat, iar mândria tăriei ei se va sfârşi. Munţii lui Israel vor fi atât de pustiiţi, încât nimeni nu-i va mai traversa. 29 Când voi preface ţara într-o pustietate şi într-un loc devastat din pricina urâciunilor pe care le-au săvârşit, vor şti că Eu sunt Domnul.’»
30 Fiul omului, cei din poporul tău vorbesc despre tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor şi-şi zic unul altuia, fiecare fratelui său, astfel: «Haidem să mergem să auzim care este cuvântul ieşit de la Domnul!» 31 Şi vin la tine cu grămada! Cei din poporul Meu se aşază înaintea ta şi ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura ei vorbesc atât de dulce, dar inima lor umblă după câştig necinstit. 32 Tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu voce frumoasă, iscusit să cânte la instrumente cu corzi. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc deloc. 33 Însă când va veni pustiirea – şi iat-o că vine – vor şti că a fost un profet în mijlocul lor.“
Profeţie împotriva păstorilor lui Israel
34 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, profeţeşte împotriva păstorilor lui Israel! Profeţeşte şi spune-le păstorilor că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Vai de păstorii lui Israel care se pasc pe ei înşişi. Oare păstorii nu trebuie să pască turma? 3 Totuşi voi aţi mâncat grăsimea, v-aţi îmbrăcat cu lâna, aţi tăiat ce era gras, dar turma nu aţi păscut-o! 4 Oile slăbite nu le-aţi întărit, pe cea bolnavă nu aţi vindecat-o, pe cea rănită nu aţi legat-o, pe cea izgonită nu aţi adus-o înapoi, iar pe cea pierdută nu aţi căutat-o. Dimpotrivă, le-aţi condus prin forţă şi asprime. 5 Astfel, din lipsă de păstor, ele au fost împrăştiate şi, împrăştiate fiind, au ajuns hrană pentru toate fiarele câmpului. 6 Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii, pe orice deal înalt. Turma Mea este împrăştiată pe toată suprafaţa ţării şi nimeni nu o caută, nici nu se uită după ea.»
7 De aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului: 8 «Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, pentru că turma Mea a ajuns de jaf şi este hrană pentru toate fiarele câmpului, din lipsă de păstor, şi pentru că păstorii Mei nu Mi-au căutat turma, ci s-au păscut pe ei înşişi, în loc să-Mi pască turma, 9 de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului! 10 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Iată, sunt împotriva păstorilor! Îmi voi cere turma din mâna lor. Nu-i voi mai lăsa să-Mi pască turma şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi. Îmi voi izbăvi turma din gura lor şi nu le va mai sluji drept hrană’».
Dumnezeu, Păstorul lui Israel
11 Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi Îmi voi căuta turma şi mă voi uita după ea! 12 Cum îşi caută păstorul oile împrăştiate, atunci când se află în mijlocul turmei sale, tot aşa Îmi voi căuta şi Eu oile şi le voi scoate din toate locurile pe unde au fost împrăştiate în ziua plină de nori şi negură. 13 Le voi scoate dintre popoare, le voi aduna din ţări străine, le voi aduce în patria lor şi le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul albiilor şi în toate zonele locuite ale ţării. 14 Le voi paşte pe o păşune bună, iar staulul le va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel. Acolo se vor odihni într-un staul bun şi vor paşte pe o păşune grasă pe munţii lui Israel. 15 Eu Însumi Îmi voi paşte oile şi le voi da odihnă, zice Stăpânul Domn. 16 O voi căuta pe cea pierdută, o voi aduce înapoi pe cea izgonită, o voi lega pe cea rănită şi o voi întări pe cea slăbită, dar o voi tăia pe cea grasă şi pe cea tare. Îmi voi paşte astfel turma cu dreptate.»
17 Cât despre tine, turma Mea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Voi judeca între oaie şi oaie şi între berbeci şi ţapi. 18 Este prea puţin pentru voi că paşteţi în păşunea cea bună de călcaţi în picioare şi ce rămâne din păşunea voastră? Este prea puţin pentru voi că vă adăpaţi din apă limpede de tulburaţi cu picioarele şi ce rămâne după voi? 19 Trebuie ca celelalte oi ale Mele să pască ceea ce voi aţi călcat în picioare şi să se adape din apele pe care le-aţi tulburat voi cu picioarele?»
20 De aceea, aşa le vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi voi judeca între oaia grasă şi oaia slabă. 21 Pentru că aţi împins cu coasta şi cu umărul şi aţi împuns cu coarnele toate oile slăbite până le-aţi împrăştiat în afară, 22 voi veni în ajutorul oilor Mele şi nu vor mai fi de jaf. Voi face judecată astfel între oaie şi oaie. 23 Voi ridica peste ele un singur Păstor, pe Robul Meu David, şi El le va paşte. El le va paşte şi va fi Păstorul lor.[l] 24 Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, iar Robul Meu David va fi Prinţ în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit.
25 Voi încheia cu ele un legământ de pace şi voi îndepărta din ţară fiarele sălbatice, ca să locuiască în siguranţă în sălbăticie şi să poată dormi în păduri.
26 Le voi face o binecuvântare,[m] atât pe ele, cât şi împrejurimile dealului Meu. Le voi trimite ploi la vreme şi acestea vor fi ploi ale binecuvântării. 27 Copacul de pe câmp îşi va da rodul, pământul îşi va da recolta, iar ele vor putea locui în siguranţă în ţara lor. Şi vor şti că Eu sunt Domnul când voi rupe legăturile jugului lor şi le voi scăpa din mâna celor ce le-au înrobit. 28 Nu vor mai fi de jaf pentru neamuri şi fiarele din ţară nu le vor mai devora; vor locui în siguranţă şi nimeni nu le va mai îngrozi. 29 Le voi ridica un răsad căruia i se va duce faima şi nu vor mai suferi de foame în ţară, nici nu vor mai purta ruşinea pricinuită de neamuri. 30 Şi vor şti astfel că Eu, Domnul, Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele sunt poporul Meu, Casa lui Israel, zice Stăpânul Domn. 31 Voi sunteţi turma Mea, turma păşunii Mele, fiecare dintre voi, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Stăpânul Domn.»“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.