Beginning

Întoarcerea lui Iacov la Betel

35 Dumnezeu i-a vorbit lui Iacov astfel: „Scoală-te, du-te la Betel, locuieşte acolo şi zideşte un altar pentru Dumnezeul Care ţi S-a arătat pe când fugeai de fratele tău, Esau.“ ² Iacov le-a spus celor din familia sa şi tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtaţi zeii care sunt în mijlocul vostru, curăţaţi-vă şi schimbaţi-vă hainele, ³ pentru ca să ne sculăm şi să mergem la Betel unde voi zidi un altar pentru Dumnezeul Care mi-a răspuns în ziua necazului meu şi Care a fost cu mine pe oriunde am umblat.“ ⁴ Ei i-au dat lui Iacov toţi zeii pe care-i aveau şi cerceii^[a] pe care-i purtau în urechi. După ce i-a îngropat sub terebintul care se afla lângă Şehem, ⁵ au pornit la drum. Groaza lui Dumnezeu a cuprins cetăţile din împrejurimi, astfel încât nimeni nu i-a urmărit. ⁶ Iacov a ajuns la Luz, adică Betel, care se află în Canaan, împreună cu toţi cei care erau cu el. ⁷ Acolo a zidit un altar şi a pus acelui loc numele El-Betel^[b], pentru că Dumnezeu Însuşi i Se arătase acolo, pe când fugea de fratele său, Esau. ⁸ Debora, doica Rebecăi, a murit şi a fost îngropată sub un stejar, mai jos de Betel; de aceea stejarul a fost numit Alon-Bakut^[c].

⁹ După ce Iacov s-a întors din Padan-Aram, Dumnezeu i S-a arătat din nou, l-a binecuvântat ¹⁰ şi i-a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai numi Iacov^[d], ci numele tău va fi Israel^[e].“ Şi l-a numit Israel. ¹¹ Dumnezeu i-a mai zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atoputernic^[f]: fii roditor şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri vor ieşi din tine, chiar regi vor ieşi din coapsele tale. ¹² Ţara pe care le-am dat-o lui Avraam şi Isaac ţi-o voi da ţie şi seminţei^[g] tale după tine.“ ¹³ Apoi Dumnezeu S-a înălţat de la el, din locul în care îi vorbise. ¹⁴ Iacov a aşezat un stâlp de piatră în locul în care Dumnezeu îi vorbise şi a turnat o jertfă de băutură şi untdelemn pe el. ¹⁵ Iacov a numit locul în care Dumnezeu îi vorbise, Betel^[h].

Moartea Rahelei şi a lui Isaac

¹⁶ După aceea au plecat din Betel şi, înainte de a ajunge la Efrata, pe Rahela au apucat-o durerile naşterii. A avut o naştere grea. ¹⁷ Pe când era în durerile naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, pentru că mai ai un fiu.“ ¹⁸ În timp ce îşi dădea sufletul, pentru că era pe moarte, Rahela i-a pus băiatului numele Ben-Oni^[i]; însă tatăl său i-a pus numele Beniamin^[j]. ¹⁹ Rahela a murit şi a fost îngropată pe drumul spre Efrata, adică Betleem. ²⁰ Iacov a aşezat un stâlp pe mormântul ei, stâlp care se află pe mormântul Rahelei şi astăzi. ²¹ Israel şi-a continuat călătoria şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder.

²² În timp ce Israel locuia în acel ţinut, Ruben s-a dus şi s-a culcat cu Bilha, ţiitoarea tatălui său, dar Israel a aflat despre acest lucru. Iacov avea doisprezece fii.

Aceştia au fost fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.

Moartea lui Isaac

²⁷ Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, în Mamre, lângă Chiriat-Arba, adică Hebron, unde au locuit ca străini Avraam şi Isaac. ²⁸ Isaac a trăit o sută optzeci de ani. ²⁹ El şi-a dat ultima suflare şi astfel a murit bătrân şi sătul de zile, fiind adăugat la poporul său; iar Esau şi Iacov, fiii săi, l-au îngropat.

Urmaşii lui Esau

36 Aceştia au fost urmaşii^[k] lui Esau, adică Edom:

² Esau şi-a luat soţii dintre canaanite: pe Ada, fiica hititului Elon, pe Oholibama, fiica lui Ana, fiul hivitului Ţivon, ³ şi pe Basmat, fiica lui Ismael şi sora lui Nebaiot. ⁴ Ada i l-a născut lui Esau pe Elifaz, Basmat i l-a născut pe Reuel, ⁵ iar Oholibama i-a născut pe Ieuş, pe Ialam şi pe Korah. Aceştia au fost fiii lui Esau, care i s-au născut în Canaan. ⁶ Esau şi-a luat soţiile, fiii, fiicele, pe toţi cei din casa lui, vitele, toate animalele şi averile pe care le-a strâns în Canaan şi s-a mutat de lângă fratele său, Iacov, într-o altă ţară, ⁷ pentru că proprietăţile lor erau prea mari ca ei să locuiască împreună; ţara în care locuiau nu mai avea loc pentru turmele lor. ⁸ Astfel, Esau, adică Edom, s-a aşezat în regiunea muntoasă a Seirului.

⁹ Aceştia au fost urmaşii lui Esau, tatăl edomiţilor din regiunea muntoasă a Seirului.

¹⁰ Iată care au fost numele fiilor lui Esau:

¹⁵ Iată care au fost căpeteniile fiilor lui Esau:

fiii lui Elifaz, întâiul născut al lui Esau au fost:

¹⁹ Aceştia au fost fiii lui Esau, adică Edom, şi acestea au fost căpeteniile lor.

