Beginning
32 Aceşti trei oameni au încetat să-i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept. 2 Atunci Elihu, fiul lui Barachel din Buz, din familia lui Ram, s-a aprins de mânie. El s-a mâniat pentru că acesta se îndreptăţea pe sine înaintea lui Dumnezeu. 3 S-a aprins de mânie şi pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că aceştia nu mai găseau nimic de răspuns şi totuşi îl condamnau pe Iov.[a] 4 Elihu aşteptase să-i vorbească lui Iov la urmă, pentru că aceştia erau mai în vârstă decât el. 5 Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s-a mâniat. 6 Elihu, fiul lui Barachel din Buz, i-a zis:
„Eu sunt tânăr,
iar voi sunteţi în vârstă;
de aceea m-am temut
şi n-am îndrăznit să vă spun ce ştiu.
7 Mi-am zis: «Să vorbească bătrâneţea,
anii cei mulţi să ne înveţe înţelepciunea!»
8 Dar există un duh[b] în om,
suflarea Celui Atotputernic, care-i dă pricepere.
9 Nu vârsta te face înţelept,
nu bătrâneţea te face să înţelegi ce e drept.
10 De aceea zic: «Ascultaţi-mă,
îmi voi spune şi eu părerea!»
11 Am aşteptat în timp ce vorbeaţi,
am ascultat cuvintele voastre înţelepte
în timp ce căutaţi ce să îi spuneţi.
12 V-am ascultat cu atenţie,
dar nici unul din voi n-a dovedit că Iov a greşit,
nici unul nu a răspuns cuvintelor lui.
13 Să nu spuneţi: «Am dat peste înţelepciune[c];
să-l confrunte Dumnezeu, nu un om.»
14 El nu şi-a îndreptat cuvintele împotriva mea
şi nu-i voi răspunde folosind cuvântările voastre.
15 Sunt uimiţi, nu mai au nimic de spus,
au rămas fără cuvinte.
16 Să aştept pentru că ei nu mai vorbesc,
pentru că stau acolo fără să răspundă?
17 Voi răspunde şi eu
şi îmi voi spune părerea.
18 Sunt plin de cuvinte,
duhul din mine nu-mi dă pace;
19 înăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă,
ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
20 Voi vorbi ca să găsesc uşurare.
Îmi voi deschide gura şi voi răspunde.
21 Nu voi fi părtinitor,
nu voi linguşi pe nimeni.
22 Nici nu ştiu să linguşesc;
Făcătorul meu m-ar lua într-o clipă.
33 Aşadar, Iov, ascultă cuvintele mele,
ia aminte la tot ce-ţi voi spune!
2 Sunt gata să-mi deschid gura;
cuvintele îmi sunt pe vârful limbii.
3 Cuvintele mele vin dintr-o inimă dreaptă
şi buzele mele spun sincer ceea ce ştiu.
4 Duhul lui Dumnezeu m-a făcut;
Suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.
5 Răspunde-mi, dacă poţi,
pregăteşte-te şi confruntă-mă!
6 Înaintea lui Dumnezeu şi eu sunt ca tine,
şi eu am fost făcut din lut.
7 Nu-ţi fie teamă de mine,
nu voi apăsa greu asupra ta.
8 Tu ai vorbit în auzul meu –
am auzit sunetul cuvintelor tale.
9 Tu zici: «Sunt curat, fără greşeală;
sunt curat, nu este nelegiuire în mine,
10 dar Dumnezeu caută să-mi stea împotrivă,
mă consideră duşmanul Lui.
11 Îmi pune picioarele-n butuci
şi îmi urmăreşte toate căile.»
12 Îţi spun că aici n-ai dreptate,
pentru că Dumnezeu este mai mare decât omul.
13 De ce te cerţi cu El
pentru că nu răspunde la nici unul din cuvintele Sale?[d]
14 Căci Dumnezeu vorbeşte când într-un fel,
când în altul, dar omul nu ia seama.
15 Într-un vis, într-o vedenie de noapte,
când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,
când ei dorm în paturile lor,
16 atunci El le deschide urechile
şi îi înştiinţează prin învăţăturile Lui,
17 ca să-l întoarcă pe om de la faptele lui
şi să-l ferească de mândrie,
18 să-i cruţe sufletul de groapă[e]
şi viaţa de loviturile sabiei[f].
19 El este mustrat pe un pat al durerii,
cu o luptă neîncetată în oase,
20 aşa că i se face greaţă de pâine
şi chiar şi de cele mai alese bucate.
21 Carnea i se prăpădeşte şi piere
şi oasele lui, care erau cândva ascunse, se pot vedea.
22 Sufletul i se apropie de groapă
şi viaţa sa de cei ce aduc moartea.
23 Dar dacă se găseşte un înger pentru el, un mijlocitor,
unul dintr-o mie, care să-l înştiinţeze pe om ce este drept,
24 care să fie bun cu el şi să zică:
«Cruţă-l, ca să nu se coboare în groapă;
am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!»,
25 atunci carnea lui devine fragedă ca cea din copilărie;
el se întoarce la zilele tinereţii sale.
