Beginning

Istoria creării cerurilor şi a pământului

1 La început, Dumnezeu^[a] a creat cerurile şi pământul. ² Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste întinderea apelor.

³ Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“; şi a fost lumină. ⁴ Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit lumina de întuneric. ⁵ Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l-a numit „noapte“. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua întâi.

⁶ Dumnezeu a zis: „Să fie o boltă cerească^[b] în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape!“ ⁷ Astfel, Dumnezeu a făcut bolta şi a despărţit apele care sunt sub boltă de apele care sunt deasupra ei. Şi aşa a şi fost. ⁸ Dumnezeu a numit bolta „cer“. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a doua.

⁹ Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer şi să apară uscatul!“ Şi aşa a şi fost. ¹⁰ Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate la un loc, le-a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. ¹¹ Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetaţie: plante care să facă sămânţă şi pomi fructiferi care să dea rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor!“ Şi aşa a şi fost. ¹² Pământul a dat vegetaţie: plante care fac sămânţă potrivit soiului lor şi pomi care dau rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. ¹³ A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a treia.

¹⁴ Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători pe bolta cerului, care să despartă ziua de noapte; ei să fie semne care să arate anotimpurile, zilele şi anii ¹⁵ şi să slujească drept luminători pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului!“ Şi aşa a şi fost. ¹⁶ Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mare, care să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mic, care să stăpânească noaptea; a făcut, de asemenea, şi stelele. ¹⁷ Dumnezeu i-a aşezat pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului, ¹⁸ să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. ¹⁹ A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a patra.

²⁰ Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări pe bolta cerului, deasupra pământului!“ ²¹ Astfel, Dumnezeu a făcut creaturile cele mari din ape, toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, potrivit felurilor lor şi toate păsările înaripate, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. ²² Dumnezeu le-a binecuvântat zicând: „Fiţi roditoare, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ!“ ²³ A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a cincea.

²⁴ Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare, potrivit felurilor lor: vite,^[c] animale mici^[d] şi animale sălbatice^[e], fiecare potrivit felurilor lor!“ Şi aşa a şi fost. ²⁵ Dumnezeu a făcut animalele sălbatice, potrivit felurilor lor, vitele, potrivit felurilor lor şi toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.

²⁶ Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om^[f] după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să domnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul^[g] şi peste toate animalele mici care mişună pe pământ!“

²⁸ Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: „Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate vieţuitoarele care mişună pe pământ!“ ²⁹ Apoi Dumnezeu a zis: „V-am dat toate plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele, ca să le aveţi pentru hrană. ³⁰ Tuturor animalelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor animalelor mici care mişună pe pământ, care au suflare de viaţă în ele, le-am dat ca hrană toate plantele verzi.“ Şi aşa a şi fost.

³¹ Dumnezeu s-a uitat la tot ce a făcut şi toate erau foarte bune. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a şasea.

2 Astfel a fost încheiată crearea cerurilor, a pământului şi a întregii lor oştiri. ² În ziua a şaptea, Dumnezeu Îşi terminase lucrarea pe care a făcut-o; El s-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea pe care a făcut-o. ³ Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea s-a odihnit^[h] de toată lucrarea pe care a făcut-o în creaţie.

Adam şi Eva

⁴ Aceasta este relatarea^[i] creării cerurilor şi a pământului.

Când Domnul Dumnezeu^[j] a făcut pământul şi cerurile, ⁵ pe pământ nu era încă nici o plantă verde, iar iarba câmpului încă nu încolţise pentru că Domnul Dumnezeu încă nu dăduse ploaie pe pământ şi nu era nici un om ca să lucreze pământul, ⁶ ci doar un abur se ridica de pe pământ şi uda toată suprafaţa pământului. ⁷ Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam^[k] din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu. ⁸ Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în răsărit. Acolo l-a pus pe Adam, omul pe care l-a modelat. ⁹ Domnul Dumnezeu a făcut să crească din ţărâna pământului tot felul de pomi care sunt plăcuţi la vedere şi buni de mâncat; de asemenea, în mijlocul grădinii se aflau pomul vieţii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. ¹⁰ Un râu curgea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărţea în patru braţe. ¹¹ Numele primului braţ era Pişon; el curgea împrejurul^[l] ţării Havila, unde era aur. ¹² Aurul acelei ţări era bun; de asemenea, acolo se găseau bedelion^[m] şi piatră de onix. ¹³ Numele celui de-al doilea braţ era Ghihon. El curgea împrejurul ţării Cuş^[n]. ¹⁴ Numele celui de-al treilea braţ era Tigru; el curgea la răsăritul Asurului. Numele celui de-al patrulea braţ era Eufrat.