Regii Edomului

³¹ Regii care au domnit în Edom, înainte ca vreun rege să domnească peste Israel^[p], au fost:

⁴⁰ Numele căpeteniilor care provin din Esau, după clanurile şi regiunile lor, sunt următoarele:

Acestea au fost căpeteniile Edomului, potrivit teritoriilor lor în ţara pe care o stăpâneau. Esau a fost strămoşul edomiţilor.

Iosif şi fraţii săi

37 Iacov s-a aşezat în ţara în care a locuit tatăl său, în Canaan.

² Aceasta este istoria^[s] lui Iacov.

La vârsta de şaptesprezece ani, Iosif păştea turma împreună cu fraţii săi, fiii Bilhei şi ai Zilpei, soţiile tatălui său; el îi spunea tatălui lor lucrurile rele pe care aceştia le făceau. ³ Israel îl îndrăgea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrâneţe şi i-a făcut o tunică decorată^[t]. ⁴ Când fraţii săi au văzut că tatăl lor îl îndrăgea mai mult decât pe ei, l-au urât pe Iosif şi n-au putut să-i vorbească prieteneşte. ⁵ Iosif a avut un vis pe care l-a istorisit fraţilor săi, dar aceştia l-au urât şi mai mult. ⁶ El le-a zis:

– Ascultaţi visul pe care l-am avut! ⁷ Se făcea că eram la legatul snopilor pe câmp. Deodată, snopul meu s-a ridicat în picioare, iar snopii voştri s-au adunat în jurul lui şi s-au plecat înaintea snopului meu.

⁸ Fraţii săi i-au răspuns:

– Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?!

Şi l-au urât şi mai mult din cauza viselor şi a cuvintelor sale. ⁹ Iosif a mai avut un vis şi l-a istorisit şi pe acesta fraţilor săi:

– Am mai avut un vis, a spus el. Se făcea că soarele, luna şi unsprezece stele se plecau înaintea mea.

¹⁰ Dar când le-a istorisit acest vis tatălui şi fraţilor săi, tatăl său l-a mustrat zicându-i:

– Ce fel de vis este acesta pe care l-ai avut? Oare vom veni eu, mama ta şi fraţii tăi ca să ne prosternăm înaintea ta?

¹¹ Fraţii săi l-au invidiat, dar tatăl său a ţinut minte acest vis.

¹² Fraţii săi s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Şehem. ¹³ Israel i-a zis lui Iosif:

– Ştii că fraţii tăi pasc oile lângă Şehem. Vino, căci vreau să te trimit la ei.

– Sunt gata, a răspuns el.

¹⁴ – Du-te, vezi dacă fraţii tăi şi turma sunt bine şi adu-mi veşti! i-a zis Israel.

Apoi l-a trimis din valea Hebron. Când a ajuns la Şehem, ¹⁵ un om l-a găsit rătăcind pe câmp şi l-a întrebat:

– Ce cauţi?

¹⁶ – Îi caut pe fraţii mei, a răspuns el; spune-mi, te rog, unde pasc ei turma?

¹⁷ Omul acela i-a răspuns:

– Au plecat de aici. I-am auzit sfătuindu-se să meargă la Dotan.

Iosif s-a dus pe urma fraţilor săi şi i-a găsit la Dotan. ¹⁸ Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să-l omoare. ¹⁹ Ei s-au sfătuit astfel:

– Vine „visătorul“! ²⁰ Haideţi să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a mâncat un animal sălbatic şi vom vedea ce se va alege de visele lui.

²¹ Dar când Ruben a auzit lucrul acesta, a încercat să-l scape din mâinile lor, zicând:

– Să nu-i luăm viaţa! ²² Fără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncaţi-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeţi mâna asupra lui.

Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său. ²³ Când Iosif a ajuns la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta, ²⁴ l-au luat şi l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea. ²⁵ Apoi s-au aşezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliţilor venind din Ghilad şi ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam şi smirnă. ²⁶ Iuda le-a zis fraţilor săi: „Ce câştigăm dacă ne omorâm fratele şi-i ascundem sângele? ²⁷ Haideţi să-l vindem ismaeliţilor şi să nu ne întindem mâna asupra lui, căci totuşi este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Fraţii săi au fost de acord. ²⁸ Când s-au apropiat negustorii midianiţi, fraţii săi l-au scos pe Iosif afară din fântână şi l-au vândut ismaeliţilor cu douăzeci de şecheli^[u] de argint. Aceştia l-au dus pe Iosif în Egipt. ²⁹ Când Ruben s-a întors la fântână şi a văzut că Iosif nu mai era acolo, şi-a sfâşiat hainele. ³⁰ Apoi s-a dus la fraţii săi şi le-a zis: „Copilul a dispărut; ce mă fac?“ ³¹ Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un ţap şi au înmuiat tunica în sânge. ³² I-au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta; vezi dacă nu este tunica fiului tău.“ ³³ El a recunoscut-o şi a zis: „Este tunica fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic; fără îndoială, Iosif a fost sfâşiat în bucăţi.“ ³⁴ Atunci Iacov şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi l-a jelit pe fiul său multe zile. ³⁵ Toţi fiii şi fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el n-a vrut să fie mângâiat, ci l-a bocit zicând: „Jelind voi coborî la fiul meu în Locuinţa Morţilor^[v].“ ³⁶ Midianiţii^[w] l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, unul dintre demnitarii lui Faraon şi conducător al gărzii^[x].