Beginning

Ştefan se adresează Sinedriului

7 Marele preot l-a întrebat:

– Aşa stau lucrurile?

² El a răspuns:

– Fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul slavei i S-a arătat strămoşului nostru Avraam în timp ce se afla în Mesopotamia, înainte de a locui în Haran, ³ şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi dintre rudeniile tale şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta!“^{[a] 4} Atunci el a ieşit din ţara caldeenilor^[b] şi a locuit în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a mutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum, ⁵ dar nu i-a dat în ea nici o moştenire, nici măcar o palmă de pământ, ci i-a promis că i-o va da ca posesiune, lui şi seminţei^[c] lui după el, cu toate că nu avea nici un copil. ⁶ Dumnezeu i-a spus că urmaşii lui vor locui ca străini într-o ţară străină şi că vor fi înrobiţi şi asupriţi timp de patru sute de ani^[d]. ⁷ „Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei îl voi judeca Eu, a zis Dumnezeu, iar după aceea vor ieşi de acolo şi Mi se vor închina Mie în locul acesta.“^{[e] 8} Apoi i-a dat legământul circumciziei. Astfel, când i s-a născut Isaac, Avraam l-a circumcis în ziua a opta; apoi Isaac l-a circumcis pe Iacov, şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.

⁹ Patriarhii, fiind invidioşi pe Iosif, l-au vândut în Egipt. Dar Dumnezeu era cu el ¹⁰ şi l-a scăpat din toate necazurile lui; El i-a dat har şi înţelepciune în prezenţa lui Faraon, monarhul Egiptului, care l-a pus conducător peste Egipt şi peste toată casa lui. ¹¹ A venit o foamete în tot Egiptul şi în Canaan; necazul era mare şi strămoşii noştri nu găseau de mâncare. ¹² Iacov a auzit că în Egipt era grâu, aşa că i-a trimis acolo pe strămoşii noştri pentru prima oară. ¹³ Când s-au dus a doua oară, Iosif li s-a făcut cunoscut fraţilor săi, iar Faraon a aflat despre neamul lui Iosif. ¹⁴ Apoi Iosif a trimis să fie chemat tatăl său Iacov precum şi întreaga familie, în număr de şaptezeci şi cinci de suflete^[f]. ¹⁵ Şi astfel Iacov s-a coborât în Egipt, unde atât el, cât şi strămoşii noştri au murit. ¹⁶ Au fost mutaţi în Şehem şi puşi în mormântul pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Hamor, în Şehem, în schimbul unei sume în argint. ¹⁷ Cu cât se apropia vremea împlinirii promisiunii pe care Dumnezeu i-o făcuse lui Avraam, poporul creştea şi se înmulţea tot mai mult în Egipt, ¹⁸ până când peste Egipt s-a ridicat un alt monarh, care nu-l cunoscuse pe Iosif. ¹⁹ Acesta ne-a exploatat cu viclenie neamul şi i-a tratat rău pe strămoşii noştri, cerându-le să-şi abandoneze copiii, ca să nu mai trăiască. ²⁰ În vremea aceea s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit timp de trei luni în casa tatălui său, ²¹ iar când a fost abandonat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe propriul ei fiu. ²² Moise a fost educat în toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvinte şi fapte.

²³ Când avea patruzeci de ani, i-a venit în inimă dorinţa să-i viziteze pe fraţii săi, pe israeliţi. ²⁴ A văzut pe unul căruia i se făcea o nedreptate şi i-a luat apărarea; el l-a răzbunat pe cel asuprit, ucigându-l pe egiptean. ²⁵ Credea că fraţii săi vor înţelege că Dumnezeu le va da eliberarea prin mâna lui, însă ei n-au înţeles. ²⁶ În ziua următoare, i-a văzut pe doi bătându-se şi i-a îndemnat la pace, spunându-le: „Bărbaţilor, voi sunteţi fraţi; de ce vă faceţi rău unul altuia?“ ²⁷ Dar cel ce-i făcea rău semenului său, l-a împins şi i-a zis: „Cine te-a pus pe tine conducător şi judecător peste noi? ²⁸ Vrei să mă ucizi şi pe mine aşa cum l-ai ucis ieri pe egiptean“?^{[g] 29} Când a auzit aceasta, Moise a fugit şi a locuit ca străin în ţara Midian, unde i s-au născut doi fii.

