Beginning
1 O profeţie. Cuvântul Domnului spus lui Israel prin Maleahi[a].
Întâietatea lui Iacov
2 „V-am iubit! zice Domnul.
Dar voi întrebaţi: «Cum ne-ai iubit?»
N-a fost Esau fratele lui Iacov? zice Domnul. Şi totuşi pe Iacov l-am iubit, 3 dar pe Esau l-am urât! I-am prefăcut munţii într-o pustietate, iar moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustie.
4 Dacă cei din Edom ar zice: «Suntem doborâţi, dar ne vom întoarce şi vom rezidi ruinele!», atunci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor[b]: «Ceea ce vor rezidi ei, voi dărâma Eu! Şi vor fi numiţi: ‘Teritoriul Răutăţii’, ‘Poporul pe care Domnul este indignat pentru totdeauna’.
5 Veţi vedea lucrul acesta cu ochii voştri şi veţi zice: ‘Mare este Domnul, până şi dincolo de hotarele lui Israel!’»“
Un cuvânt de mustrare pentru preoţi
6 „Un fiu îl cinsteşte pe tatăl său şi un sclav dă cinste stăpânului său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Şi dacă sunt Stăpân, unde este teama faţă de Mine? vă spune Domnul Oştirilor vouă, preoţilor, care dispreţuiţi Numele Meu.
Voi însă spuneţi: «Cum Ţi-am dispreţuit noi Numele?»
7 Aducând pe altarul Meu hrană pângărită!
Dar voi întrebaţi: «Cum Te-am pângărit[c]?»
Spunând că masa Domnului este de dispreţuit[d]! 8 Când aduceţi ca jertfă animale oarbe, nu este acesta un lucru rău? Iar când aduceţi animale şchioape sau bolnave, nu este acesta un lucru rău?[e] Încearcă să-i aduci astfel de daruri guvernatorului tău! Va fi el oare mulţumit de tine? Te va lua el în seamă? zice Domnul Oştirilor.“
9 Şi acum, imploraţi-L pe Dumnezeu să-Şi arate bunăvoinţa faţă de noi! „Vă va lua El în seamă de vreme ce mâinile voastre aduc astfel de daruri?[f]“, zice Domnul Oştirilor.
10 „O, de ar închide careva dintre voi porţile Templului, ca să nu mai aprindeţi degeaba focul pe altarul Meu! Nu-Mi găsesc nici o plăcere în voi, zice Domnul Oştirilor, şi nu voi accepta nici un dar din mâinile voastre! 11 Căci de la răsăritul soarelui şi până la asfinţitul lui[g] Numele Meu este mare printre neamuri! Şi în orice loc se arde tămâie în cinstea Numelui Meu, şi se aduc daruri curate, căci Numele Meu este[h] mare printre neamuri, zice Domnul Oştirilor. 12 Dar voi Îl profanaţi spunând: «Masa Stăpânului este pângărită şi rodul ei este o hrană de dispreţuit![i]» 13 Voi ziceţi: «Ce osteneală!» şi vă strâmbaţi la ea[j], zice Domnul Oştirilor. Apoi aduceţi ce este furat, şchiop sau bolnav! Da, astfel de daruri aduceţi! Să le primesc Eu din mâinile voastre? zice Domnul. 14 Blestemat să fie înşelătorul care are în turma sa un mascul sănătos şi care, deşi jură că-l va aduce pe acesta, totuşi îl jertfeşte Stăpânului pe cel cu meteahnă! Căci Eu sunt un Împărat mare, zice Domnul Oştirilor, şi Numele Meu este de temut printre neamuri!“
2 „Iar acum, această poruncă este pentru voi, preoţilor! 2 Dacă nu veţi asculta şi dacă nu vă veţi pune la inimă să daţi slavă Numelui Meu, zice Domnul Oştirilor, voi trimite blestemul asupra voastră şi voi blestema binecuvântările voastre. Deja le-am şi blestemat, pentru că nu v-aţi pus la inimă să Mă cinstiţi!
