Beginning
1 Viziunea lui Obadia.
Aşa vorbeşte Stăpânul Domn despre Edom:
Judecată împotriva Edomului
(Noi am auzit un mesaj de la Domnul.
Un mesager a fost trimis printre neamuri ca să zică:
„Ridicaţi-vă! Să pornim la luptă împotriva lui!“)
2 „Iată, te voi face mic între neamuri!
Vei fi foarte dispreţuit!
3 Aroganţa inimii tale te-a înşelat,
pe tine care locuieşti în crăpăturile stâncii[a],
care ai locuinţa pe înălţimi,
pe tine care zici în inima ta:
«Cine mă va doborî la pământ?»
4 Chiar dacă te-ai înălţa precum vulturul
şi ţi-ai aşeza cuibul între stele,
şi de acolo te voi doborî! zice Domnul.
5 Dacă ar intra la tine nişte hoţi,
nişte prădători, în timpul nopţii,
(o, cum vei fi de distrus!),
n-ar fura ei doar cât ar avea nevoie?
Dacă ar veni nişte culegători de struguri la tine,
n-ar lăsa ei câţiva ciorchini neculeşi?
6 O, cât de răvăşit va fi Esau
şi cât de răscolite vor fi comorile lui ascunse!
7 Toţi cei cu care ai făcut legământ te vor izgoni până la hotar,
iar prietenii tăi de încredere te vor înşela şi te vor birui.
Cei ce mănâncă din pâinea ta îţi vor întinde o cursă[b]
de care nu-ţi vei da seama.[c]
8 În ziua aceea, zice Domnul,
oare nu-i voi distruge Eu pe înţelepţii Edomului
şi priceperea din muntele lui Esau?
9 Vitejii tăi, Temane[d], vor fi îngroziţi,
astfel că toţi cei din muntele lui Esau
vor fi ucişi în măcel.
Motivul condamnării Edomului
10 Din cauza violenţei faţă de fratele tău Iacov
vei fi acoperit de ruşine,
vei fi distrus pentru totdeauna.
11 În ziua în care ai stat deoparte,
în ziua în care străinii îi luau averea,
atunci când necunoscuţii intrau pe porţile lui
şi trăgeau la sorţi pentru Ierusalim,
ai fost şi tu ca unul dintre ei!
12 N-ar fi trebuit să priveşti mulţumit la fratele tău
în ziua nenorocirii lui,
nici să te bucuri de urmaşii lui Iuda
în ziua nimicirii lor
şi nici să te lauzi
în ziua strâmtorării lor!
13 N-ar fi trebuit să intri pe porţile poporului Meu
în ziua nenorocirii lui,
nici să priveşti mulţumit la necazul acestuia
în ziua nenorocirii sale
şi nici să pui mâna pe averea sa
în ziua nenorocirii lui!
14 N-ar fi trebuit să stai la răspântii
pentru a-i ucide pe fugarii lui,
nici să-i predai supravieţuitorii
în ziua strâmtorării lui!
Domnul va judeca toate neamurile
15 Căci ziua Domnului este aproape
pentru toate neamurile!
Cum ai făcut, aşa ţi se va face,
şi faptele tale se vor întoarce asupra capului tău!
16 După cum voi aţi băut cupa mâniei[e] pe muntele Meu cel sfânt,
tot aşa o vor bea necurmat toate neamurile.
Vor bea, vor înghiţi
şi vor fi ca şi când n-ar fi existat vreodată.
Israel restaurat
17 Dar pe muntele Sion va fi izbăvirea!
El va fi sfânt,
iar cei din Casa lui Iacov
îşi vor lua iarăşi în stăpânire proprietăţile[f]!
18 Casa lui Iacov va fi un foc,
iar Casa lui Iosif – o flacără.
Casa lui Esau va fi o mirişte
pe care o vor aprinde şi o vor mistui,
şi nu va mai rămâne nici un supravieţuitor
al Casei lui Esau,
căci Domnul a vorbit!
