Beginning
Iacov şi familia sa merg în Egipt
46 Israel a pornit în călătorie cu tot ce avea, iar când a ajuns la Beer-Şeba, a adus jertfe Dumnezeului tatălui său, Isaac. 2 Dumnezeu i-a vorbit lui Israel într-o vedenie de noapte şi i-a zis:
– Iacove, Iacove!
– Iată-mă! a răspuns el.
3 – Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău; nu te teme să te duci în Egipt, pentru că acolo te voi face un neam mare. 4 Eu Însumi voi merge cu tine în Egipt şi te voi aduce înapoi, iar Iosif îţi va închide ochii.
5 Apoi Iacov a plecat din Beer-Şeba. Fiii lui Israel i-au dus pe tatăl lor, Iacov, pe copiii şi pe soţiile lor în carele pe care Faraon le trimisese să-i aducă. 6 Iacov şi toţi urmaşii săi şi-au luat turmele şi averile, pe care le-au adunat în Canaan, şi au venit să locuiască în Egipt. 7 El i-a adus cu el în Egipt pe fiii, pe nepoţii, pe fiicele şi pe nepoatele sale; adică pe toţi urmaşii.
8 Acestea sunt numele israeliţilor (Iacov şi urmaşii săi) care au venit în Egipt:
Ruben, întâiul născut al lui Iacov, 9 şi fiii lui Ruben: Hanoh, Palu, Heţron şi Carmi.
10 Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Ţohar şi Saul, fiul unei canaanite.
11 Fiii lui Levi: Gherşon, Chehat şi Merari.
12 Fiii lui Iuda: Er, Onan, Şela, Pereţ şi Zerah; dar Er şi Onan au murit în Canaan. Fiii lui Pereţ au fost Heţron şi Hamul.
13 Fiii lui Isahar: Tola, Puva[a], Iov[b] şi Şimron.
14 Fiii lui Zabulon: Sered, Elon şi Iahleel.
15 Aceştia au fost fiii Leei, pe care ea i-a născut lui Iacov în Padan-Aram; ea îi mai născuse şi o fiică, pe nume Dina. Toţi fiii şi fiicele sale au fost în număr de treizeci şi trei.
16 Fiii lui Gad: Ţifion[c], Haghi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areli.
17 Fiii lui Aşer: Imna, Işva, Işvi şi Beria. Sora lor a fost Serah. Fiii lui Beria: Heber şi Malchiel.
18 Aceştia au fost copiii Zilpei, pe care Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Lea; pe aceştia i-a născut ea lui Iacov, fiind în total şaisprezece persoane.
19 Fiii Rahelei, soţia lui Iacov: Iosif şi Beniamin.
20 În ţara Egiptului, lui Iosif i s-au născut Manase şi Efraim pe care i i-a născut Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On[d]. 21 Fiii lui Beniamin: Bela, Becher, Aşbel, Ghera, Naaman, Ehi, Roş, Mupim, Hupim şi Ard.
22 Aceştia au fost fiii Rahelei, care i s-au născut lui Iacov, fiind în total paisprezece persoane.
23 Fiul lui Dan: Huşim.
24 Fiii lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem.
25 Aceştia au fost copiii Bilhei, pe care Laban i-a dat-o fiicei sale Rahela; pe aceştia i-a născut ea lui Iacov, fiind în total şapte persoane.
26 Toţi cei care au mers cu Iacov în Egipt, care erau urmaşii lui direcţi, fără a socoti soţiile fiilor săi, erau în total şaizeci şi şase de persoane. 27 Lui Iosif i s-au născut doi fii[e] în Egipt; astfel, toţi cei din familia lui Iacov, care au venit în Egipt, erau şaptezeci[f].
Iacov se aşază în Goşen
28 Iacov l-a trimis pe Iuda înainte la Iosif pentru a afla drumul spre Goşen[g]. Când au ajuns în Goşen, 29 Iosif şi-a pregătit carul şi s-a dus să-l întâmpine pe tatăl său acolo. Când a ajuns la el, l-a îmbrăţişat şi a plâns pe umărul lui multă vreme. 30 Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Acum pot să mor, căci am văzut că încă trăieşti.“ 31 Iosif le-a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: „Mă duc la Faraon să-i spun: «Fraţii mei şi familia tatălui meu, care erau în Canaan, au venit la mine. 32 Aceşti oameni sunt păstori, deoarece cresc vite; ei şi-au adus turmele, cirezile şi tot ceea ce au.» 33 Când Faraon vă va chema şi vă va întreba despre ocupaţia voastră, 34 voi să-i răspundeţi că sunteţi păstori încă din tinereţe, asemenea strămoşilor voştri. Astfel, veţi putea locui în ţinutul Goşen, pentru că toţi păstorii sunt detestaţi de către egipteni.“
47 Iosif s-a dus şi i-a spus lui Faraon că tatăl său şi fraţii săi au venit din Canaan cu turmele, cirezile şi cu tot ceea ce au şi că se află în Goşen[h]. 2 Iosif i-a luat pe cinci dintre fraţii săi şi i-a dus la Faraon. 3 Faraon i-a întrebat:
– Cu ce vă ocupaţi?