26 Se roagă lui Dumnezeu şi El îi arată bunăvoinţă;
el vede faţa Lui strigând de bucurie,
este adus din nou în starea sa cea dreaptă.
27 Apoi cântă înaintea oamenilor şi zice:
«Am păcătuit şi am pervertit ce era drept,
dar n-am primit ce meritam,
28 ci El mi-a răscumpărat sufletul de la groapă,
iar viaţa mea va vedea lumina.»
29 Dumnezeu face toate aceste lucruri omului,
de două, de trei ori,
30 pentru a-i aduce înapoi sufletul din groapă,
ca să fie luminat cu lumina vieţii.
31 Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă!
Taci şi voi vorbi!
32 Dacă ai ceva de zis, răspunde-mi!
Vorbeşte, pentru că vreau să-ţi dau dreptate.
33 Dacă nu, ascultă-mă!
Taci şi te voi învăţa înţelepciunea!“
34 Elihu a continuat:
2 „ Ascultaţi cuvintele mele, înţelepţilor,
ascultaţi-mă, voi cei ce aveţi cunoştinţă!
3 Căci urechea analizează cuvintele,
aşa cum cerul gurii gustă mâncarea.
4 Să alegem ce este drept;
să învăţăm împreună ce este bine.
5 Căci Iov a zis: «Sunt nevinovat,
însă Dumnezeu nu-mi dă dreptate.
6 Deşi sunt drept, sunt considerat mincinos.
Deşi sunt fără vină, săgeţile Lui mă rănesc şi nu mă mai vindec.»
7 Este vreun alt om ca Iov,
care să bea batjocura ca pe apă,
8 care să umble cu cei ce fac răul
şi să se însoţească cu nelegiuiţii?
9 Căci el a zis: «Nu e de nici un folos omului
să-şi găsească desfătarea în Dumnezeu.»
10 De aceea voi, oameni pricepuţi, ascultaţi-mă!
Departe de Dumnezeu fărădelegea
şi de Cel Atotputernic nedreptatea!
11 El răsplăteşte omului după faptele lui
şi dă fiecăruia după purtarea lui.
12 Dumnezeu nu poate săvârşi fărădelegea,
Cel Atotputernic nu poate perverti dreptatea.
13 Cine I-a încredinţat pământul?
Cine I-a supus întreaga lume?
14 Dacă ar fi vrut
să-Şi retragă duhul[g] şi suflarea,
15 toată omenirea ar pieri
şi omul s-ar întoarce în ţărână.
16 Dacă ai pricepere, ascultă-mă,
ia aminte la ce îţi voi spune!
17 Poate stăpâni cel ce urăşte dreptatea?
Îl vei condamna tu pe Cel Drept şi Puternic,
18 Care zice împăraţilor: «Ticăloşilor!»,
Care zice prinţilor: «Răilor!»,
19 Care nu părtineşte pe domnitori,
nici nu face deosebire între bogat şi sărac,
pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Sale?
20 Ei îşi pierd viaţa într-o clipă, la miezul nopţii;
poporul se clatină şi piere.
Cel puternic piere fără amestecul vreunei mâini.
21 Ochii Săi cunosc căile oamenilor;
El le vede fiecare pas.
22 Nu există loc întunecos sau întuneric adânc
unde să se ascundă cei ce fac răul.
23 Căci nu de om depinde
vremea în care să vină la judecată înaintea lui Dumnezeu.[h]
24 Îi scutură pe cei puternici fără cercetare
şi-i pune pe alţii în locul lor.
25 Pentru că le cunoaşte faptele,
îi răstoarnă noaptea şi sunt zdrobiţi;
26 îi loveşte pentru răutatea lor
înaintea ochilor tuturor,
27 pentru că nu L-au mai urmat
şi nu le-a mai păsat de nici una din căile Lui.
28 Ei au făcut ca strigătul celui sărac să ajungă înaintea Lui,
aşa că El a auzit strigătul celui în necaz.
29 Când tace, cine-L poate condamna?
Când Îşi ascunde faţa, cine-L poate vedea?
La fel se poartă fie cu un neam, fie cu un om.
30 Aşa că cel lipsit de evlavie nu va domni, ca să nu fie o cursă pentru popor.
31 I-a spus cineva vreodată lui Dumnezeu:
«Am răbdat pedeapsa, dar nu voi mai păcătui.»?
32 Învaţă-mă ceea ce nu văd!
Dacă am făcut nedreptate, nu voi mai face!»
33 Ar trebui El să îndrepte ceea ce a făcut pentru că tu protestezi?
Tu trebuie să hotărăşti, nu eu!
Deci spune ceea ce ştii!
34 Oamenii pricepuţi vorbesc ca mine,
iar omul înţelept care mă aude, spune şi el:
35 «Iov vorbeşte fără să cunoască,
cuvintele lui sunt lipsite de chibzuinţă.»
36 Să fie încercat mai departe,
pentru că vorbeşte ca un om rău.
37 El adaugă răzvrătire la păcatul său,
bate din palme între noi
şi îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.