³⁰ După ce au trecut patruzeci de ani, i s-a arătat un înger^[h] în pustia muntelui Sinai, într-o flacără de foc care ieşea dintr-un tufiş. ³¹ Când a văzut tufişul, Moise s-a mirat de priveliştea aceea şi, în timp ce se apropia ca să se uite mai bine, glasul Domnului i-a vorbit astfel: ³² „Eu sunt Dumnezeul strămoşilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, (Dumnezeul) lui Isaac şi (Dumnezeul)^[i] lui Iacov!“^[j] Moise tremura şi nu îndrăznea să se uite. ³³ Domnul i-a zis: „Dă-ţi jos sandalele, căci locul pe care stai este un pământ sfânt! ³⁴ Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt şi i-am auzit geamătul, aşa că M-am coborât să-l eliberez. Acum, vino, căci te voi trimite în Egipt!“^{[k] 35} Pe acest Moise, pe care ei îl respinseseră zicând: „Cine te-a pus pe tine conducător şi judecător?“, pe el l-a trimis Dumnezeu drept conducător şi eliberator, cu ajutorul îngerului care i s-a arătat în tufiş. ³⁶ El i-a scos din Egipt şi a făcut semne şi minuni în ţara Egiptului, la Marea Roşie^[l] şi în pustie, timp de patruzeci de ani. ³⁷ El este acelaşi Moise care le-a spus fiilor lui Israel: „Dumnezeu vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet asemenea mie.“^{[m] 38} El este acela care a fost în adunare, în pustie, împreună cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu strămoşii noştri; şi el este cel care a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. ³⁹ Strămoşii noştri însă n-au vrut să-l asculte, ci l-au respins şi, în inimile lor, s-au întors în Egipt. ⁴⁰ Ei i-au spus lui Aaron: „Fă-ne nişte zei care să meargă înaintea noastră, căci nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului!“^{[n] 41} Şi în zilele acelea şi-au făcut un viţel, au adus jertfă acelui idol şi s-au bucurat de lucrările mâinilor lor. ⁴² Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei şi i-a lăsat să se închine oştirii cerului, aşa cum este scris în Cartea Profeţilor:

⁴⁴ Cortul Mărturiei era cu strămoşii noştri în pustie, aşa cum poruncise Cel Ce i-a spus lui Moise să-l facă după modelul pe care-l văzuse. ⁴⁵ Strămoşii noştri l-au adus, la rândul lor, împreună cu Iosua, când au luat în stăpânire teritoriul neamurilor pe care le-a izgonit Dumnezeu dinaintea strămoşilor noştri; şi a rămas acolo până în zilele lui David, ⁴⁶ care a găsit har înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să-I asigure Dumnezeului lui Iacov^[p] un loc de locuit. ⁴⁷ Solomon însă a fost cel care I-a construit o casă. ⁴⁸ Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în lăcaşuri făcute de mâini omeneşti, aşa cum zice profetul:

⁵¹ Oameni încăpăţânaţi, cu inima şi urechile necircumcise, voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt! Aşa cum au făcut strămoşii voştri, aşa faceţi şi voi! ⁵² Pe care dintre profeţi nu l-au persecutat strămoşii voştri?! Ei i-au ucis pe cei ce prevesteau venirea Celui Drept, Cel ai Cărui trădători şi ucigaşi aţi devenit voi acum, ⁵³ voi, care aţi primit Legea poruncită prin îngeri, dar n-aţi ascultat de ea!

Lapidarea lui Ştefan

⁵⁴ Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. ⁵⁵ El însă, plin de Duhul Sfânt, a privit spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu ⁵⁶ şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului^[r] stând la dreapta lui Dumnezeu!“ ⁵⁷ Atunci ei au început să strige cu glas tare şi n-au vrut să mai asculte, ci s-au repezit într-un singur gând asupra lui; ⁵⁸ l-au scos afară din cetate şi l-au lovit cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. ⁵⁹ Şi-l loveau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!“ ⁶⁰ Apoi a căzut în genunchi şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!“ Şi spunând aceasta, a adormit.

