Chronological
Adevăratele valori
7 „Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul mirositor
şi mai mult preţuieşte ziua morţii decât ziua naşterii.
2 Mai bine să mergi într-o casă de jale
decât într-o casă de petrecere,
căci acesta este sfârşitul oricărui om,
iar cel rămas în viaţă ar trebui să priceapă aceasta.
3 Mai bună este tristeţea decât râsul,
căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.
4 Inima înţelepţilor se află în casa de jale,
dar inima proştilor se află în casa de petrecere.
5 Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului,
decât să auzi cântecul proştilor.
6 Precum pârâie spinii sub oală,
aşa este şi râsul prostului!
Şi aceasta este o deşertăciune!
7 Asuprirea îl transformă pe înţelept într-un prost,
iar mita corupe inima.
8 Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui
şi mai bună este răbdarea decât mândria.
9 Nu te grăbi să te mânii în duhul tău,
căci mânia locuieşte în sânul nesăbuiţilor!
10 Să nu zici: «De ce au fost zilele dintâi mai bune decât acestea?»,
căci nu din înţelepciune întrebi aceasta!
11 Este bună înţelepciunea, aşa cum şi moştenirea este bună
şi de folos celor ce văd soarele,
12 căci înţelepciunea este un adăpost[a],
tot aşa cum şi argintul este un adăpost,
dar câştigul cunoaşterii înţelepciunii este acela că dă viaţă celui ce o are.
13 Caută să înţelegi lucrarea lui Dumnezeu:
cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit?
14 Când vremurile sunt bune, fii fericit!
Când vremurile sunt rele, cugetă:
Dumnezeu le-a făcut şi pe unele şi pe celelalte,
astfel încât omul să nu poată afla nimic despre viitorul său.
15 Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieţii mele deşarte:
un om drept pierind în dreptatea lui,
iar altul nedrept continuându-şi viaţa în nedreptatea lui.
16 Nu fi prea drept
şi nu te arăta prea înţelept!
De ce să te distrugi singur?
17 Însă nu fi nici foarte rău
şi nu fi nici nesăbuit!
De ce să mori înainte de vreme?
18 Este bine pe una dintre atenţionări să o apuci,
iar pe cealaltă să n-o laşi din mână,
căci cine se teme de Dumnezeu le va urma pe amândouă.
19 Înţelepciunea dă mai multă tărie înţeleptului,
decât ar da zece conducători destoinici unei cetăţi.[b]
20 Nu există pe pământ nici un om drept
care să facă numai binele şi niciodată să nu păcătuiască!
21 În plus, nu lua aminte la toate cuvintele care se spun,
ca nu cumva să-l auzi pe slujitorul tău blestemându-te!
22 Tu ştii în inima ta că, de mai multe ori,
chiar tu însuţi i-ai blestemat pe alţii.
23 Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune şi mi-am zis:
«Mă voi înţelepţi!»,
dar înţelepciunea s-a îndepărtat de la mine.
24 Orice ar fi ea, este departe[c]
şi învăluită în mister![d]
Cine o va găsi?!
25 M-am hotărât să cunosc,
să cercetez şi să caut înţelepciunea şi discernământul
şi să pricep stupiditatea răutăţii
şi nebunia nesăbuinţei.
26 Am descoperit că mai amară decât moartea
este femeia care întinde curse,
al cărei suflet este o capcană
şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri.
Cel plăcut înaintea lui Dumnezeu scapă de ea,
dar cel păcătos este prins de ea.
27 Iată ce am descoperit, zice oratorul[e]:
am cercetat lucrurile unul după altul, căutând să le pricep rostul,
28 însă, din tot ce a căutat sufletul meu, nu am găsit decât aceasta:
din o mie de oameni am găsit un bărbat drept,
dar nu am găsit nici măcar o femeie dreaptă.
29 Singurul lucru sigur pe care l-am descoperit este că
Dumnezeu l-a făcut pe om drept,
dar omul umblă cu multe şiretlicuri.“
Limitele cunoştinţei
8 „Cine este ca cel înţelept?
Cine cunoaşte interpretarea lucrurilor?
Înţelepciunea dă strălucire feţei omului
şi-i schimbă asprimea feţei.
Supune-te regelui
2 Ascultă porunca regelui, îţi zic, din pricina jurământului încheiat cu Dumnezeu. 3 Nu te grăbi să pleci dinaintea lui şi nu căuta să susţii un lucru rău, căci el face tot ce-i place! 4 Din moment ce cuvântul regelui are autoritate, cine îi poate spune: «Ce faci?».