19 Cei din Neghev[g] vor lua în stăpânire
muntele lui Esau,
iar cei din zona deluroasă[h] vor lua în stăpânire
ţara filistenilor!
Ei vor lua stăpânire ţinutul lui Efraim şi ţinutul Samariei,
iar Beniamin va lua în stăpânire Ghiladul!
20 Oastea[i] aceasta de exilaţi israeliţi care sunt în Canaan
vor lua în stăpânire ţara până la Sarepta,[j]
iar exilaţii Ierusalimului, care sunt în Sefarad,
vor lua în stăpânire cetăţile din Neghev!
21 Izbăvitorii[k] se vor sui pe muntele Sion
ca să judece muntele lui Esau.
Şi Împărăţia va fi a Domnului!“
Iona încearcă să fugă departe de faţa Domnului
1 Cuvântul Domnului a venit la Iona, fiul lui Amitai,[a] şi i-a zis: 2 „Scoală-te şi du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei, căci răutatea ei s-a suit până la Mine!“
3 Dar Iona s-a sculat să fugă la Tarşiş[b], departe de faţa Domnului. El s-a dus la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarşiş. După ce a plătit preţul călătoriei, s-a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarşiş, departe de faţa Domnului.
4 Domnul însă a dezlănţuit pe mare un vânt năprasnic şi astfel s-a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia ameninţa să se sfărâme. 5 Marinarilor li s-a făcut frică şi fiecare a strigat către zeul său, iar pentru a face corabia mai uşoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea.
Iona însă coborâse în cala corabiei, unde se întinsese şi adormise dus. 6 Căpitanul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Cum poţi să dormi? Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeul tău se va gândi la noi şi nu vom pieri!“
7 Apoi marinarii au zis unul către celălalt: „Haideţi să tragem la sorţi ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Ei au tras la sorţi şi sorţul a căzut pe Iona.
8 Atunci ei l-au întrebat:
– Spune-ne, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta şi de unde vii? Care este ţara ta şi din ce popor eşti?
9 El le-a răspuns:
– Sunt evreu şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea şi uscatul!
10 Bărbaţii aceia s-au înfricoşat foarte tare şi l-au întrebat:
– De ce ai făcut lucrul acesta?[c]
(Ei aflaseră că fugea de faţa Domnului, întrucât el le spusese acest lucru.)
11 Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l-au întrebat iarăşi:
– Ce să-ţi facem, pentru ca marea să se liniştească faţă de noi?
12 El le-a răspuns:
– Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea se va linişti faţă de voi, întrucât ştiu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!
13 Bărbaţii aceia au încercat totuşi să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n-au reuşit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor. 14 Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Doamne, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieţii acestui bărbat! Nu lăsa să cadă asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne, ai făcut aşa cum Ţi-a plăcut!“ 15 Apoi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare, iar marea şi-a potolit furia. 16 Atunci bărbaţii aceia s-au temut foarte tare de Domnul; ei I-au adus Domnului o jertfă şi au făcut juruinţe.
17 Domnul a trimis un peşte mare să-l înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui timp de trei zile şi trei nopţi.
Rugăciunea lui Iona
2 Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeul său, din pântecele peştelui 2 şi a zis:
„În strâmtorarea mea L-am chemat pe Domnul
şi El mi-a răspuns.
Din adâncul Locuinţei Morţilor[d] am strigat după ajutor
şi Tu mi-ai ascultat glasul.
3 Mă aruncaseşi în adânc,
în inima mărilor,
şi curentul de apă mă învăluise;
toate valurile şi talazurile Tale
treceau peste mine.
4 Ziceam: «Sunt izgonit
dinaintea ochilor Tăi,
şi nu voi mai privi vreodată[e]
spre Templul Tău cel sfânt![f]»
5 Apele mă împresuraseră până aproape să-mi ia viaţa,[g]
adâncul mă învăluise,
iar algele se înfăşuraseră în jurul capului meu.
