Beginning
Semnele care-l vor însoţi pe Moise
4 Moise I-a răspuns:
– Dar dacă nu mă vor crede şi nu mă vor asculta, ci vor zice: „Nu ţi S-a arătat Domnul!“
2 – Ce ai în mână? l-a întrebat Domnul.
– Un toiag, I-a răspuns Moise.
3 – Aruncă-l la pământ! i-a zis Dumnezeu.
El l-a aruncat la pământ şi acesta s-a transformat într-un şarpe; Moise a fugit de el. 4 Apoi Domnul i-a zis lui Moise:
– Întinde-ţi mâna şi prinde-l de coadă!
El şi-a întins mâna, l-a prins şi acesta s-a transformat în mâna lui într-un toiag.
5 – Vei înfăptui această minune pentru ca ei să creadă că Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, ţi S-a arătat.
6 Domnul i-a mai zis:
– Bagă-ţi mâna în sân!
Moise şi-a băgat mâna în sân şi când a scos-o era plină de lepră[a], albă ca zăpada. 7 Apoi Dumnezeu i-a zis:
– Bagă-ţi mâna înapoi în sân!
El şi-a băgat mâna înapoi în sân, însă când a scos-o, era la fel de sănătoasă ca tot trupul său.
8 – Dacă nu te vor crede şi nu vor lua în seamă mesajul primului semn, îl vor crede pe cel de-al doilea. 9 Dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu te vor lua în seamă, să iei apă din Nil şi să o verşi pe pământ. Apa pe care o vei lua din Nil se va preface în sânge pe pământul uscat.
10 Dar Moise I-a zis Domnului:
– Stăpâne, niciodată nu am fost un vorbitor bun, nici în trecut, nici chiar acum când ai vorbit robului Tău; am vorbirea şi limba încurcată[b].
11 Atunci Domnul l-a întrebat:
– Cine a făcut gura omului? Cine a făcut pe mut sau pe surd, cine a făcut vederea sau orbirea? Oare nu Eu, Domnul? 12 Acum, du-te, căci Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să spui.
13 Însă Moise I-a răspuns:
– Stăpâne, Te rog, trimite pe altcineva!
14 Atunci mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Moise şi El i-a zis:
– Nu este levitul[c] Aaron frate cu tine? Ştiu că el poate vorbi bine; chiar acum vine să te întâlnească, iar când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15 Să stai de vorbă cu el şi să-l împuterniceşti să vorbească toate cuvintele pe care ţi le-am dat; Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi te voi învăţa ce să faci. 16 El va vorbi poporului în locul tău; îţi va sluji drept gură şi tu vei fi pentru el cum este Dumnezeu pentru tine. 17 Ia în mână acest toiag, căci cu el vei face semnele.
Moise se întoarce în Egipt
18 Moise s-a întors la socrul său, Ietro, şi i-a zis:
– Te rog, lasă-mă să mă întorc la cei din poporul meu, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.
– Du-te în pace! i-a răspuns Ietro.
19 Domnul îi spusese lui Moise în Midian: „Întoarce-te în Egipt, pentru că toţi cei ce căutau să-ţi ia viaţa au murit.“ 20 Moise şi-a luat soţia şi fiii, i-a pus pe măgari şi s-a întors în Egipt. Moise avea în mână toiagul lui Dumnezeu. 21 Domnul i-a zis lui Moise: „Când te vei întoarce în Egipt şi vei înfăptui înaintea lui Faraon toate minunile pe care te-am împuternicit să le faci, Eu îi voi împietri inima şi el nu va lăsa poporul să plece. 22 Atunci să-i spui lui Faraon: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23 Ţi-am poruncit să-l laşi pe fiul Meu să plece ca să Mi se închine, însă tu nu ai vrut! Iată că acum îl voi ucide pe întâiul tău născut!’»“
24 Pe drum, în locul în care au rămas peste noapte, Domnul l-a întâlnit[d] şi a vrut să-l omoare. 25 Dar Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului ei[e], l-a aruncat la picioarele lui Moise şi a zis: „Tu îmi eşti un soţ de sânge!“ 26 Atunci El l-a lăsat în pace. Ea a zis: „Un soţ de sânge“ din cauza circumciziei.