– Slujitorii tăi sunt păstori, aşa cum au fost şi strămoşii noştri, au răspuns ei. 4 Am venit să locuim ca străini în ţară, pentru că foametea este grea în Canaan şi nu mai este păşune pentru turmele slujitorilor tăi. Permite-le deci slujitorilor tăi să locuiască în Goşen.
5 Atunci Faraon i-a zis lui Iosif:
– Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. 6 Ţara Egiptului este înaintea ta. Aşază-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în Goşen. Iar dacă tu ştii că între ei sunt oameni pricepuţi, pune-i responsabili peste turmele mele.
7 Iosif l-a adus pe tatăl său, Iacov, l-a prezentat lui Faraon, iar Iacov l-a binecuvântat[i] pe Faraon. 8 Faraon l-a întrebat pe Iacov:
– Câţi ani ai?
9 – Anii călătoriei mele sunt o sută treizeci, a răspuns Iacov. Anii vieţii mele au fost puţini şi grei. Ei n-au ajuns anii vieţii strămoşilor mei în timpul călătoriei lor.
10 Apoi Iacov l-a binecuvântat pe Faraon şi a plecat de la el. 11 Iosif i-a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi în ţara Egiptului şi le-a dat o moşie în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul Ramses[j], aşa cum poruncise Faraon. 12 Iosif s-a îngrijit de hrana tatălui său, a fraţilor săi şi a întregii familii a tatălui său, după numărul copiilor lor.
Iosif şi foametea din Egipt
13 În toată ţara nu mai era hrană, pentru că foametea era foarte grea. Ţara Egiptului şi ţara Canaanului lâncezeau din cauza foametei. 14 Iosif a adunat tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, ca plată pentru grânele cumpărate de oameni, şi l-a adus în vistieria lui Faraon. 15 Când s-a terminat argintul din ţara Egiptului şi din Canaan, toţi egiptenii au venit la Iosif şi i-au zis:
– Dă-ne pâine! De ce să murim înaintea ta din cauză că nu mai avem argint?
16 Iosif a răspuns:
– Dacă nu mai aveţi argint, daţi-mi turmele voastre şi vă voi da pâine în schimbul lor.
17 Ei şi-au adus turmele la Iosif, iar Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite şi măgarilor. În acel an i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor. 18 Când s-a terminat acel an, ei au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu putem ascunde de stăpânul nostru că nu mai avem argint şi că cirezile de vite sunt ale stăpânului nostru. Nu ne-a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât trupurile şi pământurile noastre. 19 De ce să murim noi şi pământurile noastre înaintea ta? Cumpără-ne pe noi şi pământurile noastre în schimbul hranei, iar noi şi pământurile noastre vom deveni slujitorii lui Faraon. Dă-ne sămânţă ca să trăim şi să nu murim, iar ţara să nu rămână pustie.“
20 Astfel, Iosif a cumpărat toate pământurile din Egipt pentru Faraon. Toţi egiptenii şi-au vândut pământurile, deoarece foametea era prea grea pentru ei; şi ţara a ajuns a lui Faraon. 21 După aceea, a mutat în cetăţi poporul[k] de la o margine a Egiptului până la cealaltă. 22 Totuşi el n-a cumpărat pământurile preoţilor, pentru că preoţii aveau venit dat de Faraon şi trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon; de aceea ei nu şi-au vândut pământurile. 23 Apoi Iosif a zis poporului:
– Pentru că astăzi v-am cumpărat împreună cu pământurile voastre pentru Faraon, vă dau sămânţă să semănaţi pământul, 24 dar la seceriş va trebui să-i daţi a cincea parte lui Faraon. Celelalte patru părţi vor fi ale voastre ca sămânţă pentru ogor şi ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre şi pentru copiii voştri.
25 Ei au răspuns:
– Tu ne-ai salvat vieţile; să găsim bunăvoinţă la stăpânul nostru şi vom fi slujitorii lui Faraon.
26 Astfel, Iosif a făcut o lege pentru Egipt, care a rămas valabilă până în ziua de azi, potrivit căreia a cincea parte este a lui Faraon. Doar pământurile preoţilor nu au ajuns ale lui Faraon.
Ultimele zile ale lui Iacov
27 Israeliţii s-au aşezat în ţara Egiptului, în ţinutul Goşen; ei au dobândit proprietăţi acolo, au fost roditori şi s-au înmulţit foarte mult. 28 Iacov a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani; anii vieţii sale au fost o sută patruzeci şi şapte. 29 Cu puţin înainte să moară, Iacov l-a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis:
– Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, pune-ţi mâna sub coapsa mea şi poartă-te cu mine cu bunătate şi credincioşie. Nu mă îngropa în Egipt, 30 ci, atunci când voi muri, du-mă din Egipt şi îngroapă-mă în mormântul strămoşilor mei.
– Voi face aşa cum ai zis, a răspuns el.
31 – Jură-mi, i-a cerut Iacov.
Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a închinat pe căpătâiul patului său[l].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.