Beginning
Decretul lui Cirus
1 În primul an al domniei lui Cirus[a], împăratul Persiei, ca să se împlinească Cuvântul Domnului spus prin Ieremia[b], Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul Persiei, şi acesta a pus să se vestească prin viu grai şi prin scrisori în toată împărăţia sa următoarele:
2 Aşa vorbeşte Cirus, împăratul Persiei:
„Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care mi-a dat toate regatele pământului, m-a numit să-I zidesc o Casă la Ierusalim, în Iuda. 3 Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el! Lăsaţi-l să plece la Ierusalim, în Iuda, ca să zidească Casa Domnului, Dumnezeul lui Israel. El este Dumnezeul Care locuieşte la Ierusalim. 4 Fiecare supravieţuitor, în orice loc s-ar afla, să fie ajutat de oamenii din acele locuri cu argint, cu aur, cu diferite bunuri şi cu vite, precum şi cu daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu din Ierusalim.“
5 Atunci căpeteniile familiilor lui Iuda şi ale lui Beniamin, preoţii, leviţii şi toţi aceia al căror duh a fost trezit de Dumnezeu s-au pregătit şi s-au dus să rezidească Casa Domnului din Ierusalim. 6 Toţi vecinii lor i-au sprijinit cu argint, cu aur, cu diferite bunuri, cu vite şi cu lucruri scumpe, pe lângă tot felul de daruri de bunăvoie. 7 Împăratul Cirus a adus uneltele Casei Domnului, cele care fuseseră luate de Nebucadneţar[c] de la Ierusalim şi puse în templul zeului[d] său. 8 Cirus, împăratul Persiei, le-a adus prin vistiernicul Mitredat şi le-a dat lui Şeşbaţar, prinţul iudeilor. 9 Iată care este numărul lor:
treizeci de vase de aur,
o mie de vase de argint,
douăzeci şi nouă de cuţite[e],
10 treizeci de cupe de aur,
patru sute zece cupe de argint şlefuit,
o mie de alte vase.
11 Toate vasele de aur şi de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Şeşbaţar le-a adus pe toate acestea atunci când exilaţii au venit din Babilon la Ierusalim.
Lista exilaţilor repatriaţi
2 Iată care sunt oamenii provinciei care au plecat din captivitatea exilului, cei pe care îi dusese în captivitate Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi care s-au întors la Ierusalim, în Iuda, fiecare în cetatea sa. 2 (Ei i-au însoţit pe Zerub-Babel, pe Iosua, pe Neemia, pe Seraia, pe Reelaia, pe Mardoheu, pe Bilşan, pe Mispar, pe Bigvai, pe Rehum şi pe Baana.) Aşadar, iată care este numărul acestor oameni din poporul Israel:
3 urmaşii lui Paroş – în număr de două mii o sută şaptezeci şi doi;
4 urmaşii lui Şefatia – în număr de trei sute şaptezeci şi doi;
5 urmaşii lui Arah – în număr de şapte sute şaptezeci şi cinci;
6 urmaşii lui Pahat-Moab, dintre urmaşii lui Iosua şi ai lui Ioab, – în număr de două mii opt sute doisprezece;
7 urmaşii lui Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;
8 urmaşii lui Zatu – în număr de nouă sute patruzeci şi cinci;
9 urmaşii lui Zacai – în număr de şapte sute şaizeci;
10 urmaşii lui Bani – în număr de şase sute patruzeci şi doi;
11 urmaşii lui Bebai – în număr de şase sute douăzeci şi trei;
12 urmaşii lui Azgad – în număr de o mie două sute douăzeci şi doi;
13 urmaşii lui Adonikam – în număr de şase sute şaizeci şi şase;
14 urmaşii lui Bigvai – în număr de două mii cincizeci şi şase;
15 urmaşii lui Adin – în număr de patru sute cincizeci şi patru;
16 urmaşii lui Ater, dintre urmaşii lui Ezechia, – în număr de nouăzeci şi opt;
17 urmaşii lui Beţai – în număr de trei sute douăzeci şi trei;
18 urmaşii lui Iora – în număr de o sută doisprezece;
19 urmaşii lui Haşum – în număr de două sute douăzeci şi trei;
20 urmaşii lui Ghibar – în număr de nouăzeci şi cinci;