¹⁵ Domnul Dumnezeu l-a luat pe Adam şi l-a aşezat în grădina Eden, ca să o lucreze şi să o păzească. ¹⁶ Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină, ¹⁷ dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!“

¹⁸ Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit.“ ¹⁹ Astfel, Domnul Dumnezeu a modelat din ţărână toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la Adam, ca să vadă ce nume le va da. Şi numele pe care Adam i l-a dat fiecărei vieţuitoare, acela a rămas. ²⁰ Adam le-a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi fiarelor câmpului; însă pentru el nu s-a găsit nici un ajutor potrivit. ²¹ Aşa că Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. Atunci Domnul a luat una dintre coastele lui şi a închis carnea la locul ei. ²² Şi, din coasta pe care a luat-o din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi i-a adus-o lui Adam. ²³ Atunci Adam a exclamat:

²⁴ De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar ei vor deveni un singur trup.

²⁵ Omul şi soţia lui erau goi, dar nu le era ruşine.

Căderea în păcat şi consecinţele sale

3 Şarpele era mai şiret^[p] decât toate fiarele câmpului, pe care Domnul Dumnezeu le făcuse. El i-a spus femeii:

– A zis oare Dumnezeu: „Să nu mâncaţi din orice pom din grădină.“?

² – Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină, i-a răspuns femeia şarpelui, ³ dar Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din rodul pomului care este în mijlocul grădinii; nici să nu-l atingeţi, pentru că veţi muri negreşit!“

⁴ Dar şarpele i-a zis femeii:

– Nu veţi muri nicidecum! ⁵ Dimpotrivă, Dumnezeu ştie că, atunci când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.

⁶ Când a văzut că rodul pomului era bun de mâncat, plăcut la înfăţişare şi de dorit să facă pe cineva înţelept, femeia a luat din rodul lui şi a mâncat; i-a dat şi soţului ei, care era cu ea, şi a mâncat şi el. ⁷ Atunci li s-au deschis ochii, şi-au dat seama că sunt goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut învelitori cu ele.

⁸ Ei au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea amurgului^[q] şi s-au ascuns de Domnul Dumnezeu printre pomii din grădină. ⁹ Dar Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam şi i-a zis:

– Unde eşti?

¹⁰ – Am auzit glasul Tău în grădină, a răspuns el, dar mi-a fost teamă pentru că eram gol; de aceea m-am ascuns.

¹¹ Dumnezeu l-a întrebat:

– Cine ţi-a spus că eşti gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci?

¹² – Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine mi-a dat din pom şi am mâncat, a răspuns Adam.

¹³ Atunci Domnul Dumnezeu i-a zis femeii:

– Ce ai făcut?

– Şarpele m-a înşelat şi am mâncat, a răspuns femeia.

¹⁴ Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta,

¹⁶ Femeii i-a zis:

¹⁷ Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat de soţia ta şi ai mâncat din pomul din care-ţi poruncisem să nu mănânci,

²⁰ Adam a numit-o Eva^[t] pe soţia sa, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.

²¹ Domnul Dumnezeu a făcut haine de piele pentru Adam şi pentru soţia sa şi i-a îmbrăcat. ²² Atunci Domnul Dumnezeu a zis: „Omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul; acum el şi-ar putea întinde mâna să ia şi din pomul vieţii ca să mănânce şi va trăi veşnic.“ ²³ De aceea Domnul Dumnezeu l-a alungat pe om afară din grădina Eden, ca să muncească pământul din care a fost luat. ²⁴ După ce l-a alungat pe om, a pus la răsăritul^[u] grădinii Eden nişte heruvimi şi o sabie învăpăiată care se rotea, ca să păzească drumul spre pomul vieţii.