Beginning
Iacov obţine binecuvântarea prin înşelăciune
27 Când a îmbătrânit şi i-au slăbit ochii, astfel încât nu mai putea să vadă, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a zis:
– Fiule!
– Iată-mă! a răspuns el.
2 – Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua morţii mele, i-a spus Isaac. 3 Deci ia-ţi armele – tolba cu săgeţi şi arcul – du-te la câmp şi adu-mi vânat. 4 Apoi pregăteşte-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie şi adu-mi-o să o mănânc, pentru ca să te pot binecuvânta înainte de a muri.
5 Rebeca a tras cu urechea la ceea ce Isaac i-a spus fiului său Esau. Apoi, după ce Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat şi să-l aducă, 6 Rebeca i-a zis fiului său Iacov:
– L-am auzit pe tatăl tău cerându-i fratelui tău, Esau, 7 să-i aducă vânat şi să-i pregătească o mâncare gustoasă ca să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze înaintea Domnului înainte de a muri. 8 De aceea, fiule, ascultă-mă şi fă ceea ce-ţi poruncesc! 9 Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să-i fac tatălui tău o mâncare gustoasă, aşa cum îi place lui; 10 apoi tu o vei duce tatălui tău să o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară.
11 Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:
– Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. 12 Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înşelător şi voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.
13 – Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule, a spus mama sa. Ascultă-mă deci! Du-te şi adu-mi iezii!
14 El s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său. 15 După aceea, a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său cel mic, Iacov; 16 ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea netedă a gâtului său. 17 Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise, 18 iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis:
– Tată!
– Aici sunt! a răspuns el. Care eşti, fiule?
19 – Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut aşa cum mi-ai spus; acum scoală-te, şezi şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi.
20 – Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac.
– Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el.
21 Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:
– Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu eşti într-adevăr fiul meu Esau.
22 Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ 23 Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca şi mâinile fratelui său, Esau; aşa că l-a binecuvântat. 24 Isaac l-a întrebat încă o dată:
– Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau?
– Da, sunt! a răspuns Iacov.
25 Atunci Isaac a zis:
– Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez.
Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus şi vin ca să bea. 26 Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:
– Apropie-te şi sărută-mă, fiule.
27 El s-a apropiat şi l-a sărutat; Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând:
„Mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului
pe care Domnul l-a binecuvântat.
28 Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului;
să-ţi dea grâne şi vin din belşug.
29 Popoare să-ţi slujească
şi noroade să se plece înaintea ta.
Stăpâneşte peste fraţii tăi
şi fiii mamei tale să se plece înaintea ta.
Blestemaţi să fie cei care te vor blestema
şi binecuvântaţi să fie cei care te vor binecuvânta!“
30 Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare. 31 A pregătit şi el o mâncare gustoasă şi i-a adus-o tatălui său, zicând:
– Tată, scoală-te şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.
32 – Tu cine eşti? l-a întrebat tatăl său, Isaac.
– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.
33 Atunci Isaac a început să tremure foarte tare şi a zis:
– Atunci cine a fost cel care a prins vânat şi mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu şi pe cine am binecuvântat? Cu siguranţă, el va fi binecuvântat.
34 Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, şi i-a spus tatălui său:
– Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!
35 – Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.
36 – Nu pe bună dreptate se numeşte el Iacov[a]? a zis Esau. M-a înşelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.
37 Isaac i-a răspuns lui Esau:
– L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori şi l-am ajutat cu grâne şi vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?
38 – Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă şi pe mine!
Apoi şi-a ridicat glasul şi a plâns. 39 Tatăl său, Isaac, i-a răspuns:
– Locuinţa ta va fi departe de grăsimea pământului
şi de roua cerului de sus.
40 Vei trăi din sabia ta
şi-i vei sluji fratelui tău;
dar când te vei răscula[b],
îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.