6 Coborâsem până în străfundurile munţilor,
şi zăvoarele pământului mă încuiaseră pe vecie!
Dar Tu, Doamne, Dumnezeul meu,
mi-ai scos viaţa din groapă!
7 Când mi se scurgea sufletul din mine,
mi-am adus aminte de Domnul
şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine,
în Templul Tău cel sfânt.
8 Cei ce se alipesc de idoli deşerţi
s-au lipsit de îndurarea de care ar fi putut avea parte[h].
9 Dar eu Îţi voi aduce jertfe
cu un strigăt de mulţumire.
Voi împlini ceea ce am jurat!
Mântuirea vine de la Domnul!“
10 Domnul i-a vorbit peştelui, iar peştele l-a vărsat pe Iona pe uscat.
Pocăinţa ninivenilor
3 Cuvântul Domnului a venit a doua oară la Iona şi i-a zis: 2 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo mesajul pe care ţi-l spun!“
3 Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, potrivit Cuvântului Domnului. Ninive era o cetate deosebit de mare, fiind nevoie de trei zile[i] pentru a o străbate. 4 Iona a început să meargă prin cetate cale de o zi. El striga: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrusă!“ 5 Atunci oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cel mai mare până la cel mai mic.
6 Când această veste a ajuns la regele din Ninive, acesta s-a ridicat de pe tronul său, şi-a dat jos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi s-a aşezat în cenuşă. 7 El a trimis să se vestească în Ninive:
„Din porunca regelui şi a nobililor săi, se cer următoarele:
«Nici un om şi nici un animal, nici din cireadă, nici din turmă, să nu guste nimic, să nu pască şi să nu bea apă deloc! 8 Oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la violenţa lor, de care le sunt pline mâinile! 9 Cine ştie? Poate Dumnezeu se va răzgândi, Îi va părea rău, Îşi va opri apriga Sa mânie şi astfel nu vom pieri!»“
10 Dumnezeu a văzut faptele lor şi cum se întorceau ei de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu s-a căit de răul pe care zisese că li-l va face şi nu l-a mai făcut.
Mânia lui Iona şi îndurarea lui Dumnezeu
4 Iona s-a supărat însă foarte tare din pricina aceasta şi s-a aprins de mânie. 2 El s-a rugat Domnului astfel:
– Ah, Doamne, nu este aceasta tocmai ce spuneam eu pe când eram în ţara mea? De aceea am încercat să fug la Tarşiş[j], pentru că ştiam că eşti un Dumnezeu îndurător şi milos, încet la mânie şi plin de dragoste[k], un Dumnezeu gata să renunţe la a mai trimite nenorocirea. 3 Iar acum, Doamne, Te rog, ia-mi viaţa, căci este mai bine să mor, decât să trăiesc!
4 Domnul i-a răspuns:
– Oare faci bine că te mânii?
5 Atunci Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsărit de aceasta. Acolo şi-a făcut un adăpost şi a şezut la umbra lui, aşteptând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea. 6 Domnul Dumnezeu a trimis un ricin[l], pe care l-a făcut să crească deasupra lui Iona, pentru a face umbră capului lui şi pentru a-i înlătura disconfortul. Iona s-a bucurat foarte mult de ricinul acesta. 7 Însă, în zorii zilei următoare, Dumnezeu a trimis un vierme care a vătămat ricinul şi acesta s-a uscat. 8 Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat dinspre răsărit. Soarele l-a bătut pe Iona în creştet, sleindu-l de puteri. El şi-a dorit să moară şi a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!“
9 Dumnezeu l-a întrebat pe Iona:
– Oare faci bine că te mânii din cauza ricinului?
El a răspuns:
– Da, fac bine că mă mânii, chiar până la moarte[m]!
10 Atunci Domnul i-a zis:
– Ţie ţi s-a făcut milă de acest ricin pentru care nu tu ai trudit şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte a răsărit şi într-o noapte a pierit. 11 Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor şi în care se află şi o mulţime de animale?!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.