21 urmaşii lui Betleem – în număr de o sută douăzeci şi trei;
22 oamenii din Netofa – în număr de cincizeci şi şase;
23 oamenii din Anatot – în număr de o sută douăzeci şi opt;
24 urmaşii lui Azmavet – în număr de patruzeci şi doi;
25 urmaşii lui Chiriat-Iearim[f], ai lui Chefira şi ai lui Beerot – în număr de şapte sute patruzeci şi trei;
26 urmaşii lui Rama şi ai lui Gheva – în număr de şase sute douăzeci şi unu;
27 oamenii din Micmaş – în număr de o sută douăzeci şi doi;
28 oamenii din Betel şi din Ai – în număr de două sute douăzeci şi trei;
29 urmaşii lui Nebo – în număr de cincizeci şi doi;
30 urmaşii lui Magbiş – în număr de o sută cincizeci şi şase;
31 urmaşii celuilalt Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;
32 urmaşii lui Harim – în număr de trei sute douăzeci;
33 urmaşii lui Lod, ai lui Hadid şi ai lui Ono – în număr de şapte sute douăzeci şi cinci;
34 urmaşii lui Ierihon – în număr de trei sute patruzeci şi cinci;
35 urmaşii lui Senaa – în număr de trei mii şase sute treizeci;
36 preoţii, urmaşi ai lui Iedaia, din familia lui Iosua, – în număr de nouă sute şaptezeci şi trei;
37 urmaşii lui Imer – în număr de o mie cincizeci şi doi;
38 urmaşii lui Paşhur – în număr de o mie două sute patruzeci şi şapte;
39 urmaşii lui Harim – în număr de o mie şaptesprezece;
40 leviţii, urmaşi ai lui Iosua şi ai lui Kadmiel, dintre urmaşii lui Hodavia, – în număr de şaptezeci şi patru;
41 cântăreţii, urmaşi ai lui Asaf, – în număr de o sută douăzeci şi opt;
42 urmaşii portarilor, urmaşi ai lui Şalum, ai lui Ater, ai lui Talmon, ai lui Akub, ai lui Hatita şi ai lui Şobai, – în total, în număr de o sută treizeci şi nouă;
43 slujitorii de la Templu, urmaşi ai lui Ţiha, ai lui Hasufa, ai lui Tabaot,
44 ai lui Cheros, ai lui Siaha, ai lui Padon,
45 ai lui Lebana, ai lui Hagaba, ai lui Akub,
46 ai lui Hagab, ai lui Şalmai, ai lui Hanan,
47 ai lui Ghidel, ai lui Gahar, ai lui Reaia,
48 ai lui Reţin, ai lui Nekoda, ai lui Gazam,
49 ai lui Uza, ai lui Paseah, ai lui Besai,
50 ai lui Asna, ai lui Meunim, ai lui Nefusim,
51 ai lui Bakbuk, ai lui Hakufa, ai lui Harhur,
52 ai lui Baţlut, ai lui Mehida, ai lui Harşa,
53 ai lui Barkos, ai lui Sisera, ai lui Temah,
54 ai lui Neţiah şi ai lui Hatifa;
55 urmaşii slujitorilor lui Solomon, urmaşi ai lui Sotai, ai lui Hasoferet, ai lui Peruda,
56 ai lui Iaala, ai lui Darkon, ai lui Ghidel,
57 ai lui Şefatia, ai lui Hatil, ai lui Pocheret-Haţebaim şi ai lui Ami;
58 toţi slujitorii de la Templu şi slujitorii lui Solomon la un loc – în număr de trei sute nouăzeci şi doi.
59 Iată-i şi pe cei care au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub, din Adan şi din Imer, fără să fi putut dovedi dacă familia şi neamul lor erau din Israel sau nu:
60 urmaşii lui Delaia, ai lui Tobia şi ai lui Nekoda – în număr de şase sute cincizeci şi doi;
61 dintre urmaşii preoţilor: urmaşii lui Hobaia, ai lui Hakoţ şi ai lui Barzilai (cel care a luat-o de soţie pe una din fetele ghiladitului Barzilai şi care şi-a luat numele acestuia).
62 Ei şi-au căutat înscrierile lor genealogice, dar nu le-au găsit, astfel că au fost îndepărtaţi din preoţie ca fiind necuraţi. 63 Guvernatorul le-a zis să nu mănânce din lucrurile preasfinte până când preotul nu va hotărî lucrul acesta după Urim şi Tumim[g]. 64 În total,
în toată adunarea, erau patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de oameni,
65 în afară de slujitorii şi slujitoarele lor – în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte –
şi de cântăreţi şi cântăreţe – în număr de două sute.
