Chronological

Atrocităţile lui Ismael şi fuga poporului în Egipt

41 În luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, care era din familia regală şi fusese un conducător al regelui, a venit împreună cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahikam, la Miţpa. În timp ce mâncau acolo împreună, ² Ismael, fiul lui Netania, s-a ridicat împreună cu cei zece oameni care-l însoţeau şi l-au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan, ucigându-l astfel pe cel ce fusese pus de împăratul Babilonului să conducă ţara. ³ Ismael i-a ucis, de asemenea, pe toţi iudeii care erau cu Ghedalia la Miţpa, precum şi pe toţi ostaşii caldeeni care se aflau acolo.

⁴ A doua zi, după asasinarea lui Ghedalia, pe când nimeni nu ştia nimic, ⁵ optzeci de bărbaţi cu barba rasă, cu hainele rupte şi cu tăieturi în piele, au venit din Şehem, din Şilo şi din Samaria ca să aducă daruri de mâncare şi tămâie la Casa Domnului. ⁶ Ismael, fiul lui Netania, a ieşit din Miţpa înaintea lor şi mergea plângând. Când i-a întâlnit le-a zis:

– Veniţi la Ghedalia, fiul lui Ahikam!

⁷ Când au ajuns ei în mijlocul cetăţii, Ismael, fiul lui Netania, şi bărbaţii care erau cu el i-au ucis şi i-au aruncat într-un puţ. ⁸ Dar zece dintre ei i-au zis lui Ismael:

– Nu ne omorî căci mai avem grâu, orz, ulei şi miere ascunse în câmpie.

Atunci el i-a lăsat în viaţă şi nu i-a ucis împreună cu fraţii lor. ⁹ Puţul în care a aruncat Ismael toate hoiturile celor care fuseseră cu Ghedalia şi pe care îi ucisese, era puţul pe care l-a făcut regele Asa ca apărare împotriva lui Başa, regele lui Israel. Puţul acesta l-a umplut Ismael, fiul lui Netania, cu cei ucişi.

¹⁰ Ismael i-a luat captivi pe toţi cei din popor care mai rămăseseră în Miţpa: pe fiicele regelui şi pe toţi aceia din popor care mai rămăseseră în Miţpa şi pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, îi încredinţase lui Ghedalia, fiul lui Ahikam. Ismael, fiul lui Netania, i-a luat captivi şi a plecat să treacă la amoniţi.

¹¹ Când Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi conducătorii oştirilor care erau cu el, au auzit despre tot răul pe care-l făcuse Ismael, fiul lui Netania, ¹² i-au luat pe toţi oamenii care erau cu ei şi au mers să lupte împotriva lui Ismael, fiul lui Netania. Ei l-au ajuns lângă apele cele mari ale Ghivonului. ¹³ Întreg poporul care era cu Ismael s-a bucurat când l-a văzut pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toţi conducătorii oştirilor care erau cu el. ¹⁴ Tot poporul, pe care-l luase captiv Ismael din Miţpa, s-a întors şi s-a dus la Iohanan, fiul lui Careah. ¹⁵ Dar Ismael, fiul lui Netania, împreună cu opt din oamenii lui au scăpat de Iohanan şi au fugit la amoniţi.

¹⁶ Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi conducătorii oştirilor care erau cu el, au luat toată rămăşiţa poporului din Miţpa, pe care o eliberaseră din mâinile lui Ismael, fiul lui Netania, după ce acesta îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahikam: bărbaţii, ostaşii, femeile, copiii şi conducătorii pe care-i adusese din Ghivon. ¹⁷ După ce au mers o vreme, s-au oprit la Gherut-Chimham^[a], lângă Betleem; apoi au plecat în Egipt, ¹⁸ departe de caldeeni, pentru că se temeau de ei, deoarece Ismael, fiul lui Netania, îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, pe care împăratul Babilonului îl pusese conducător peste ţară.

Avertizare împotriva plecării în Egipt

42 Apoi toţi conducătorii oştirilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania^[b], fiul lui Hoşaia, şi tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare, s-au apropiat ² de profetul Ieremia şi i-au zis:

– Te rugăm, fie bine primită înaintea ta cererea noastră! Mijloceşte în favoarea noastră la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toată rămăşiţa aceasta, căci, după cum bine vezi tu însuţi, am mai rămas puţini din câţi am fost. ³ Roagă-te ca Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate calea pe care trebuie să mergem şi ce trebuie să facem.

