Chronological

17 Duhul îmi este zdrobit,
    mi se sting zilele,
        mormântul mă aşteaptă.
² Sunt înconjurat de batjocoritori,
    ochii mei trebuie să privească la duşmănia lor.

³ Pune-Te zălog pentru mine!
    Cine ar putea răspunde pentru mine?
⁴ Pentru că Tu le-ai închis minţile ca să nu înţeleagă,
    de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.
⁵ Cel ce-şi trădează prietenii pentru câştig,
    copiilor aceluia li se vor închide ochii.

⁶ El m-a făcut de pomină pentru oameni
    şi am devenit unul în faţa căruia ceilalţi scuipă.
⁷ Ochii mi se-ntunecă de durere
    şi toate mădularele mele sunt ca o umbră.
⁸ Cei drepţi sunt înmărmuriţi când văd aceasta;
    cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
⁹ Totuşi cei drepţi se ţin de calea lor
    şi cei cu mâinile curate vor fi şi mai tari.

¹⁰ Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi să-mi vorbiţi!
    Nu voi găsi însă nici un înţelept între voi.
¹¹ Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit
    şi chiar şi dorinţele inimii mele.
¹² Oamenii aceştia fac din noapte zi
    şi înaintea întunericului zic: «Lumina e aproape!»
¹³ Dacă mă uit la Locuinţa Morţilor ca la casa mea,
    dacă îmi fac culcuşul în întuneric,
¹⁴ dacă zic gropii: «Eşti tatăl meu!»
    şi viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
¹⁵ unde îmi mai este nădejdea?
    Mai poate vedea cineva vreo nădejde pentru mine?
¹⁶ Se va pogorî ea la porţile Locuinţei Morţilor?
    Vom coborî împreună în ţărână?“

² „Când vei înceta să mai vorbeşti?
    Vino-ţi în fire! şi vom putea vorbi!
³ De ce suntem priviţi ca nişte vite?
    De ce suntem proşti în ochii tăi?
⁴ Pentru tine, care te sfâşii în mânia ta,
    să fie uitat pământul?
        Sau să fie mutate stâncile din locul lor?

⁵ Cu siguranţă, lumina celui rău se va stinge
    şi flacăra focului său nu va mai străluci.
⁶ În cortul lui lumina devine întuneric,
    se stinge candela deasupra lui.
⁷ Puterea paşilor săi e slăbită.
    Propriile-i planuri îl trântesc la pământ.
⁸ Picioarele îl împing în laţ
    şi el umblă deasupra unei capcane.
⁹ O cursă îl prinde de călcâi,
    o prinzătoare îl ţine tare.
¹⁰ Un laţ în care cade prins este ascuns în pământ,
    o cursă este pe cărarea lui.
¹¹ Spaime se năpustesc asupra lui din toate părţile
    şi-l urmăresc la fiecare pas.
¹² Puterea lui e slăbită de foame,
    nenorocirea e pregătită pentru momentul căderii lui.
¹³ Ele îi mănâncă părţi din piele;
    întâiul născut al morţii îi mănâncă mădularele.
¹⁴ E smuls din siguranţa cortului său
    şi e târât spre împăratul spaimelor.
¹⁵ În cortul său locuieşte focul^[a]
    şi pucioasă este presărată peste locuinţa lui.
¹⁶ Jos i se usucă rădăcinile,
    iar sus i se ofilesc ramurile.
¹⁷ Amintirea lui e ştearsă de pe pământ;
    nu mai are nici un nume pe întinderea ţării.
¹⁸ E tras de la lumină în întuneric
    şi este alungat din lume.
¹⁹ El nu mai lasă nici moştenitori, nici urmaşi
    şi nici vreo altă rămăşiţă acolo unde a trăit.
²⁰ Oamenii din apus sunt uimiţi de soarta lui;
    oamenii din răsărit sunt cuprinşi de groază.
²¹ Aşa este locuinţa celui nelegiuit,
    aşa este locul celui ce nu-L cunoaşte pe Dumnezeu.“

² „Până când îmi veţi chinui sufletul
    şi mă veţi zdrobi cu vorbe?
³ De zece ori^[b] m-aţi batjocorit.
    M-aţi ocărât fără ruşine.
⁴ Dacă e adevărat că m-am rătăcit,
    greşeala aceasta este a mea.
⁵ Dacă voi vă înălţaţi deasupra mea
    şi căutaţi să-mi dovediţi vinovăţia,
⁶ să ştiţi atunci că Dumnezeu mi-a făcut rău
    şi m-a înconjurat cu laţul Lui.

⁷ Deşi strig: «Sunt nedreptăţit!», nu mi se răspunde;
    strig tare, dar nu mi se face dreptate.
⁸ El mi-a tăiat calea şi nu mai pot trece,
    El mi-a învăluit căile în întuneric.
⁹ M-a despuiat de slava mea
    şi mi-a smuls coroana de pe cap.
¹⁰ Mă sfâşie din toate părţile până pier;
    îmi smulge nădejdea ca pe un copac.
¹¹ Mânia Lui arde împotriva mea;
    mă consideră unul dintre duşmanii Săi.
¹² Oştile Lui pornesc în forţă,
    au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine,
        şi-au aşezat tabăra în jurul cortului meu.