3 Iată, îi voi mustra pe urmaşii[k] voştri[l], vă voi împrăştia bălegarul pe faţă – bălegarul din măruntaiele jertfelor de la sărbătorile voastre – şi veţi fi duşi împreună cu ele! 4 Veţi şti atunci că Eu v-am trimis această poruncă, pentru ca legământul Meu cu Levi să continue, zice Domnul Oştirilor. 5 Legământul Meu cu el a fost un legământ al vieţii şi al păcii. I l-am dat ca să se teamă de Mine, iar el s-a temut de Mine, a fost îngrozit de Numele Meu! 6 Legea adevărului a fost în gura lui şi nici o nedreptate n-a fost găsită pe buzele lui. El a umblat cu Mine în pace şi onestitate şi i-a întors pe mulţi de la fărădelege. 7 Căci buzele unui preot trebuie să păzească cunoştinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului Oştirilor.
8 Dar voi v-aţi abătut de la cale, i-aţi făcut pe mulţi să cadă prin învăţătura voastră[m] şi aţi distrus[n] legământul Meu cu Levi, zice Domnul Oştirilor. 9 De aceea şi Eu v-am făcut de dispreţ şi v-am umilit înaintea întregului popor, tot aşa cum şi voi n-aţi păzit căile Mele şi aţi fost părtinitori în ce priveşte Legea!“
Necredincioşia lui Iuda
10 N-avem toţi un singur Tată[o]? Nu ne-a creat un singur Dumnezeu? Atunci de ce suntem necredincioşi unul faţă de altul, pângărind legământul strămoşilor noştri? 11 Iuda a fost necredincios, iar în Israel şi în Ierusalim s-a săvârşit o urâciune, căci Iuda a pângărit Lăcaşul Domnului, pe care El îl iubeşte, şi s-a căsătorit cu fiica unui dumnezeu străin. 12 Domnul să-l nimicească din corturile lui Iacov pe cel ce a făcut lucrul acesta – pe cel treaz şi pe cel care răspunde[p] – chiar dacă I-ar aduce un dar Domnului Oştirilor.
13 Iată un alt lucru pe care-l mai faceţi: acoperiţi altarul Domnului cu lacrimi, cu plânsete şi cu gemete, pentru că El nu mai ţine seama de darurile voastre şi nu le mai primeşte cu plăcere din mâinile voastre. 14 Şi vă întrebaţi: „De ce?“ Pentru că Domnul a fost martor între tine şi soţia tinereţii tale, faţă de care ai fost necredincios, deşi ea este consoarta ta, soţia ta prin legământ. 15 Nu i-a făcut El una? În trup şi în duh sunt ai Lui[q]. De ce una? Pentru că El caută o sămânţă dumnezeiască.[r] Deci păziţi-vă în duhul vostru şi nici unul dintre voi să nu fie necredincios soţiei tinereţii sale! 16 „Căci Eu urăsc divorţul, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel. Eu urăsc pe cel ce se acoperă cu violenţă cum se acoperă cu o haină[s]“, zice Domnul Oştirilor. Deci păziţi-vă în duhul vostru şi nu fiţi necredincioşi!
Ziua judecăţii este aproape
17 L-aţi obosit pe Domnul prin cuvintele voastre. Şi totuşi întrebaţi: „Cum L-am obosit?“ L-aţi obosit spunând: „Toţi cei care fac răul sunt buni înaintea Domnului şi în ei Îşi găseşte El plăcerea!“ Sau spunând: „Unde este Dumnezeul dreptăţii?“
3 „Iată, îl trimit pe solul Meu, care va pregăti calea înaintea Mea! Şi deodată, va intra în Templul Său Stăpânul pe Care-L căutaţi! Solul Legământului, în Care voi vă găsiţi plăcerea, iată-L că vine! zice Domnul Oştirilor. 2 Dar cine va putea să suporte ziua venirii Lui? Cine va putea să rămână în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul rafinorului şi ca leşia înălbitorului! 3 Se va aşeza ca un rafinor şi ca cel ce curăţă argintul şi-i va curăţi pe urmaşii lui Levi. Îi va purifica aşa cum se purifică aurul şi argintul, iar ei vor fi pentru Domnul cei ce aduc daruri în dreptate. 4 Atunci darurile lui Iuda şi ale Ierusalimului vor fi plăcute Domnului ca în zilele din vechime, ca în anii de odinioară! 5 Atunci mă voi apropia de voi pentru judecată şi mă voi grăbi să fiu martor împotriva vrăjitorilor, a adulterilor, a celor ce jură fals, a celor ce opresc din plata simbriaşului, a celor ce asupresc pe văduvă şi pe orfan şi a celor ce nedreptăţesc pe străin şi care nu se tem de Mine, zice Domnul Oştirilor.