⁴ Profetul Ieremia le-a răspuns:

– V-am auzit şi voi mijloci în favoarea voastră la Domnul, Dumnezeul vostru, după cum mi-aţi cerut. Vă voi descoperi tot ce-mi va spune Domnul şi n-am să vă ascund nimic.

⁵ Atunci, ei i-au zis lui Ieremia:

– Domnul să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră dacă nu vom împlini tot ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, te va trimite să ne spui. ⁶ Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, la care te trimitem, ca să ne meargă bine ascultând de Domnul, Dumnezeul nostru.

⁷ După zece zile, Cuvântul Domnului a venit la Ieremia. ⁸ El a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toţi conducătorii oştirilor care-l însoţeau şi pe tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare, ⁹ şi le-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, la Care voi m-aţi trimis să-i prezint cererile voastre: ¹⁰ „Dacă veţi rămâne în ţara aceasta, Eu vă voi zidi şi nu vă voi dărâma, vă voi planta şi nu vă voi smulge, căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut. ¹¹ Nu vă temeţi de împăratul Babilonului, de care acum vă este frică. Nu vă temeţi de el, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi ca să vă scap şi să vă izbăvesc din mâna lui. ¹² Îmi voi arăta mila faţă de voi, făcându-l pe împărat să aibă milă de voi şi să vă lase să locuiţi în ţara voastră.

¹³ Dacă nu veţi asculta însă de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, şi veţi zice: «Nu vrem să locuim în ţara aceasta!», ¹⁴ dacă veţi zice: «Nu, ci vom merge în ţara Egiptului, unde nu vom vedea nici război, nu vom auzi nici sunetul trâmbiţei şi unde nu ne va fi nici foame, şi vom locui acolo!», ¹⁵ atunci Domnul are un cuvânt pentru tine, rămăşiţă a lui Iuda. Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Dacă vă veţi hotărî să mergeţi în Egipt şi să locuiţi acolo, ¹⁶ atunci sabia de care vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, şi foametea de care vă este groază vă va urmări în Egipt şi veţi muri acolo. ¹⁷ Toţi cei ce se vor hotărî să meargă în Egipt şi să locuiască acolo vor muri ucişi de sabie, de foamete şi de molimă; nici unul din ei nu va mai supravieţui şi nimeni nu va scăpa de nenorocirea pe care Eu o voi aduce asupra lor.»“

¹⁸ „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «După cum mânia şi furia Mea s-au revărsat asupra locuitorilor Ierusalimului, tot aşa se va revărsa furia Mea peste voi când vă veţi duce în Egipt. Veţi fi o pricină de scârbă şi de groază, o pricină de blestem şi de dispreţ; nu veţi mai vedea niciodată locul acesta.»

¹⁹ Rămăşiţă a lui Iuda, Domnul vă spune să nu mergeţi în Egipt. Să fiţi siguri de lucrul aceasta, fiindcă eu vă avertizez astăzi! ²⁰ Căci aţi fost necinstiţi^[c] când m-aţi trimis la Domnul, Dumnezeul vostru, spunându-mi: «Mijloceşte în favoarea noastră înaintea Domnului, Dumnezeul nostru! Descoperă-ne tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, iar noi vom împlini ceea ce-ţi va zice.» ²¹ Astăzi eu v-am înştiinţat, însă voi nu vreţi să ascultaţi de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, în tot ceea ce m-a trimis să vă spun. ²² Acum, fiţi siguri că veţi muri ucişi de sabie, de foamete şi de molimă în locul acela în care vă găsiţi plăcerea să mergeţi şi să locuiţi.“

Dus în Egipt, Ieremia vesteşte judecata

43 După ce Ieremia a terminat de spus poporului toate cuvintele Domnului, Dumnezeul lor, tot ceea ce Domnul, Dumnezeul lor, l-a trimis să le spună, ² Azaria, fiul lui Hoşaia, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi oamenii aceia mândri i-au zis lui Ieremia: „Minţi! Nu Domnul, Dumnezeul nostru, te-a trimis să ne spui să nu mergem în Egipt şi să nu locuim acolo, ³ ci Baruc, fiul lui Neria, te întărâtă împotriva noastră, ca să ne dai în mâinile caldeenilor, să ne omoare sau să ne ducă în captivitate în Babilon.“

⁴ Iohanan, fiul lui Careah, toţi conducătorii oştirilor şi întreg poporul nu au ascultat de porunca Domnului de a rămâne în ţara lui Iuda. ⁵ Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi conducătorii oştirilor au luat toată rămăşiţa lui Iuda – care fusese împrăştiată în mijlocul neamurilor şi se întorsese să locuiască în ţara lui Iuda – ⁶ şi anume pe toţi bărbaţii, femeile şi copiii, pe fiicele regelui, pe toţi aceia pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, îi lăsase cu Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan, pe profetul Ieremia şi pe Baruc, fiul lui Neria, ⁷ şi i-au dus în ţara Egiptului, neascultând de porunca Domnului. Ei au ajuns la Tahpanhes.