Fuga lui Iacov la Laban
41 Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care tatăl său i-a dat-o şi şi-a zis: „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie; apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“ 42 Când a aflat de planurile lui Esau, fiul ei cel mare, Rebeca a trimis după Iacov, fiul ei cel mic, şi i-a zis: „Fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va omorî. 43 De aceea, fiule, ascultă-mă! Fugi de îndată la fratele meu, Laban, în Haran 44 şi stai la el pentru o vreme, până va scădea ura fratelui tău, 45 până se va potoli mânia lui faţă de tine şi va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine şi te voi aduce înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeaşi zi?“
46 După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viaţă din cauza acestor hitite; dacă Iacov îşi va lua o soţie dintre fetele ţării, o hitită ca acestea, la ce-mi mai este bună viaţa?“
28 Isaac l-a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat şi i-a poruncit astfel: „Să nu-ţi iei o soţie dintre canaanite. 2 Ci du-te de îndată în Padan-Aram, la familia lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o soţie dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale. 3 Dumnezeul cel Atotputernic[c] să te binecuvânteze, să te facă roditor şi să te înmulţească, pentru ca să ajungi o mulţime de popoare. 4 El să-ţi dea, ţie şi urmaşilor tăi[d], binecuvântarea dată lui Avraam, pentru ca astfel să iei în stăpânire ţara în care locuieşti acum, ţara pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam.“ 5 Astfel, Isaac l-a trimis pe Iacov şi acesta s-a dus în Padan-Aram, la Laban, fiul arameului Betuel şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.
6 Esau a văzut că Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, l-a trimis în Padan-Aram ca să-şi ia o soţie de acolo şi că, atunci când l-a binecuvântat, i-a poruncit să nu-şi ia o soţie dintre canaanite, 7 precum şi că Iacov i-a ascultat pe tatăl său şi pe mama sa şi s-a dus în Padan-Aram. 8 Esau şi-a dat seama că tatălui său, Isaac, nu-i plăceau canaanitele. 9 El s-a dus la ismaeliţi şi a luat-o de soţie pe Mahalat, sora lui Nebaiot şi fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, pe lângă soţiile pe care le avea.
Visul lui Iacov la Betel
10 Iacov a plecat din Beer-Şeba şi s-a dus la Haran. 11 A ajuns într-un anumit loc şi, pentru că soarele asfinţise, a rămas acolo peste noapte. A luat o piatră, şi-a pus-o sub cap şi s-a culcat acolo. 12 El a avut un vis în care a văzut o scară care se rezema cu un capăt pe pământ, iar cu celălalt atingea cerul; îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, 13 iar Domnul stătea la capătul ei de sus. El i-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul strămoşului tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac; teritoriul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale[e]. 14 Urmaşii tăi vor fi ca pulberea pământului şi te vei întinde spre apus şi spre răsărit, spre nord şi spre sud. Toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin tine şi prin sămânţa ta. 15 Eu voi fi cu tine, te voi păzi oriunde vei merge şi te voi aduce înapoi în această ţară; nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am promis.“ 16 Când s-a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranţă Domnul este în acest loc, iar eu n-am ştiut!“ 17 I s-a făcut frică şi a spus: „Cât de înfricoşător este acest loc! Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului.“ 18 Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. 19 El a numit acel loc Betel[f], deşi, înainte, numele cetăţii era Luz. 20 Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac şi îmi va da hrană să mănânc şi haine să mă îmbrac, 21 astfel încât mă voi întoarce în pace acasă la tatăl meu, şi dacă Domnul va fi Dumnezeul meu, 22 atunci[g] această piatră, pe care am aşezat-o ca stâlp de aducere-aminte, va fi «casa lui Dumnezeu»; şi din tot ceea ce îmi vei da, Îţi voi da a zecea parte.“
Iacov şi Rahela
29 Apoi Iacov şi-a continuat călătoria şi a ajuns în ţara popoarelor din răsărit. 2 A văzut o fântână pe câmp şi trei turme de oi stând lângă ea, pentru că din acea fântână erau adăpate turmele; piatra de pe gura fântânii era mare. 3 Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii dădeau la o parte piatra de la gura fântânii şi adăpau oile; apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii. 4 Iacov i-a întrebat pe păstori:
– Fraţilor, de unde sunteţi?
– Din Haran, au răspuns ei.