Chemarea la pocăinţă şi promisiunea binecuvântării
6 Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb! De aceea, voi, urmaşi ai lui Iacov, n-aţi pierit! 7 Încă de pe vremea strămoşilor voştri v-aţi abătut de la poruncile Mele şi nu le-aţi păzit! Întoarceţi-vă la Mine şi mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul Oştirilor.
Dar voi întrebaţi: «Cum să ne întoarcem?»
8 Se cade ca un om să-L jefuiască[t] pe Dumnezeu? Şi totuşi voi Mă jefuiţi.
Dar voi întrebaţi: «Cum Te-am jefuit?»
Cu privire la zeciuială şi la contribuţii! 9 Sunteţi crunt blestemaţi, căci Eu sunt Cel pe Care îl jefuiţi voi, tot neamul! 10 Aduceţi însă toate zeciuielile în vistierie, ca să fie hrană în Casa Mea. Puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul Oştirilor, şi veţi vedea dacă nu voi deschide pentru voi stăvilarele cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi binecuvântare până nu veţi mai avea loc unde s-o ţineţi! 11 O voi mustra pentru voi pe cea care devorează, ca să nu mai distrugă recolta pământului vostru, iar viţa din câmpiile voastre nu va mai fi neroditoare, zice Domnul Oştirilor. 12 Atunci toate neamurile vă vor numi fericiţi, pentru că veţi fi o ţară plăcută, zice Domnul Oştirilor.
13 Aţi rostit cuvinte grele împotriva Mea, zice Domnul.
Cu toate acestea, voi întrebaţi: «Ce am spus împotriva Ta?»
14 Aţi spus: «Degeaba Îi slujim lui Dumnezeu! Ce-am câştigat dacă am păzit poruncile Sale şi am umblat căindu-ne[u] înaintea Domnului Oştirilor? 15 Acum îi numim fericiţi pe cei aroganţi. Da, nu numai că cei ce săvârşesc răul prosperă, dar ei Îl şi ispitesc pe Dumnezeu şi scapă!»“
Răsplata celor drepţi
16 Atunci cei ce se tem de Domnul au vorbit unii cu alţii, iar Domnul a luat aminte şi a ascultat. Înaintea Lui a fost scrisă o carte de aducere-aminte despre cei ce se tem de Domnul şi se gândesc la Numele Lui. 17 „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul Oştirilor, în[v] ziua în care Eu Îmi voi întemeia proprietatea preţioasă.[w] Îi voi cruţa aşa cum un părinte îşi cruţă fiul care-i slujeşte. 18 Şi veţi vedea încă o dată deosebirea dintre cel drept şi cel rău, dintre cel care Îi slujeşte lui Dumnezeu şi cel care nu-I slujeşte!
Ziua Domnului
4 Iată, vine ziua care arde ca un cuptor! Toţi cei aroganţi şi toţi cei ce trăiesc în răutate vor fi o mirişte. Ziua care vine îi va arde, zice Domnul Oştirilor, şi nu le va mai lăsa nici rădăcină, nici ramuri!
2 Dar pentru voi care vă temeţi de Numele Meu va răsări Soarele dreptăţii, aducând vindecare sub aripile Lui! Veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii scoşi din grajd. 3 Îi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi cenuşă sub tălpile picioarelor voastre în ziua pe care Eu o pregătesc, zice Domnul Oştirilor.
4 Aduceţi-vă aminte de Legea robului Meu Moise, de hotărârile şi rânduielile pe care i le-am poruncit la Horeb pentru tot Israelul!
5 Iată, vi-l voi trimite pe profetul Ilie înainte să vină ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului! 6 El va întoarce inimile taţilor spre copiii lor şi inimile copiilor spre taţii lor, ca nu cumva, atunci când voi veni, să lovesc ţara cu blestem[x]!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.