⁸ La Tahpanhes, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ieremia astfel: ⁹ „Ia în mână nişte pietre mari şi ascunde-le, în prezenţa iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi de la intrarea palatului lui Faraon din Tahpanhes. ¹⁰ Apoi spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Voi trimite după slujitorul Meu, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi voi pune tronul lui peste aceste pietre, pe care le-am ascuns; el îşi va întinde baldachinul^[d] peste ele. ¹¹ Va veni şi va ataca ţara Egiptului: îi va ucide pe cei destinaţi morţii, îi va duce în captivitate pe cei destinaţi exilului şi îi va ucide cu sabia pe cei destinaţi sabiei. ¹² Voi^[e] da foc templelor zeilor Egiptului; el le va arde şi îi va duce în captivitate pe toţi zeii lor. Se va înveli cu Egiptul cum se înveleşte un păstor cu haina lui şi va ieşi de acolo nevătămat. ¹³ Va sfărâma stâlpii din templul Soarelui^[f], din ţara Egiptului, şi va da foc tuturor templelor zeilor Egiptului.’»“

Condamnarea idolatriei

44 Iată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toţi iudeii care locuiau în ţara Egiptului – la Migdol, la Tahpanhes, la Nof^[g] şi în ţara Patros^[h]:

² „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Aţi văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda. Astăzi ele au ajuns doar un loc pustiu, unde nu mai locuieşte nimeni, ³ din cauza răutăţii lor. Ei M-au provocat la mânie, ducându-se să ardă tămâie şi să slujească altor dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi, nici strămoşii voştri. ⁴ Deşi i-am trimis iarăşi şi iarăşi pe toţi slujitorii Mei, profeţii, să le spună: ‘Să nu săvârşiţi aceste urâciuni pe care Eu le urăsc!’, ⁵ ei nu M-au ascultat şi nu au luat aminte; nu s-au întors de la răutatea lor şi n-au încetat să ardă tămâie altor dumnezei. ⁶ De aceea, furia Mea s-a revărsat şi mânia Mea a izbucnit în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, care au devenit în ziua de azi o ruină şi un loc pustiu.»

⁷ Acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «De ce vă faceţi singuri un rău aşa de mare, nimicind astfel din mijlocul lui Iuda bărbaţi, femei, copii şi prunci, şi rămânând fără nici o rămăşiţă? ⁸ De ce Mă provocaţi la mânie prin lucrarea mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei, în ţara Egiptului, unde v-aţi dus să locuiţi? Vă veţi distruge singuri şi veţi deveni o pricină de blestem şi de dispreţ printre toate neamurile pământului. ⁹ Aţi uitat relele strămoşilor voştri, relele regilor şi ale reginelor lui Iuda şi relele pe care le-aţi săvârşit voi şi soţiile voastre în ţara lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului? ¹⁰ Până în ziua de azi ei nu s-au smerit, nu s-au temut şi nu au urmat Legea Mea şi poruncile pe care le-am pus înaintea voastră şi înaintea strămoşilor voştri.»

¹¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Îmi îndrept faţa împotriva voastră ca să vă fac rău şi să nimicesc întreg Iuda. ¹² Voi îndepărta rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus în ţara Egiptului să locuiască acolo. Vor pieri cu toţii în ţara Egiptului: vor fi ucişi de sabie sau de foamete. De la cel mai mic până la cel mai mare vor fi ucişi de sabie sau de foamete. Vor deveni o pricină de scârbă şi de groază, o pricină de blestem şi de dispreţ. ¹³ Îi voi pedepsi pe cei ce locuiesc în ţara Egiptului cu sabie, cu foamete şi cu molimă, aşa cum am pedepsit şi Ierusalimul. ¹⁴ Nici unul din rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus să locuiască în ţara Egiptului, nu va scăpa cu viaţă ca să se întoarcă iarăşi în ţara lui Iuda, deşi va dori să se întoarcă şi să trăiască. Nu se vor mai întoarce decât câţiva care vor scăpa.»“

¹⁵ Atunci, toţi bărbaţii care ştiau că soţiile lor ardeau tămâie altor dumnezei, împreună cu toate femeile care erau prezente – o mare mulţime – şi cu întreg poporul care locuia în ţara Egiptului şi în Patros^[i], i-au răspuns lui Ieremia:

¹⁶ – Nu vom asculta de mesajul pe care ni l-ai rostit în Numele Domnului, ¹⁷ ci, cu siguranţă, vom face ceea ce am promis: vom arde tămâie împărătesei cerului^[j] şi vom vărsa în cinstea ei jertfe de băutură, aşa cum am mai făcut atât noi, cât şi strămoşii, regii şi conducătorii noştri în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului. Atunci aveam destulă mâncare, eram fericiţi şi nu vedeam nici o nenorocire. ¹⁸ Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului şi să vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, am dus lipsă de toate şi am fost ucişi de sabie şi de foamete.

¹⁹ Femeile au adăugat:

– Când ardem tămâie împărătesei cerului şi vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, nu ştiu oare şi bărbaţii noştri că facem turte după chipul ei şi vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei?

²⁰ Atunci Ieremia a răspuns întregului popor – bărbaţilor şi femeilor – care-i dăduse acest răspuns:

²¹ – Oare nu Şi-a adus aminte Domnul şi nu s-a gândit la tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, atât voi, cât şi strămoşii, regii şi conducătorii voştri împreună cu întreg poporul? ²² Când Domnul nu a mai suferit lucrul acesta, din cauza răutăţii practicilor voastre şi a urâciunilor pe care le-aţi săvârşit, ţara voastră a devenit o pricină de groază şi de blestem, un loc pustiit şi fără locuitori, aşa cum este astăzi. ²³ Tocmai pentru că aţi ars tămâie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că nu aţi ascultat de glasul Domnului şi nu aţi păzit Legea, hotărârile şi mărturiile Lui, de aceea a venit peste voi această nenorocire pe care o vedeţi astăzi.

²⁴ Ieremia a mai zis întregului popor şi tuturor femeilor:

– Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, toţi cei din Iuda, care sunteţi în ţara Egiptului. ²⁵ Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Voi şi soţiile voastre aţi împlinit cu mâinile voastre promisiunea pe care aţi făcut-o spunând că veţi arde tămâie împărătesei cerului şi veţi vărsa jertfe de băutură în cinstea ei. Acum dar împliniţi promisiunile pe care le-aţi făcut şi îndepliniţi-vă juruinţele!“ ²⁶ Dar ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, toţi cei din Iuda, care locuiţi în ţara Egiptului: „Jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, că nimeni din Iuda, dintre cei care locuiesc în ţara Egiptului, nu va mai chema Numele Meu, nici nu va mai jura zicând «Viu este Stăpânul Domn!» ²⁷ Căci Eu veghez asupra lor să le fac rău şi nu bine; toţi cei din Iuda, care sunt în ţara Egiptului, vor fi nimiciţi de sabie şi de foamete până vor muri cu toţii. ²⁸ Cei care vor scăpa de sabie şi se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iuda vor fi doar câţiva. Atunci toată rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus să locuiască în ţara Egiptului, va cunoaşte care cuvânt se va împlini: al Meu sau al lor.

²⁹ Semnul, după care veţi cunoaşte că Eu vă voi pedepsi în locul acesta, zice Domnul, şi după care veţi şti că planurile Mele de a vă distruge se vor împlini, este următorul, zice Domnul: ³⁰ îl voi da pe faraonul Hofra, monarhul Egiptului, în mâinile duşmanilor lui şi în mâinile celor ce caută să-i ia viaţa, tot aşa cum l-am dat şi pe Zedechia, regele lui Iuda, în mâinile duşmanului său Nebucadneţar, împăratul Babilonului, care căuta să-i ia viaţa.“

Mesaj către Baruc

45 Iată cuvântul pe care profetul Ieremia i l-a spus lui Baruc, fiul lui Neria, în al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, după ce Baruc scrisese într-un sul cuvintele pe care Ieremia i le dictase.

² „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la tine, Baruc: ³ «Tu zici: ‘Vai de mine! Domnul a adăugat necaz la durerea mea. Sunt sleit din cauza suspinelor şi nu găsesc odihnă.’

⁴ Totuşi Domnul îţi zice: ‘Ceea ce am construit voi dărâma şi ceea ce am semănat voi smulge, şi anume toată ţara aceasta. ⁵ Iar tu cauţi pentru tine lucruri mari?! Nu le căuta, căci voi aduce nenorocirea peste orice fiinţă, zice Domnul. Ţie însă îţi voi da ca pradă de război propria ta viaţă, oriunde vei merge.’»“