5 Pe cel ce-i păzeşte porunca, nu-l va atinge nici un rău,
iar inima înţeleptului cunoaşte vremea potrivită şi judecata,
6 căci pentru fiecare lucru există un timp şi o judecată,
deşi nenorocirea omului este mare peste el;
7 într-adevăr el nu ştie ce se va întâmpla,
căci nimeni nu-i poate face cunoscut lucrul acesta.
8 La fel cum nimeni nu are putere asupra vântului, ca să-l poată închide[f],
tot aşa nimeni nu are putere asupra zilei morţii.
Şi după cum nimeni nu este scuzat în vreme de război,
tot aşa nici răutatea nu-i va lăsa să scape pe cei ce o practică.
Cei răi şi cei drepţi
9 Am văzut toate aceste lucruri şi am încercat să înţeleg toate lucrările care se fac sub soare. Există un timp când un om are autoritate asupra altui om şi-i poate face rău[g]. 10 Apoi i-am văzut pe cei răi îngropaţi – ei obişnuiau să vină şi să plece de la Sfântul Lăcaş, fiind apoi lăudaţi[h] în cetatea în care făceau astfel. Şi aceasta este o deşertăciune![i]
11 Când sentinţa împotriva faptei rele nu se împlineşte repede, inima muritorilor se umple de planuri ca să facă rău. 12 Chiar dacă celui păcătos, deşi face rău însutit, i se lungeşte viaţa, eu însă ştiu că celui ce se teme de Dumnezeu, celui ce stă temător înaintea Sa, îi va fi bine. 13 Totuşi cel rău nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, fiind precum umbra, pentru că nu se teme de Dumnezeu. 14 Există o deşertăciune care are loc pe pământ, şi anume: sunt oameni drepţi peste care vine ceea ce merită cei răi şi sunt oameni nedrepţi peste care vine ceea ce merită cei drepţi. Prin urmare, mi-am zis: «Şi aceasta este o deşertăciune!»
15 Atunci am lăudat veselia, căci nu este nimic mai plăcut omului sub soare decât să mănânce, să bea şi să se bucure, iar bucuria îl va însoţi în osteneala sa în toate zilele vieţii sale, pe care le-a primit de la Dumnezeu sub soare. 16 M-am dedicat cunoaşterii înţelepciunii şi priceperii tuturor lucrărilor care se fac pe pământ, căci omul nu îşi odihneşte ochii nici ziua, nici noaptea. 17 Am înţeles că toate lucrările lui Dumnezeu, toate lucrările care se fac sub soare, nu pot fi pricepute de om. Chiar dacă omul se străduieşte să le cerceteze, nu va găsi răspuns şi, chiar dacă înţeleptul pretinde că deţine cunoaşterea, el nu poate să priceapă.“
Aceeaşi soartă pentru toţi
9 „M-am hotărât să înţeleg aceste lucruri şi am priceput că cei drepţi, cei înţelepţi şi lucrările lor se află în mâna lui Dumnezeu, chiar dacă omul nu ştie dacă îl aşteaptă dragoste sau ură. Totul este în viitor înaintea lui.[j] 2 Pe toţi îi aşteaptă o singură soartă:
pe cel drept ca şi pe cel nedrept,
pe cel bun ca şi pe cel rău,
pe cel curat[k] ca şi pe cel necurat,
pe cel ce aduce jertfe ca şi pe cel ce nu aduce jertfe,
pe cel bun ca şi pe cel păcătos,
pe cel ce face juruinţe ca şi pe cel ce se teme să le facă.
3 Acesta este cel mai mare rău care se face sub soare, şi anume că toţi au aceeaşi soartă. Mai mult, inima oamenilor se umple de răutate, iar prostia inimii lor nu-i părăseşte toată viaţa, deşi în cele din urmă ajung tot printre cei morţi, 4 căci pentru[l] cel viu mai există speranţă, după cum mai de preţ este un câine viu, decât un leu mort.
5 Cei vii ştiu măcar că vor muri,
pe când cei morţi nu mai ştiu nimic;
nu mai au parte de nici o plată;
până şi pomenirea le este dată uitării,
6 la fel cum şi dragostea lor, ura lor şi
gelozia lor au pierit demult!
Ei nu vor mai avea parte niciodată de nimic
din tot ceea ce se face sub soare.