5 – Îl cunoaşteţi pe Laban, nepotul lui Nahor? i-a întrebat Iacov.
– Îl cunoaştem.
6 El i-a mai întrebat:
– Este sănătos?
– Este sănătos, au răspuns ei; uite, Rahela, fiica lui, vine cu oile.
7 Atunci Iacov a zis:
– Este încă devreme; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le din nou.
8 – Nu putem, au răspuns ei, până când nu se adună toate turmele ca astfel piatra să se dea la o parte de pe gura fântânii; abia după aceea adăpăm oile.
9 În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea. 10 Când a văzut-o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, Iacov s-a apropiat de fântână, a dat la o parte piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11 El a sărutat-o pe Rahela şi a plâns în hohote. 12 Iacov i-a spus Rahelei că el este rudă cu tatăl ei, deoarece este fiul Rebecăi; ea a alergat şi i-a spus tatălui ei despre aceasta.
13 Când a auzit veştile despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să-l întâmpine. L-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a dus în casa sa. Iacov i-a spus lui Laban toate aceste lucruri. 14 Apoi Laban i-a zis: „Cu siguranţă, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!“ Şi Iacov a locuit timp de o lună în casa lui Laban.
Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban
15 După aceea, Laban i-a zis lui Iacov:
– Să-mi slujeşti degeaba doar pentru că eşti rudă cu mine? Spune-mi: care să-ţi fie plata?
16 Laban avea două fete; pe cea mai mare o chema Lea, iar pe cea mai mică, Rahela. 17 Ochii Leei erau delicaţi[h], însă Rahela era întru totul atrăgătoare şi frumoasă. 18 Iacov o iubea pe Rahela, aşa că i-a răspuns lui Laban:
– Îţi voi sluji şapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela.
19 – Mai bine să ţi-o dau ţie, decât să i-o dau unui alt bărbat, a spus Laban; rămâi la mine.
20 Astfel, Iacov i-a slujit lui Laban şapte ani pentru Rahela, dar aceşti ani i s-au părut ca şi cum ar fi fost doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea. 21 La sfârşitul celor şapte ani, Iacov i-a zis lui Laban: „Dă-mi soţia, pentru că s-a împlinit vremea să intru la ea.“ 22 Laban i-a adunat pe toţi oamenii din acel loc şi le-a dat un ospăţ. 23 Seara, a luat-o pe fiica sa Lea şi a adus-o la Iacov, iar el a intrat la ea. 24 Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Lea, pe Zilpa. 25 A doua zi, dimineaţa, Iacov a descoperit că era Lea. Atunci l-a întrebat pe Laban:
– Ce mi-ai făcut? Nu pentru Rahela ţi-am slujit? Atunci de ce m-ai înşelat?
26 Laban i-a răspuns:
– Aici, la noi, nu se obişnuieşte să se dea în căsătorie fata mai mică înaintea celei mai mari. 27 Împlineşte săptămâna nupţială cu aceasta; apoi ţi-o vom da şi pe cealaltă pentru încă şapte ani de slujire.
28 Iacov a făcut astfel şi a împlinit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat-o de soţie pe fiica sa Rahela. 29 Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Rahela, pe Bilha. 30 Iacov a intrat la Rahela şi a iubit-o mai mult decât pe Lea. Apoi i-a slujit lui Laban încă şapte ani.
Copiii lui Iacov
31 Când Domnul a văzut că Lea nu era iubită, i-a deschis pântecele, pe când Rahela a rămas stearpă. 32 Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu căruia i-a pus numele Ruben[i], deoarece a zis: „Domnul a văzut suferinţa mea; acum, cu siguranţă, soţul meu mă va iubi.“ 33 Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „Pentru că Domnul a auzit că nu sunt iubită, mi l-a dat şi pe acesta!“ De aceea i-a pus numele Simeon[j]. 34 Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta soţul meu se va ataşa de mine, pentru că i-am născut trei fii.“ De aceea i-a pus numele Levi[k]. 35 Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe Domnul!“ De aceea i-a pus numele Iuda[l]. Apoi a încetat să mai aibă copii.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.