Beginning
Ipocrizia fariseilor
12 Între timp, mulţimea s-a adunat cu miile, aşa că se călcau în picioare unii pe alţii. Isus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Păziţi-vă de drojdia fariseilor, care este ipocrizia! 2 Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit şi nimic ascuns care nu va fi făcut cunoscut! 3 De aceea orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină şi orice aţi şoptit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.
Teamă de Dumnezeu, nu de oameni
4 Vă spun vouă, prietenilor Mei, să nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care, după aceea, nu mai pot face nimic! 5 Vă voi arăta însă de Cine să vă temeţi: temeţi-vă de Cel Care, după ce omoară, are autoritatea de a arunca în Gheenă[a]! Da, vă spun, de Acela să vă temeţi! 6 Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi assarioni[b]? Şi totuşi nici măcar una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu! 7 Cât despre voi, chiar şi firele de păr din cap, toate vă sunt numărate! Nu vă temeţi! Voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii!
8 Vă spun că pe oricine Mă va mărturisi în faţa oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9 Însă cel care se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10 Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.
11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a conducătorilor şi a autorităţilor, să nu vă îngrijoraţi cu privire la cum vă veţi apăra sau ce veţi spune, 12 pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneţi.“
Pilda bogatului nesăbuit
13 Cineva din mulţime I-a zis:
– Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!
14 Dar Isus i-a răspuns:
– Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor între voi?!
15 Apoi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiilor lui!“
16 Şi le-a spus o pildă:
„Ogorul unui om bogat rodise din belşug. 17 El se gândea în sine însuşi şi zicea: «Ce să fac, pentru că nu mai am unde să-mi depozitez roadele?!»
18 Atunci a zis: «Iată ce voi face: îmi voi dărâma hambarele, voi construi altele mai mari şi voi depozita acolo tot grâul şi toate bunurile mele. 19 Apoi voi zice sufletului meu: ‘Suflete, ai multe bunuri, adunate pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te!’»
20 Dar Dumnezeu i-a zis: «Nesăbuitule! Chiar în noaptea aceasta ţi se cere sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?!» 21 Aşa este cel care adună pentru sine, dar care nu este bogat faţă de Dumnezeu!“
Despre îngrijorări
22 Apoi le-a zis ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca! 23 Căci viaţa este mai mult decât mâncarea, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. 24 Uitaţi-vă cu atenţie la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu seceră şi nu au nici cămară, nici hambar. Şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai valoroşi sunteţi voi decât păsările! 25 Şi apoi cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot[c] la firul vieţii lui[d]?! 26 Deci dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?!
27 Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii: ei nici nu trudesc din greu, nici nu torc[e]. Şi totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei! 28 Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?!
29 Nu căutaţi ce să mâncaţi şi ce să beţi, nici nu fiţi îngrijoraţi, 30 căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută! Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele. 31 Căutaţi în schimb Împărăţia Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 32 Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatălui vostru Îi face plăcere să vă dea Împărăţia! 33 Vindeţi-vă bunurile şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie nici un hoţ şi unde n-o distruge nici o molie. 34 Căci acolo unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră!
Îndemn la veghere
35 Coapsele să vă fie încinse şi lămpile aprinse, 36 întocmai ca acelor oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă imediat, atunci când va veni şi va bate la uşă. 37 Ferice de sclavii aceia pe care stăpânul, la venirea lui, îi va găsi veghind! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să se aşeze la masă şi se va apropia să le slujească! 38 Fie că vine la a doua strajă[f] din noapte, fie că vine la a treia strajă[g], fericiţi sunt aceia pe care-i va găsi astfel! 39 Să ştiţi că, dacă stăpânul casei ar şti la ce oră vine hoţul, (ar veghea şi)[h] n-ar lăsa să i se spargă casa. 40 Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!“
Sclavul credincios şi înţelept
41 Petru L-a întrebat:
– Doamne, pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?
42 Domnul a răspuns:
– Cine este deci administratorul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune responsabil peste ceilalţi slujitori ai săi, ca să le dea partea de hrană la timp? 43 Ferice de sclavul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! 44 Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale! 45 Dar dacă sclavul acela îşi zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie să vină!“ şi începe să bată pe slujitori şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, 46 stăpânul acelui sclav va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă şi la o oră pe care nu o ştie. El îl va tăia în două[i] şi-i va stabili partea la un loc cu necredincioşii.
47 Sclavul acela, care ştie voia stăpânului său şi nu se pregăteşte sau nu face potrivit cu voia acestuia, va fi bătut cu multe lovituri. 48 Iar cel ce nu ştie, însă face lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu mai puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult.
Nu pacea, ci dezbinarea
49 Eu am venit să arunc foc pe pământ şi cât aş vrea ca focul să fi fost deja aprins! 50 Am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de apăsat sunt până este îndeplinit! 51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun că nu, ci mai degrabă dezbinare. 52 Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi împotriva a trei.
53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului
şi fiul împotriva tatălui,
mama împotriva fiicei
şi fiica împotriva mamei,
soacra împotriva nurorii ei
şi nora împotriva soacrei.