27 Domnul i-a zis lui Aaron: „Du-te în pustie ca să-l întâlneşti pe Moise.“ El a plecat şi, când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l-a întâlnit pe Moise şi l-a sărutat. 28 Moise i-a zis lui Aaron toate cuvintele cu care Domnul l-a trimis şi toate semnele pe care i le-a poruncit să le facă. 29 Apoi Moise şi Aaron s-au dus şi au convocat sfatul bătrânilor lui Israel. 30 Aaron le-a spus toate cuvintele pe care Domnul i le zisese lui Moise şi a făcut semnele înaintea poporului. 31 Poporul a crezut, iar când au auzit că Domnul i-a cercetat pe israeliţi şi că le-a văzut necazul, s-au plecat la pământ şi s-au închinat.
Moise şi Aaron înaintea lui Faraon
5 După aceea, Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis:
– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Lasă-Mi poporul să plece ca să ţină o sărbătoare pentru Mine în pustie.“
2 Dar Faraon a răspuns:
– Cine este Domnul ca eu să-L iau în seamă şi să-l las pe Israel să plece? Nu-L cunosc pe Domnul şi nu-l voi lăsa pe Israel să plece.
3 Ei au continuat:
– Însuşi Dumnezeul evreilor ni S-a arătat; te rugăm, lasă-ne să facem o călătorie de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, căci altfel El va veni peste noi cu molimă şi cu sabie.
4 Dar monarhul Egiptului le-a zis:
– Moise şi Aaron, de ce abateţi poporul de la lucru? Întoarceţi-vă la treburile voastre! 5 Vedeţi, a mai zis Faraon, cât de numeros este acum acest popor în ţară, şi voi vreţi să-l opriţi de la lucru!
6 În aceeaşi zi, Faraon le-a poruncit vătafilor şi supraveghetorilor poporului: 7 „Să nu mai daţi poporului paie ca înainte, ca să facă cărămizi, ci să se ducă ei înşişi să şi le adune. 8 Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi ca mai înainte şi să nu le micşoraţi norma, pentru că sunt leneşi. De aceea îşi permit să strige: «Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Dumnezeului nostru!» 9 Să li se dea mai mult de lucru, ca să aibă ce să muncească şi să nu mai ia în seamă tot felul de minciuni.“ 10 Vătafii şi supraveghetorii poporului s-au dus şi au anunţat poporul: „Aşa vorbeşte Faraon: «Nu vă mai dau paie; 11 mergeţi şi adunaţi-vă paie de oriunde găsiţi, însă să ştiţi că norma voastră nu va fi micşorată.»“ 12 Poporul s-a răspândit prin toată ţara Egiptului ca să adune mirişte în loc de paie. 13 Vătafii îi grăbeau, zicându-le: „Terminaţi-vă lucrul, norma zilnică, ca şi atunci când vi se dădeau paie.“ 14 Supraveghetorii israeliţilor, care fuseseră puşi peste ei de către vătafii lui Faraon, erau bătuţi şi întrebaţi: „De ce n-aţi terminat ieri şi astăzi numărul de cărămizi pe care-l făceaţi înainte?“ 15 Atunci supraveghetorii israeliţilor au venit la Faraon şi i-au zis:
– De ce te porţi aşa cu sclavii tăi? 16 Nu li se mai dau paie sclavilor tăi, şi totuşi li se cere aceeaşi normă de cărămizi! Ia aminte cum sunt bătuţi sclavii tăi! Greşeala este a poporului tău!
17 Faraon le-a răspuns:
– Leneşilor! Asta sunteţi, nişte leneşi! De aceea ziceţi: „Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Domnului.“ 18 Întoarceţi-vă la lucru, pentru că va trebui să faceţi aceeaşi normă de cărămizi, fără să mai primiţi paie.
19 Supraveghetorii israeliţilor şi-au dat seama că sunt în necaz când li s-a spus că nu li se va micşora numărul zilnic de cărămizi. 20 Când au ieşit de la Faraon, s-au întâlnit cu Moise şi cu Aaron care îi aşteptau. 21 Ei le-au zis: „Domnul să se uite la voi şi să vă judece! Voi ne-aţi făcut urâţi înaintea lui Faraon şi a vătafilor săi şi le-aţi pus sabia în mână ca să ne ucidă.“ 22 Atunci Moise s-a întors către Domnul şi L-a întrebat:
– Stăpâne, de ce ai adus acest necaz peste popor? De ce m-ai trimis? 23 De când am venit şi i-am vorbit lui Faraon în Numele Tău, el a făcut mai mult rău poporului, iar Tu n-ai făcut nimic ca să-Ţi eliberezi poporul.
Promisiunea eliberării este reafirmată
6 Domnul i-a răspuns lui Moise:
– Vei vedea acum ce-i voi face lui Faraon. O mână puternică îl va sili să-i lase să plece. Datorită unei mâini puternice, el îi va izgoni din ţara lui.