7 Mănâncă-ţi cu bucurie pâinea şi bea-ţi cu inimă veselă vinul, căci demult ţi-a acceptat Dumnezeu lucrările. 8 Hainele să-ţi fie albe tot timpul, iar untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap. 9 Petrece-ţi viaţa cea trecătoare împreună cu soţia pe care o iubeşti, atâtea zile câte ţi-au fost date sub soare, toate zilele tale trecătoare, căci aceasta este partea ta în viaţă, aceasta-ţi este partea din toată osteneala pe care o depui sub soare. 10 Tot ceea ce mâna ta găseşte să facă, fă cu toată puterea ta, căci lucrare, chibzuinţă, cunoştinţă şi înţelepciune nu există în Locuinţa Morţilor[m], acolo unde vei merge şi tu de altfel.
11 Apoi m-am întors şi am văzut că, sub soare,
nu cei sprinteni câştigă alergarea
şi nu cei puternici câştigă războiul;
nu cei înţelepţi au parte de pâine,
nu cei iscusiţi îşi însuşesc bogăţii
şi nu cei cunoscători au parte de bunăvoinţă,
ci toate ţin de vreme şi de împrejurări.
12 Omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul morţii:
la fel cum sunt prinşi peştii în nada înşelătoare
şi precum sunt prinse păsările în laţ,
tot aşa sunt traşi în capcană şi fiii oamenilor,
atunci când vremea nenorocirii cade peste ei pe neaşteptate.
Înţelepciunea mai de preţ decât nebunia
13 Iată ce lucru înţelept am văzut sub soare şi mi s-a părut de mare preţ. 14 Exista o cetate mică, cu puţini locuitori în ea; împotriva ei a venit un rege puternic; a înconjurat-o şi a ridicat împotriva ei mari întărituri. 15 În ea s-a aflat însă un înţelept sărac, care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui. Dar nimeni nu şi-a mai adus aminte apoi de săracul acela. 16 Prin urmare, mi-am zis: «Înţelepciunea este mai bună decât tăria, dar înţelepciunea săracului este dispreţuită, iar cuvintele lui nu sunt ascultate.
17 Mai bine să asculţi cuvintele liniştite ale înţelepţilor,
decât strigătele celui ce conduce printre nebuni!
18 Mai bună este înţelepciunea decât armele,
dar un singur păcătos distruge mult bine!»“
Falsele valori
10 „Aşa cum muştele moarte strică şi fermentează untdelemnul negustorului,
tot aşa puţină nebunie copleşeşte înţelepciunea şi slava.
2 Inima înţeleptului îl conduce la dreapta,
dar inima nesăbuitului îl conduce la stânga.[n]
3 Prostul umblă fără minte pe cale
şi se laudă tuturor cu prostia lui.
4 Dacă izbucneşte mânia stăpânitorului împotriva ta,
nu-ţi pierde cumpătul,
căci calmul te păzeşte de mari păcate.
5 Există un rău pe care l-am văzut sub soare,
ca o greşeală care vine din partea stăpânitorului:
6 prostia este pusă în multe funcţii înalte,
pe când cei înstăriţi ocupă funcţii modeste.
7 Am văzut sclavi călare
şi prinţi mergând pe jos ca sclavii.
8 Cel ce sapă groapa altuia, poate să cadă el în ea,
iar pe cel ce dărâmă un zid, îl poate muşca un şarpe.
9 Cine sfărâmă pietre, poate fi lovit de ele,
şi cine crapă lemne, se află în pericol din pricina lor.
10 Dacă fierul toporului este tocit
şi lama lui neascuţită,
trebuie să-ţi înteţeşti eforturile la tăiat!
De aceea la câştig se ajunge prin înţelepciune!
11 Când şarpele muşcă, fiindcă n-a fost vrăjit,
stăpânul lui nu are nici un câştig.
12 Cuvintele gurii înţeleptului sunt o desfătare,
dar buzele nebunului îl vor înghiţi.
13 Primele cuvinte ale gurii lui sunt prosteşti,
iar ultimele sunt nebunie curată –
14 prostul spune o mulţime de vorbe.
Omul nu ştie ce se va întâmpla;
cine îi poate spune ce va fi după el?
15 Osteneala prostului îl oboseşte;
nici măcar nu cunoaşte drumul spre cetate.
16 Vai de tine ţară, al cărei rege este un copil[o]
şi ai cărei prinţi chefuiesc dis-de-dimineaţă!