Înţelegând vremurile
54 Apoi le-a mai zis mulţimilor: „Când vedeţi un nor ridicându-se la apus, ziceţi imediat: «Vine ploaia!» şi aşa se întâmplă. 55 Iar când vântul suflă din sud, ziceţi: «Va fi arşiţă!» şi aşa se întâmplă. 56 Ipocriţilor! Înfăţişarea cerului şi a pământului ştiţi s-o deosebiţi, dar perioada aceasta cum de n-o deosebiţi?
57 Şi de ce nu judecaţi voi înşivă ce este drept? 58 În timp ce te duci cu acuzatorul tău la magistrat, dă-ţi silinţa, pe drum, să te împaci cu el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna ofiţerului, iar ofiţerul să te arunce în închisoare! 59 Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi plătit şi ultimul lepton[j]!“
Chemare la pocăinţă
13 În acea vreme au sosit unii şi I-au istorisit lui Isus despre galileenii al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. 2 El le-a răspuns: „Credeţi că acei galileeni au fost mai păcătoşi decât ceilalţi galileeni, pentru că au suferit aceste lucruri? 3 Vă spun că nu! Dar dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri într-un fel asemănător! 4 Sau credeţi că acei optsprezece peste care a căzut turnul Siloamului şi i-a omorât au fost mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiesc în Ierusalim? 5 Vă spun că nu! Ci dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri într-un fel asemănător[k]!“
6 Apoi le-a spus această pildă:
„Un om avea un smochin plantat în via sa. A venit să caute roade în el, dar n-a găsit. 7 Atunci i-a zis vierului:
– Iată că sunt deja trei ani de când vin şi caut roade în acest smochin, dar nu găsesc! Taie-l (deci)[l]! De ce să mai ocupe pământul degeaba?!
8 Însă acesta i-a răspuns:
– Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta, iar eu voi săpa în jurul lui şi îi voi pune gunoi. 9 Poate că, de acum înainte, va face roade; dacă nu, îl vei tăia!“
Vindecarea unei femei într-o zi de Sabat
10 Într-o zi de Sabat, Isus dădea învăţătură într-una din sinagogi. 11 Şi iată că acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputinţă; ea era încovoiată şi nu se putea îndrepta pe deplin. 12 Când a văzut-o, Isus a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta!“ 13 Şi-a întins mâinile peste ea şi deodată ea s-a îndreptat şi-L slăvea pe Dumnezeu.
14 Însă conducătorul sinagogii, indignat că Isus a vindecat în ziua de Sabat, a zis mulţimii: „Sunt şase zile în care trebuie să se lucreze. Veniţi deci în acele zile să fiţi vindecaţi, nu în ziua de Sabat!“
15 Dar Domnul i-a răspuns şi a zis: „Ipocriţilor! Care dintre voi nu-şi dezleagă boul sau măgarul de la iesle şi nu-l duce să-l adape în ziua de Sabat?! 16 Această femeie, care este o fiică a lui Avraam şi pe care, iată, Satan a ţinut-o legată timp de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de această neputinţă în ziua de Sabat?“
17 Toţi potrivnicii Lui au rămas de ruşine când a zis aceste lucruri. Şi întreaga mulţime se bucura de toate lucrurile minunate care se înfăptuiau prin El.
Pilda bobului de muştar şi a drojdiei
18 Apoi a zis:
„Cu ce seamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? 19 Ea este ca un bob de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina lui. El a crescut şi a devenit un copac, iar păsările cerului şi-au făcut cuiburi între ramurile lui.“
20 El a zis iarăşi:
„Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? 21 Ea este ca drojdia pe care o ia o femeie şi o pune în trei măsuri[m] de făină şi care, până la urmă, face să dospească tot aluatul.“
Intrarea în Împărăţie
22 Isus trecea prin cetăţi şi prin sate, dând învăţătură şi continuându-şi călătoria spre Ierusalim. 23 Cineva L-a întrebat: „Doamne, numai câţiva vor fi mântuiţi?“
El le-a zis: 24 „Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea îngustă, căci vă spun că mulţi vor încerca să intre, dar nu vor putea. 25 Odată ce Stăpânul casei se va ridica şi va încuia uşa, voi, stând afară, veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: «Doamne, deschide-ne!», însă El vă va răspunde: «Nu ştiu de unde sunteţi!» 26 Atunci veţi începe să ziceţi: «Noi am mâncat şi am băut înaintea Ta, şi pe străzile noastre ai dat Tu învăţătură!» 27 Dar El va răspunde: «Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi! Plecaţi de la Mine, voi, toţi lucrătorii nedreptăţii!»
28 Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când îi veţi vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pe toţi profeţii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară! 29 Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la nord şi de la sud şi se vor aşeza la masă în Împărăţia lui Dumnezeu! 30 Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei din urmă.“
31 Chiar în ceasul acela au venit câţiva dintre farisei şi I-au zis:
– Pleacă şi du-te de aici, căci Irod vrea să Te omoare!
32 El le-a răspuns:
– Duceţi-vă şi spuneţi-i acelei vulpi: iată că scot demoni şi înfăptuiesc vindecări azi şi mâine, iar a treia zi voi termina. 33 Trebuie însă ca azi, mâine şi poimâine să-Mi continui drumul, pentru că nu se poate ca un profet să piară afară din Ierusalim!
34 Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De-atâtea ori am vrut să-ţi adun copiii aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut! 35 Iată însă că vi se lasă casa pustie! Vă spun că nu Mă veţi mai vedea până (va veni vremea când)[n] veţi zice: „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“[o]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.