2 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise:
– Eu sunt Domnul. 3 Eu M-am descoperit lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov ca Dumnezeul Atotputernic[f], dar cu Numele de „Domnul“[g] nu M-am făcut cunoscut lor.[h] 4 Am făcut legământ cu ei ca să le dau Canaanul, ţara în care au locuit ca străini; 5 tot Eu am auzit geamătul israeliţilor pe care egiptenii îi ţin ca sclavi şi Mi-am adus aminte de acest legământ. 6 De aceea aşa să le spui israeliţilor: „Eu sunt Domnul şi vă voi scoate de sub jugul egiptenilor; vă voi elibera din sclavia în care ei vă ţin. Vă voi răscumpăra cu o mână întinsă şi cu faptele măreţe ale judecăţii Mele. 7 Vă voi lua ca popor al Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. Veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-a eliberat de sub jugul egiptenilor. 8 Vă voi duce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov şi am să v-o dau vouă ca moştenire. Eu sunt Domnul.“
9 Moise le-a spus aceste cuvinte israeliţilor, dar ei nu le-au luat în seamă din cauza deznădejdii[i] şi a sclaviei cumplite în care se aflau. 10 După aceea, Domnul i-a zis lui Moise:
11 – Du-te şi spune-i lui Faraon, monarhul Egiptului, să-i lase pe israeliţi să plece din ţara sa.
12 Dar Moise I-a răspuns Domnului:
– Dacă israeliţii nu m-au luat în seamă, cum mă va asculta atunci Faraon pe mine, un vorbitor atât de slab[j]?
13 Domnul le-a vorbit lui Moise şi Aaron şi le-a dat porunci cu privire la israeliţi şi la monarhul Egiptului, pentru a-i putea scoate pe israeliţi din Egipt.
Genealogia lui Moise şi a lui Aaron
14 Iată-i pe cei care au fost conducătorii familiilor[k] părinţilor lor:
Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, au fost: Hanoh, Palu, Heţron şi Carmi; acestea au fost clanurile lui Ruben.
15 Fiii lui Simeon au fost: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Ţohar şi Saul, fiul unei canaanite; acestea au fost clanurile lui Simeon.
16 Fiii lui Levi, potrivit genealogiilor lor, au fost: Gherşon, Chehat şi Merari. Durata vieţii lui Levi a fost de o sută treizeci şi şapte de ani.
17 Fiii lui Gherşon au fost: Libni şi Şimei, potrivit clanurilor lor.
18 Fiii lui Chehat au fost: Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel. Durata vieţii lui Chehat a fost de o sută treizeci şi trei de ani.
19 Fiii lui Merari au fost: Mahli şi Muşi. Acestea au fost clanurile lui Levi, potrivit genealogiilor lor. 20 Amram a luat-o de soţie pe Iochebed, sora tatălui său. Ea i-a născut lui Amram pe Aaron şi pe Moise. Durata vieţii lui Amram a fost de o sută treizeci şi şapte de ani.
21 Fiii lui Iţhar au fost: Korah, Nefeg şi Zicri,
22 iar fiii lui Uziel: Mişael, Elţafan şi Sitri.
23 Aaron a luat-o de soţie pe Elişeba, fiica lui Aminadab, sora lui Nahşon. Ea i-a născut lui Aaron pe Nadab, pe Abihu, pe Elazar şi pe Itamar.
24 Fiii lui Korah au fost: Asir, Elkana şi Abiasaf. Acestea au fost clanurile korahiţilor.
25 Elazar, fiul lui Aaron, a luat-o de soţie pe una dintre fiicele lui Putiel. Ea i l-a născut pe Fineas.
Aceştia au fost conducătorii familiilor leviţilor, potrivit clanurilor lor. 26 Iar aceşti Aaron şi Moise sunt cei cărora Domnul le-a zis să-i scoată pe israeliţi din ţara Egiptului, după oştirile lor. 27 Ei sunt cei care i-au zis lui Faraon, monarhul Egiptului, să-i lase pe israeliţi să plece din Egipt – aceşti Moise şi Aaron.
Aaron vorbeşte pentru Moise
28 În ziua când Domnul i-a vorbit lui Moise în ţara Egiptului, 29 El i-a zis:
– Eu sunt Domnul; spune-i lui Faraon, monarhul Egiptului, tot ce ţi-am poruncit.
30 Însă Moise i-a răspuns Domnului:
– Dar eu sunt un vorbitor slab, de ce m-ar asculta Faraon?
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.