Beginning
Despre păcat, credinţă şi datorie
17 Le-a zis apoi ucenicilor Săi: „Este imposibil să nu vină pricini de păcătuire, dar vai de cel prin care vin! 2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să facă pe vreunul din aceşti micuţi[a] să păcătuiască! 3 Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte[b], mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! 4 Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine şi zice: «Mă pocăiesc!», tu să-l ierţi!“
5 Apostolii I-au zis Domnului:
– Măreşte-ne credinţa!
6 Domnul le-a răspuns:
– Dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi zice acestui dud: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare!“, iar el v-ar asculta!
7 Cine dintre voi care are un sclav ce ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino îndată şi aşază-te să mănânci!“?! 8 Nu-i va zice mai degrabă: „Pregăteşte-mi să mănânc şi încinge-te să-mi slujeşti câtă vreme mănânc şi beau eu, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu!“?! 9 Va trebui el oare să-i fie recunoscător sclavului său pentru că a făcut ceea ce-i poruncise? (Nu cred)[c]. 10 Tot aşa şi voi: când faceţi tot ceea ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte sclavi nevrednici de laudă; am făcut ceea ce eram datori să facem.“
Isus curăţă zece leproşi
11 În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria şi Galileea. 12 În timp ce intra într-un sat, L-au întâlnit zece leproşi[d]. Ei au stat la distanţă 13 şi şi-au ridicat glasul zicând:
– Stăpâne Isus, ai milă de noi!
14 Când i-a văzut, Isus le-a zis:
– Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor![e]
Şi, în timp ce se duceau, au fost curăţiţi. 15 Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors slăvindu-L pe Dumnezeu cu glas tare. 16 El a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean[f]. 17 Isus a zis: „Oare nu zece au fost curăţiţi?! Unde sunt ceilalţi nouă? 18 Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?“ 19 Apoi i-a zis: „Ridică-te şi du-te; credinţa ta te-a vindecat!“
Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Fiului Omului
20 Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să fie observată 21 şi nici nu se va zice: «Iat-o aici!» sau «Iat-o acolo!», pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul[g] vostru!“
22 Le-a zis apoi ucenicilor:
– Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, dar n-o veţi vedea! 23 Vă vor zice: „Iată-L aici!“ sau „Iată-L acolo!“ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi! 24 Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)[h]! 25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie. 26 Aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului. 27 Oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în arcă şi a venit potopul şi i-a distrus pe toţi. 28 Va fi la fel cum s-a întâmplat şi în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, 29 dar, în ziua când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a distrus pe toţi. 30 Tot aşa va fi şi atunci când se va arăta Fiul Omului. 31 În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei şi va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la ce a rămas în urmă! 32 Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot![i] 33 Oricine caută să-şi scape viaţa o va pierde, dar cel care şi-o va pierde o va păstra. 34 Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. 35 Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36 (Doi bărbaţi vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.“)[j]
37 Ei L-au întrebat:
– Unde, Doamne?
Isus le-a răspuns:
– Unde va fi trupul, acolo se vor aduna şi vulturii!
Pilda văduvei stăruitoare
18 Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna şi să nu se descurajeze: 2 El le-a zis:
„Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu-i era ruşine. 3 În cetatea aceea era şi o văduvă care tot venea la el şi-i zicea: «Fă-mi dreptate în procesul cu potrivnicul meu!» 4 Pentru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar după aceea şi-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu şi nici de oameni nu mi-e ruşine, 5 totuşi, pentru că această văduvă mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină întruna şi să mă bată la cap!»“
6 Apoi Domnul a zis: „Auziţi ce zice judecătorul cel nedrept? 7 Şi oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El, măcar că întârzie faţă de ei?! 8 Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“
Pilda fariseului şi a colectorului de taxe
9 A mai spus şi următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi:
10 „Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe. 11 Fariseul stătea în picioare şi se ruga în[k] sine însuşi astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că eu nu sunt ca ceilalţi oameni – tâlhari, nedrepţi, adulteri – şi nici chiar ca acest colector de taxe! 12 Eu postesc de două ori pe săptămână[l] şi dau zeciuială din tot ceea ce câştig!» 13 Colectorul de taxe însă stătea la distanţă şi nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» 14 Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat!“
Isus şi copilaşii
15 I-au adus şi nişte copilaşi ca să se atingă de ei[m], dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus. 16 Isus însă i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! 17 Adevărat vă spun că cel care nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“
Isus şi conducătorul bogat
18 Un conducător L-a întrebat:
– Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?
19 Isus i-a răspuns:
– De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu! 20 Cunoşti poruncile: „Să nu comiţi adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“
21 El I-a spus:
– Pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea[n].
22 Când a auzit aceasta, Isus i-a zis:
– Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi împarte săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!
23 Când a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.
24 Isus a văzut (că se întristase foarte tare)[o] şi a zis:
– Cât de greu este pentru cei ce au bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! 25 Căci este mai uşor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!
26 Cei ce au auzit aceasta s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“
27 El a zis:
– Ceea ce este imposibil pentru oameni, este posibil pentru Dumnezeu.
28 Atunci Petru I-a zis:
– Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre şi Te-am urmat!
29 El le-a răspuns:
– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau soţia, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu 30 şi care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine – viaţă veşnică.
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
31 Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne îndreptăm spre Ierusalim şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor împlini. 32 Căci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, insultat, scuipat 33 şi, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“ 34 Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; vorbirea aceasta era ascunsă de ei şi nu pricepeau ce li se spunea.
Isus vindecă un orb lângă Ierihon
35 În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb şedea lângă drum cerşind. 36 Când a auzit mulţimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă. 37 I-au spus că trece Isus din Nazaret. 38 Atunci el a început să strige:
– Isuse, Fiul lui David[p], ai milă de mine!
39 Cei ce mergeau în faţă îl mustrau spunându-i să tacă, dar el striga şi mai tare:
– Fiul lui David, ai milă de mine!
40 Isus S-a oprit şi a poruncit să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:
41 – Ce vrei să fac pentru tine?
El I-a răspuns:
– Doamne, să-mi recapăt vederea!
42 Isus a zis:
– Recapătă-ţi vederea; credinţa ta te-a vindecat[q]!
43 Imediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.