¹³ Mi-a îndepărtat fraţii de mine,
    cunoscuţii mei s-au îndepărtat de mine.
¹⁴ Rudele mele m-au părăsit
    şi prietenii m-au uitat.
¹⁵ Sunt un străin pentru oaspeţii şi slujitoarele mele;
    în ochii lor sunt un necunoscut.
¹⁶ Îmi chem slujitorul, dar el nu-mi răspunde,
    deşi mă rog de el cu gura mea.
¹⁷ Soţia mea nu poate suferi suflarea mea,
    fiii mamei mele mă consideră dezgustător.
¹⁸ Chiar şi copiii mă dispreţuiesc;
    când mă ridic, îşi bat joc de mine.
¹⁹ Toţi prietenii mei apropiaţi mă urăsc,
    cei pe care-i iubesc s-au întors împotriva mea.
²⁰ Nu sunt decât piele şi os;
    n-am rămas decât cu pielea dinţilor mei.

²¹ Fie-vă milă de mine, prietenii mei, fie-vă milă,
    pentru că m-a lovit mâna lui Dumnezeu!
²² De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu
    şi nu vă mulţumiţi cu carnea mea?

²³ O! aş vrea să-mi fie scrise cuvintele,
    să fie scrise pe un sul.
²⁴ Să fie săpate cu o daltă de fier şi pe plumb^[c],
    săpate-n stâncă pe vecie!
²⁵ Ştiu că Răscumpărătorul^[d] meu este viu
    şi că, la sfârşit, se va ridica pe pământ.
²⁶ Chiar după ce pielea mi-a fost nimicită,
    în trup fiind^[e], Îl voi vedea pe Dumnezeu.
²⁷ Îl voi vedea de partea mea,
    Îl voi vedea cu ochii mei, şi nu-mi va mai fi un străin!^[f]
        Inima îmi tânjeşte înăuntrul meu.^[g]

² „Gândurile mele mă silesc să-ţi răspund,
    pentru că sunt tare frământat.
³ Am auzit o mustrare care mă umple de ruşine
    şi duhul meu mă face să răspund prin priceperea mea.

⁴ Nu ştii că încă din vechime,
    de când a fost pus omul^[i] pe pământ,
⁵ veselia celui rău este scurtă
    şi bucuria celui lipsit de evlavie ţine pentru o clipă?
⁶ Chiar dacă trufia lui se înalţă până la cer
    şi capul lui atinge norii,
⁷ va pieri pentru totdeauna, la fel ca murdăria lui;
    iar cei ce l-au văzut vor întreba: «Unde este?»
⁸ Va fugi ca un vis, nu va mai putea fi găsit,
    va pieri ca o vedenie de noapte.
⁹ Ochiul care l-a văzut nu-l va mai vedea;
    locul său nu se va mai uita la el niciodată.
¹⁰ Copiii săi vor căuta bunăvoinţa celui sărac;
    mâinile lui vor da înapoi bogăţia sa.
¹¹ Oasele lui, odată pline de puterea tinereţii,
    vor şedea cu el în ţărână.

¹² Deşi răutatea este dulce în gura sa
    şi el o ascunde sub limbă,
¹³ deşi nu vrea s-o lase să plece
    şi o ţine în gură,
¹⁴ mâncarea i se va strica în stomac,
    va fi pentru el ca veninul unui şarpe.
¹⁵ El va da afară bogăţiile pe care le-a înghiţit;
    Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
¹⁶ El va suge otravă de şarpe;
    limba viperei îl va ucide.
¹⁷ Nu se va mai bucura de pâraie,
    de râuri de miere şi smântână.
¹⁸ El va da înapoi, neatins, câştigul său
    şi nu se va bucura de câştigul negoţului său,
¹⁹ pentru că l-a asuprit şi l-a lăsat lipsit pe cel sărac
    şi a luat cu forţa case pe care nu le-a zidit.
²⁰ Este nesăţios în lăcomia lui.
    Comoara sa nu poate însă să-l salveze^[j].
²¹ Nu i-a rămas nimic să mai mănânce,
    de aceea bunăstarea lui nu va dura.
²² În mijlocul belşugului va fi în necaz;
    toată puterea nenorocirii se va năpusti asupra lui.
²³ Când îşi va fi umplut pântecele,
    Dumnezeu Îşi va trimite mânia împotriva lui
        şi îl va atinge cu o ploaie de lovituri.
²⁴ Deşi fuge de o armă de fier,
    o săgeată de bronz îl va străpunge.
²⁵ El şi-o va smulge din spate;
    va străluci când va ieşi din fierea lui.
        Spaimele îl vor cuprinde.
²⁶ Întunericul deplin e pregătit pentru bogăţiile lui.
    Un foc neaprins de nimeni le va mistui
        şi va distruge ce a rămas în cortul lui.
²⁷ Cerurile vor arăta nedreptatea lui
    şi pământul se va ridica împotriva lui.
²⁸ Câştigul casei sale se va pierde,
    va fi dus de ape^[k] în ziua mâniei lui Dumnezeu.
²⁹ Aceasta este partea dată de Dumnezeu celui rău,
    moştenirea pe care i-o hotăreşte Dumnezeu.“