17 Ferice de tine, ţară al cărei rege este de viţă nobilă
şi ai cărei prinţi dau ospeţe la vremea potrivită,
ca să se întărească, şi nu să se îmbete!
18 Din pricina leneviei se lasă grinda,
iar, când mâinile sunt leneşe, plouă în casă.
19 Ospeţele se fac pentru a petrece,
vinul este pentru înveselirea vieţii,
dar argintul răspunde la toate.
20 Nu-l blestema pe rege nici chiar în mintea ta,
nu-l blestema pe cel înstărit nici chiar în odaia ta de culcare,
căci s-ar putea ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba
şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă spusele.“
Valoarea hărniciei
11 „Aruncă-ţi pâinea pe ape,
căci după multe zile o vei găsi iarăşi;[p]
2 împarte-o în şapte şi chiar în opt,
căci nu ştii ce rău va veni pe pământ.
3 Când norii sunt plini de apă,
atunci o deşartă pe pământ;
când un copac cade la sud sau la nord,
în locul în care cade, acolo rămâne.
4 Cine se uită după vânt nu mai seamănă,
iar cine se uită după nori nu mai seceră.
5 Aşa cum nu ştii calea vântului
şi nici cum se formează oasele[q] în pântecele femeii însărcinate,
tot astfel nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu,
Cel Care le face pe toate.
6 Seamănă sămânţă dimineaţa,
iar seara nu-ţi odihni mâna de la semănat,
fiindcă nu ştii care sămânţă va răsări,
aceasta sau cealaltă,
sau dacă amândouă vor fi la fel de bune.
Adu-ţi aminte de Creatorul tău în tinereţe
7 Lumina este plăcută
şi este bine pentru ochi să vadă soarele.
8 Dacă cineva are parte de mulţi ani,
să se bucure de ei,
dar să se gândească şi la zilele de întuneric,
căci vor fi multe,
pentru că tot ce urmează să vină este deşertăciune.
9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta,
veseleşte-ţi inima cât eşti tânăr!
Umblă pe căile dorite de inima ta
şi plăcute ochilor tăi,
dar să ştii că pentru toate acestea
te va chema Dumnezeu la judecată!
10 Izgoneşte orice supărare din inima ta,
alungă răul din trupul tău,
căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare[r]!“
12 „Adu-ţi aminte de Creatorul tău
în zilele tinereţii tale,
până nu vin zilele cele rele
şi până nu se apropie anii când vei zice:
«Nu găsesc nici o plăcere în ei!»;
2 până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele
şi până nu se întorc norii după ploaie.
3 În zilele acelea încep să tremure paznicii casei
şi se îndoaie cei tari,
se opresc cei ce macină, care s-au împuţinat,
şi se întunecă cei ce se uită pe ferestre,
4 se închid cele două uşi care dau în stradă
şi scade sunetul morii.
Atunci te vei scula la ciripitul păsării,
dar glasul tuturor cântăreţelor se va auzi înăbuşit;
5 te vei teme de înălţimi
şi te vei speria pe drum!
Adu-ţi aminte de Creatorul tău,
până nu înfloreşte migdalul
până nu se târăşte lăcusta
şi trece pofta,
căci fiecare merge spre casa cea veşnică,
iar bocitorii cutreieră pe stradă;
6 până nu se rupe funia de argint
şi până nu se sparge vasul de aur,
până nu se sfărâmă vasul la izvor
şi până nu este zdrobită roata la fântână;
7 până nu se întoarce ţărâna în pământ, de unde a fost luată,
şi până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu, Cel Care a dat-o.
8 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul[s].
Totul este deşertăciune!“
Epilog
9 Pe lângă faptul că oratorul a fost un înţelept, el a învăţat şi ştiinţa pe popor, culegând, cercetând şi aranjând numeroase proverbe. 10 Oratorul a căutat să găsească cuvinte plăcute şi să scrie drept cuvintele adevărului.
11 Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte ţepuşe, iar colecţiile de proverbe[t] sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur păstor. 12 „Dincolo de toate acestea, fiule, ia aminte: să faci multe cărţi este o treabă fără sfârşit şi prea mult studiu este obositor pentru trup.
13 Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta:
«Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui,
căci aceasta este datoria fiecărui om.[u]
14 Fiindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare,
tot ce este ascuns,
fie bine, fie rău.»“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.