Beginning
Isus vindecă un infirm la bazinul Betesda
5 După aceea, a avut loc o sărbătoare a iudeilor[a] şi Isus S-a dus la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este un bazin numit în evreieşte[b] „Betesda“[c], care are cinci porticuri. 3 În acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, ologi şi paralizaţi, (care aşteptau mişcarea apei. 4 Căci un înger al Domnului cobora din când în când în bazin şi tulbura apa. Şi primul care păşea în el, după tulburarea apei, era făcut sănătos, orice boală ar fi avut.)[d] 5 Se afla acolo un om care era infirm de treizeci şi opt de ani. 6 Isus l-a văzut zăcând şi, ştiind că este infirm de multă vreme, l-a întrebat:
– Vrei să te faci bine?
7 Bolnavul I-a răspuns:
– Domnule, nu am pe nimeni care să mă arunce în bazin atunci când este tulburată apa şi, până mă duc eu, coboară altul înaintea mea!
8 Isus i-a zis:
– Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!
9 Dintr-odată omul s-a făcut bine, şi-a luat targa şi a început să umble.
Ziua aceea era o zi de Sabat. 10 Prin urmare, iudeii îi ziceau celui ce fusese vindecat:
– Este zi de Sabat! Nu ţi se dă voie să-ţi iei targa!
11 Însă el le-a răspuns:
– Cel Ce m-a făcut bine mi-a zis: „Ia-ţi targa şi umblă!“
12 Ei l-au întrebat:
– Cine este Omul Care ţi-a zis: „Ia-ţi targa şi umblă!“?
13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Isus dispăruse din mulţimea care era în locul acela. 14 După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut bine! Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva şi mai rău!“ 15 Omul a plecat şi le-a spus iudeilor[e] că Isus este Cel Care l-a făcut bine.
Lucrarea Fiului
16 De aceea iudeii Îl persecutau pe Isus, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua de Sabat. 17 Însă Isus le-a zis: „Tatăl Meu lucrează până acum, iar Eu, de asemenea, lucrez!“ 18 Tocmai de aceea iudeii căutau şi mai mult să-L omoare, fiindcă nu numai că dezlega Sabatul, ci şi vorbea despre Dumnezeu ca despre Tatăl Său, făcându-Se astfel egal cu Dumnezeu.[f]
19 Prin urmare, Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ceea ce-L vede pe Tatăl făcând. Ceea ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. 20 Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face El; şi Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunaţi. 21 Într-adevăr, aşa cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă oricui doreşte El! 22 Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toţi să-L onoreze pe Fiul aşa cum Îl onorează pe Tatăl. Cel ce nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează nici pe Tatăl, Care L-a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel Ce M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce ascultă vor trăi. 26 Căci aşa cum Tatăl are viaţa în Sine Însuşi, tot aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine Însuşi 27 şi I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu vă miraţi de acest lucru, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui 29 şi vor ieşi afară – cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au înfăptuit răul vor învia pentru judecată.
30 Eu nu pot face nimic de la Mine; Eu judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.
Mărturia despre Fiul
31 Dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, atunci mărturia Mea nu este adevărată. 32 Este un Altul Care depune mărturie despre Mine şi ştiu că mărturia pe care o depune El despre Mine este adevărată. 33 Voi aţi trimis la Ioan, şi el a depus mărturie pentru adevăr. 34 Nu că Eu aş avea nevoie de mărturia unui om, ci spun aceasta pentru ca voi să fiţi mântuiţi. 35 El era lampa aprinsă şi strălucitoare şi voi aţi vrut să vă veseliţi pentru un ceas la lumina lui. 36 Eu însă am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan. Căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrările acestea, pe care Eu le fac, depun mărturie despre Mine că Tatăl M-a trimis. 37 Şi Tatăl, Care M-a trimis, a depus El Însuşi mărturie despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul şi nici nu I-aţi văzut înfăţişarea, 38 iar Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe Care L-a trimis El. 39 Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai[g] acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! 40 Şi totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!
41 Eu nu caut[h] slavă de la oameni, 42 dar vă ştiu: nu aveţi în voi dragoste de Dumnezeu[i]. 43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă însă vine altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. 44 Cum puteţi crede voi, care căutaţi[j] slavă unii de la alţii şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?! 45 Să nu credeţi că Eu vă voi acuza înaintea Tatălui! Acuzatorul vostru este Moise, cel în care v-aţi pus nădejdea. 46 Căci dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. 47 Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele Mele?!“
Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni
6 După aceea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileii, adică Marea Tiberiadei[k]. 2 O mare mulţime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3 Isus S-a suit pe munte şi S-a aşezat acolo cu ucenicii Lui. 4 Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5 Când Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că vine la El o mare mulţime, l-a întrebat pe Filip:
– De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?
