Beginning
Răspunsul lui Iov
21 Iov a răspuns:
2 „Ascultaţi cu atenţie cuvintele mele!
Aceasta este mângâierea pe care v-o cer.
3 Lăsaţi-mă să vorbesc,
iar atunci când voi termina, vă puteţi bate joc.
4 Este plângerea mea adresată unui om?
Şi de ce n-aş fi nerăbdător?
5 Priviţi-mă, miraţi-vă
şi puneţi-vă mâna la gură!
6 Când mă gândesc la acestea mă înspăimânt
şi un tremur îmi cuprinde trupul.
7 De ce trăiesc cei răi,
de ce ajung la bătrâneţe şi se întăresc în putere?
8 Îşi văd copiii aşezaţi în jurul lor
şi urmaşii cum propăşesc sub ochii lor.
9 Casele lor sunt în siguranţă, fără teamă,
nici o nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.
10 Taurii lor sunt întotdeauna prăsitori,
vacile lor zămislesc şi niciodată nu leapădă.
11 Îşi lasă copilaşii să se împrăştie ca o turmă
şi copiii lor zburdă pe lângă ei.
12 Ei cântă la tamburină şi harfă
şi se bucură la sunetul fluierului.
13 Ei îşi trăiesc zilele în bunăstare
şi se coboară în Locuinţa Morţilor în pace[a].
14 Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
Nu vrem să cunoaştem căile Tale.
15 Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim?
Ce câştigăm dacă ne rugăm Lui?»
16 Nu se bucură ei de bunăstarea lor?[b]
Departe de mine însă sfatul celor răi!
17 De câte ori li se stinge candela celor răi
şi vine nenorocirea peste cei ca ei?
Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?
18 Sunt ei ca paiul înaintea vântului
şi ca pleava luată de furtună?[c]
19 Voi ziceţi: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!»
Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să-şi dea seama!
20 Ochii lui să vadă nimicirea lui
şi el să bea din mânia Celui Atotputernic.
21 Căci ce-i pasă lui de familia pe care o lasă în urmă,
când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?
22 Îl va învăţa cineva pe Dumnezeu cunoştinţa,
pe El, Cel Care judecă pe cei înălţaţi?
23 Un om moare în plină putere,
în deplină siguranţă şi fără greutăţi,
24 cu trupul[d] plin de grăsime
şi cu măduva mustind în oasele lui.
25 Iar un altul moare cu amărăciune în suflet,
fără să fi gustat niciodată fericirea.
26 Totuşi amândoi stau în ţărână
şi viermii îi acoperă.
27 Ştiu bine ce gândiţi,
planurile prin care vreţi să-mi faceţi rău.
28 Voi ziceţi: «Unde este casa celui mare?
Unde este cortul locuinţei celor răi?»
29 Nu i-aţi întrebat pe cei ce călătoresc
şi n-aţi luat voi aminte la mărturia lor,
30 potrivit căreia cel rău e cruţat în ziua nenorocirii
şi scăpat în ziua mâniei?[e]
31 Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui?
Cine îl răsplăteşte pentru ce a făcut?
32 Când e dus în groapă,
i se pune o strajă la mormânt.
33 Bulgării din vale îi sunt dulci;
toţi oamenii merg după el
şi o mulţime fără număr merge înaintea lui.[f]
34 Deci cum mă veţi mângâia voi cu vorbe deşarte?
Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?“
Al treilea discurs al lui Elifaz din Teman
22 Atunci Elifaz din Teman i-a zis:
2 „Poate un om să-i fie de folos lui Dumnezeu?
Chiar cel mai înţelept Îi poate sluji la ceva?
3 Ce bucurie are Cel Atotputernic dacă trăieşti drept?
Ce câştigă El dacă sunt curate căile tale?
4 Pentru evlavia ta te mustră El
şi intră la judecată cu tine?
5 Nu e mare răutatea ta?
Nu sunt fără sfârşit nedreptăţile tale?
6 N-ai luat tu garanţii de la fraţii tăi fără temei?
Ai despuiat oameni de îmbrăcămintea lor.
7 N-ai dat apă celui însetat
şi n-ai vrut să dai pâine celui flămând,
8 deşi erai un om puternic şi ţara era a ta,
erai un om onorat; trăiai în ea.