66 Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai,
două sute patruzeci şi cinci de catâri,
67 patru sute treizeci şi cinci de cămile
şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.
68 La sosirea lor la Casa Domnului din Ierusalim, câteva din căpeteniile familiilor au oferit Casei lui Dumnezeu daruri de bunăvoie pentru ridicarea lui pe locul său de odinioară. 69 Au dăruit în vistieria lucrării, după puterile lor, următoarele:
şaizeci şi unu de mii de darici[h] de aur,
cinci mii de mine[i] de argint
şi o sută de tunici preoţeşti.
70 Aşadar, preoţii, leviţii, unii oameni din popor, cântăreţii, portarii şi slujitorii de la Templu s-au aşezat în cetăţile lor; toţi cei din Israel erau în cetăţile lor.
Restaurarea închinării. Rezidirea altarului
3 În luna a şaptea, pe când israeliţii se aflau deja în cetăţile lor, poporul s-a strâns ca un singur om la Ierusalim. 2 Iosua, fiul lui Ioţadak, şi rudele sale dintre preoţi, împreună cu Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, şi rudele sale au început să rezidească altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderile de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 3 Au ridicat altarul pe temeliile lui, deşi s-au temut de popoarele din ţară şi au adus pe el arderi de tot Domnului, arderi de tot de dimineaţă şi de seară. 4 Apoi au ţinut Sărbătoarea Corturilor, după cum este scris, şi au adus zi de zi arderi de tot, după numărul hotărât pentru fiecare zi. 5 După aceea, au adus arderile de tot continue, jertfele pentru fiecare lună nouă[j], jertfele pentru toate sărbătorile închinate Domnului, precum şi cele oferite ca dar de bunăvoie Domnului. 6 Au început să aducă Domnului arderile de tot din prima zi a lunii a şaptea, pe când Templul[k] Domnului nu era încă construit.
Aşezarea temeliilor Casei Domnului
7 Le-au dat argint cioplitorilor în piatră şi tâmplarilor şi le-au dat mâncare, băutură şi ulei sidonienilor şi tirienilor, ca să aducă lemn de cedru, să-l aducă pe mare, din Liban până la Iafo, potrivit cu încuviinţarea pe care le-a dat-o Cirus, împăratul Persiei.
8 În al doilea an de la sosirea lor la Casa lui Dumnezeu, la Ierusalim, în luna a doua, Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadak, împreună cu restul fraţilor lor – preoţii, leviţii şi toţi cei care s-au întors din captivitate la Ierusalim – s-au apucat de lucru şi i-au numit pe leviţii de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrarea de la Casa Domnului. 9 Iosua împreună cu fiii şi cu rudele lui, Kadmiel împreună cu fiii lui (urmaşi ai lui Hodavia[l]), precum şi urmaşii lui Henadad cu fiii şi cu rudele lor – leviţii – s-au unit cu toţii ca să îi supravegheze pe cei ce lucrau la Casa lui Dumnezeu. 10 Când constructorii au pus temeliile Casei Domnului, preoţii, îmbrăcaţi în veşmintele lor, erau pregătiţi să-L laude pe Domnul cu trâmbiţele, iar leviţii, urmaşii lui Asaf, – cu chimvalele, potrivit îndrumărilor lui David, regele lui Israel. 11 Ei au început să-L laude şi să-I mulţumească Domnului, cântând „El este bun! Îndurarea[m] Lui ţine pe vecie[n] faţă de Israel“. Şi tot poporul a scos un mare strigăt de bucurie, lăudându-L pe Domnul pentru faptul că fuseseră puse temeliile Casei Domnului. 12 Mulţi dintre preoţi, leviţi şi căpetenii de familii mai în vârstă, care văzuseră Casa dintâi pe temeliile ei, plângeau în hohote la vederea acestei Case, în timp ce mulţi alţii îşi înălţau glasul, strigând de bucurie. 13 Glasul celor din popor care strigau de bucurie nu se putea deosebi de glasul celor din popor care plângeau, căci poporul striga de bucurie atât de tare, încât glasul lui se auzea până departe.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.