Filip vesteşte Evanghelia în Samaria

8 Saul îşi dăduse consimţământul la uciderea lui Ştefan.

Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuţie împotriva bisericii din Ierusalim şi toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin regiunile Iudeii şi ale Samariei^[s]. ² Nişte oameni evlavioşi l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit mult. ³ Saul însă făcea prăpăd în biserică, intrând prin case, luând cu forţa bărbaţi şi femei şi aruncându-i în închisoare.

⁴ Cei ce fuseseră împrăştiaţi vesteau Cuvântul pe oriunde treceau. ⁵ Filip s-a coborât într-o cetate a Samariei^[t] şi le-a predicat pe Cristos. ⁶ Mulţimile luau aminte în acelaşi gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea. ⁷ Căci din mulţi demoniaci ieşeau duhuri rele, scoţând strigăte puternice, şi mulţi paralitici şi şchiopi erau vindecaţi. ⁸ Astfel, a fost o mare bucurie în cetatea aceea.

⁹ În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria şi uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important. ¹⁰ Şi toţi, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el şi spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «mare»!“ ¹¹ Îl ascultau cu luare-aminte pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. ¹² Dar când au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia^[u] despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezaţi atât bărbaţi, cât şi femei. ¹³ Chiar şi Simon însuşi a crezut şi, după ce a fost botezat, stătea tot timpul cu Filip şi se mira văzând semnele şi minunile mari care se făceau.

¹⁴ Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. ¹⁵ Când au ajuns, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. ¹⁶ Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră doar botezaţi în Numele Domnului Isus. ¹⁷ Atunci şi-au pus mâinile peste ei, iar aceia au primit Duhul Sfânt. ¹⁸ Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani, ¹⁹ spunând:

– Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta, ca oricine peste care-mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!

²⁰ Petru însă i-a zis:

– Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea obţine cu bani! ²¹ Tu n-ai nici parte, nici sorţ în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este cinstită înaintea lui Dumnezeu! ²² Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi roagă-te Domnului ca, dacă este posibil, să-ţi ierte această intenţie a inimii tale, ²³ căci văd că eşti plin de otravă amară şi în lanţul nedreptăţii!

²⁴ Simon a răspuns:

– Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce aţi spus să nu vină peste mine!

²⁵ După ce au depus mărturie şi au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru şi Ioan s-au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor^[v].

Filip şi eunucul etiopian

²⁶ Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip astfel: „Scoală-te şi du-te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“ ²⁷ Filip s-a sculat şi s-a dus. Şi iată că un eunuc^[w] etiopian, înalt oficial al lui Candake^[x], regina etiopienilor^[y], şi responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, ²⁸ iar acum se întorcea de acolo, stând în carul lui de călătorie şi citindu-l pe profetul Isaia. ²⁹ Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te şi însoţeşte carul acela!“ ³⁰ Filip a alergat către el şi l-a auzit pe eunuc citindu-l pe profetul Isaia.

El l-a întrebat:

– Înţelegi ce citeşti?

³¹ Acesta i-a răspuns:

– Cum aş putea, dacă nu mă va îndruma cineva?

Şi l-a rugat pe Filip să se suie în car şi să se aşeze lângă el. ³² Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta:

³⁴ Eunucul l-a întrebat pe Filip:

– Spune-mi, te rog, despre cine spune profetul aceste lucruri? Despre sine sau despre altcineva?

³⁵ Atunci Filip a luat cuvântul şi, începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia despre Isus. ³⁶ În timp ce călătoreau de-a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis:

– Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?

³⁷ (Filip a zis:

– Dacă crezi din toată inima ta, poţi!

El i-a răspuns:

– Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!)^[aa]

³⁸ A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât şi eunucul, iar Filip l-a botezat. ³⁹ Când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l-a mai văzut şi şi-a continuat drumul bucuros. ⁴⁰ Filip s-a pomenit în Azot şi, călătorind spre Cezareea, a vestit Evanghelia prin toate cetăţile, până când a ajuns acolo.