6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, însă El ştia ce urmează să facă. 7 Filip I-a răspuns:
– Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de denari[l] n-ar fi de ajuns ca fiecare să primească măcar câte puţin!
8 Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9 – Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?!
10 Isus a zis:
– Puneţi oamenii să se aşeze!
În locul acela era multă iarbă. Aşa că bărbaţii[m] s-au aşezat; ei erau în număr de aproape cinci mii. 11 Isus a luat pâinile, a adus mulţumiri şi le-a împărţit celor ce se aşezaseră. De asemenea, le-a dat şi din peşti, cât au vrut. 12 Când s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi:
– Adunaţi firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic!
13 Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.
14 Când au văzut oamenii acest semn pe care l-a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul[n] Care urma să vină în lume!“ 15 Atunci Isus, ştiind că au de gând să vină să-L ia cu forţa ca să-L facă rege, S-a retras din nou la munte, doar El singur.
Isus umblă pe apă
16 Când s-a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, 17 s-au urcat într-o barcă şi s-au dus înspre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Isus încă nu venise la ei, 18 iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. 19 După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii[o], L-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de barcă şi li s-a făcut frică. 20 El însă le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeţi!“ 21 Atunci ei au fost gata să-L ia în barcă. Şi barca a ajuns imediat la ţărmul spre care se îndreptau.
Isus, Pâinea vieţii
22 În ziua următoare, mulţimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă şi că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci că ucenicii plecaseră singuri. 23 De asemenea, şi alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulţumiri. 24 Când mulţimea a văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s-au urcat ei înşişi în bărci şi s-au dus la Capernaum, în căutarea lui Isus.
25 Când L-au găsit, de cealaltă parte a mării, I-au zis:
– Rabbi[p], când ai venit aici?
26 Isus le-a răspuns:
– Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat! 27 Lucraţi nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului! Căci pe El Şi-a pus Dumnezeu Tatăl pecetea!
28 Atunci ei L-au întrebat:
– Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?
29 Isus le-a răspuns:
– Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe Care L-a trimis El!
30 Prin urmare, ei L-au întrebat:
– Şi ce semn faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? 31 Strămoşii noştri au mâncat mană în pustie, aşa cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.“[q]
32 Atunci Isus le-a zis:
– Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer! 33 Căci pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din cer şi dă lumii viaţă.
34 Ei I-au zis:
– Domnule, dă-ne întotdeauna această pâine!
35 Isus le-a răspuns:
– Eu sunt pâinea vieţii. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! 36 Dar v-am spus că M-aţi văzut, şi tot nu credeţi! 37 Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni niciodată afară. 38 Căci am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis. 39 Şi voia Celui Ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de pe urmă. 40 Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.
41 Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer.“ 42 Ei ziceau: „Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată şi mamă îi cunoaştem?! Aşadar, cum de spune acum: «Am coborât din cer»?!“ 43 Isus le-a răspuns: „Nu murmuraţi între voi! 44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Care M-a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45 Este scris în Profeţi: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.»[r] Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la Mine. 46 Nu că cineva L-a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L-a văzut pe Tatăl. 47 Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede (în Mine)[s] are viaţă veşnică. 48 Eu sunt pâinea vieţii. 49 Strămoşii voştri au mâncat mană în pustie şi totuşi au murit. 50 Pâinea care coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. 51 Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta va trăi în veac. Şi pâinea pe care o voi da Eu pentru viaţa lumii este trupul Meu.“
52 Atunci iudeii au început să se certe unii cu alţii şi să zică: „Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?!“ 53 Dar Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă! 54 Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 55 Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. 56 Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. 57 Aşa cum Tatăl cel viu M-a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. 58 Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o strămoşii voştri, care totuşi au murit: cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac!“ 59 Aceste lucruri le-a spus în timp ce dădea învăţătură în sinagogă[t], în Capernaum.
Mulţi ucenici Îl părăsesc pe Isus
60 Auzind acestea, mulţi din ucenicii Lui au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s-o asculte?!“ 61 Dar Isus, ştiind în Sine Însuşi că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le-a zis: „Vorbirea aceasta vă face să vă poticniţi?! 62 Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului înălţându-Se acolo unde era mai înainte?! 63 Duhul este Cel Ce dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh[u] şi viaţă. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred.“ Căci Isus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel ce urma să-L trădeze. 65 Apoi a zis: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine decât dacă i-a fost dat de către Tatăl.“
66 Din această cauză[v] mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors şi nu mai umblau cu El. 67 Atunci Isus le-a zis celor doisprezece:
– Nu vreţi să plecaţi şi voi?
68 Simon Petru I-a răspuns:
– Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieţii veşnice, 69 iar noi am ajuns să credem şi să ştim că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!
70 Isus le-a zis:
– Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi unul dintre voi este un diavol[w].
71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deşi era unul dintre cei doisprezece, urma să-L trădeze.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.