9 Tu ai trimis pe văduve cu mâinile goale
şi ai zdrobit puterea celor orfani.
10 De aceea eşti înconjurat de curse
şi eşti cuprins brusc de spaimă.
11 De aceea e atât de întuneric, că nu poţi vedea
şi te acoperă un şuvoi de ape.
12 Nu este Dumnezeu în înălţimile cerului?
Priveşte cât de măreţe sunt cele mai înalte stele!
13 Totuşi tu zici: «Ce ştie Dumnezeu?
Poate El judeca prin întunericul adânc?
14 Nori groşi Îl înfăşoară şi astfel nu ne vede,
atunci când El umblă pe bolta cerului.»
15 Te vei ţine de calea veche
pe care au urmat-o cei răi?
16 Ei au fost smulşi înainte de vreme;
temelia le-a fost spălată de un şuvoi de apă.
17 Ei I-au zis lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
Ce ne poate face Cel Atotputernic?»
18 Totuşi El le-a umplut casele de bunătăţi.
Dar departe de mine sfatul celor răi!
19 Cei drepţi văd căderea lor şi se bucură
şi cel nevinovat râde de ei, zicând:
20 «Duşmanii noştri sunt nimiciţi,
focul le mistuie bogăţia!»
21 Supune-te Lui şi fă pace cu El
şi aşa vei avea parte de bine.
22 Primeşte învăţătura din gura Sa,
aşterne-ţi în inimă cuvintele Lui.
23 Dacă te întorci la Cel Atotputernic, vei fi repus în drepturi;
dacă izgoneşti răutatea departe de cortul tău,
24 dacă vei arunca aurul în ţărână
şi aurul de Ofir în albia pâraielor,
25 dacă Cel Atotputernic va fi aurul tău
şi argintul tău cel mai preţios,
26 atunci te vei bucura în Cel Atotputernic
şi-ţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
27 Te vei ruga Lui şi El te va auzi
şi tu îţi vei ţine jurămintele.
28 Ce vei hotărî se va împlini,
lumina va străluci pe căile tale.
29 Când oamenii sunt smeriţi Tu spui: «Să fie ridicaţi!»
El va izbăvi pe cel cu privirea plecată.
30 El va elibera chiar şi pe cei vinovaţi;
ei vor scăpa datorită curăţiei mâinilor tale.“
Răspunsul lui Iov
23 Iov a răspuns:
2 „Şi azi plângerea mea este amară!
În ciuda geamătului[g] meu, mâna Lui mă apasă greu[h].
3 O! de-aş şti unde să-L găsesc,
de m-aş putea apropia de locuinţa Lui!
4 Mi-aş aduce cauza înaintea Lui,
mi-aş umple gura cu dovezi.
5 Aş afla ce mi-ar răspunde
şi aş înţelege ce mi-ar spune.
6 Mi se va opune oare cu marea Sa putere[i]?
Nu! El va asculta când Îi vorbesc.
7 Un om drept îşi poate aduce cauza înaintea Lui
şi voi fi eliberat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8 Dacă m-aş duce spre răsărit, El nu e acolo,
dacă aş merge spre apus, nu-L voi găsi.
9 Când El lucrează în nord, nu-L zăresc,
când se întoarce spre sud, nu-L pot vedea.
10 Dar El ştie calea pe care o urmez;
când mă va încerca voi ieşi ca aurul.
11 Piciorul meu a urmat îndeaproape paşii Săi,
m-am ţinut de calea Sa, fără să mă abat de pe ea.
12 Nu m-am îndepărtat de porunca buzelor Sale.
Am adunat cuvintele gurii Sale mai mult decât hrana mea zilnică.
13 Dar El rămâne Acelaşi; cine I se poate împotrivi?
El face ce-I doreşte sufletul.
14 El va împlini ce a hotărât pentru mine
şi va mai face multe altele.
15 De aceea mă înspăimânt înaintea Lui;
sunt îngrozit când mă gândesc la toate acestea.
16 Dumnezeu mi-a înfricoşat inima,
Cel Atotputernic m-a înspăimântat.
17 Totuşi nu sunt redus la tăcere de întuneric,
de întunericul gros care-mi acoperă faţa.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.