Beginning
Reglementări privind închinarea
46 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Poarta curţii interioare dinspre răsărit să fie închisă în timpul celor şase zile de lucru, dar în ziua de Sabat şi în cea de lună nouă[a] să fie deschisă. 2 Prinţul să intre prin porticul porţii, dinspre exterior, şi să stea în dreptul uşorilor porţii. Preoţii să aducă arderea lui de tot şi jertfele lui de pace[b], iar el să se închine pe pragul porţii. După aceea să iasă, iar poarta să nu fie închisă până seara. 3 Poporul ţării să se închine şi el înaintea Domnului la intrarea acestei porţi, cu prilejul Sabatelor şi a lunilor noi. 4 Arderea de tot pe care prinţul va trebui să o aducă Domnului, în fiecare zi de Sabat, va fi de şase miei fără meteahnă şi un berbec fără meteahnă. 5 Ca dar de mâncare, să aducă o efă[c] alături de berbec, atât cât doreşte alături de fiecare miel şi câte un hin[d] de ulei alături de fiecare efă.
6 În ziua unei noi luni el va trebui să aducă un viţel tânăr fără meteahnă, şase miei şi un berbec; aceştia să fie fără meteahnă. 7 Ca dar de mâncare să aducă o efă alături de viţel şi o efă alături de berbec, iar alături de miei să pună ce va dori. De asemenea, să aducă câte un hin de ulei alături de fiecare efă. 8 Când va sosi, prinţul va trebui să intre prin porticul porţii, iar apoi va trebui să iasă tot pe acolo.
9 Când poporul ţării va veni înaintea Domnului la adunările de sărbătoare, cel ce va intra pe poarta de nord ca să se închine, va trebui să iasă pe poarta de sud, iar cel ce va intra pe poarta de sud, va trebui să iasă pe poarta de nord. Să nu se întoarcă pe poarta pe care a intrat, ci să iasă prin partea opusă. 10 Prinţul va trebui să fie în mijlocul lor, ca să intre împreună cu ei atunci când ei vor intra şi să iasă tot împreună atunci când ei vor ieşi.
11 De sărbători sau cu prilejul adunărilor de sărbătoare, darul de mâncare să fie de o efă alături de viţel, o efă alături de berbec, atât cât doreşte alături de miei şi câte un hin de ulei alături de fiecare efă.
12 Când prinţul va aduce Domnului ca dar de bunăvoie o ardere de tot sau o jertfă de pace, să i se deschidă poarta de răsărit. Va trebui să aducă arderea de tot şi jertfa de pace aşa cum se aduce în ziua de Sabat. Apoi va trebui să iasă, iar după ce va ieşi, să se închidă poarta în urma lui.
13 În fiecare zi va trebui să aduci Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă. Să faci astfel în fiecare dimineaţă. 14 Să mai adaugi la el, în fiecare dimineaţă, ca dar de mâncare, a şasea parte dintr-o efă şi a treia parte dintr-un hin de ulei ca să uzi făina cu el. Acesta este un dar de mâncare care va trebui adus continuu pentru Domnul în urma unei hotărâri veşnice. 15 Să se aducă mielul, darul de mâncare şi uleiul în fiecare dimineaţă, ca o ardere de tot continuă.“
Reglementări privind proprietatea prinţului
16 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Dacă prinţul dă un dar din proprietatea sa unuia dintre fiii săi, proprietatea va fi şi a urmaşilor acestuia; va fi proprietatea lor prin moştenire. 17 Dacă prinţul dă un dar din proprietatea sa unuia dintre slujitorii săi, proprietatea va fi a acestuia până la anul de eliberare; apoi va trebui să o dea înapoi prinţului. Moştenirea prinţului este doar pentru fiii săi. Să rămână deci a lor! 18 Prinţul să nu ia din proprietatea celor din popor, deposedându-i astfel de moştenirea lor. Va trebui să dea fiilor săi o moştenire din proprietatea sa, ca nimeni din poporul Meu să nu fie alungat de la moştenirea lui.“
Bucătăriile pentru pregătirea sacrificiilor
19 Apoi bărbatul acela m-a dus prin intrarea aflată pe aceeaşi parte cu poarta odăilor sfinte orientate spre nord, unde erau preoţii. Şi iată că în capăt, înspre apus, era un loc. 20 El mi-a zis: „Acesta este locul unde preoţii vor fierbe jertfa pentru vină şi jertfa pentru păcat şi unde vor coace darurile de mâncare, ca să nu le aducă în curtea exterioară şi, astfel, să sfinţească poporul.“
21 M-a scos apoi în curtea exterioară şi m-a pus să trec pe lângă cele patru colţuri ale curţii. Şi iată că în fiecare colţ era câte o altă curte. 22 În cele patru colţuri ale curţii erau nişte curţi îngrădite[e] de patruzeci de coţi lungime şi de treizeci de coţi lăţime[f]; toate cele patru curţi din colţuri aveau aceeaşi mărime. 23 În interior, de jur împrejurul fiecăreia din cele patru, era un rând de zidărie, la baza căruia se aflau amenajate vetre. 24 El mi-a zis: „Acestea sunt bucătăriile unde cei ce slujesc la Casă vor găti jertfele poporului.“
Râul vindecător care izvorăşte din Templu
47 După aceea m-a dus înapoi la intrarea Casei. Şi iată că ieşea apă de sub pragul Casei, înspre răsărit, căci Casa era cu faţa spre răsărit. Apa venea de sub partea dreaptă a Casei, de la sud de altar. 2 M-a scos prin poarta de nord şi m-a făcut să ocolesc prin exterior până la poarta exterioară dinspre răsărit. Şi iată că apa curgea din partea de sud.[g]
3 Bărbatul acela a ieşit spre răsărit cu o funie de măsurat în mână, a măsurat o mie de coţi[h] şi apoi m-a trecut prin apă. Apa era până la glezne. 4 A mai măsurat o mie de coţi şi m-a trecut iarăşi prin apă. Apa era până la genunchi. A mai măsurat o mie de coţi şi m-a trecut din nou prin ea. Apa era până la brâu. 5 A măsurat încă o mie de coţi şi iată că apa devenise acum un râu pe care nu-l puteam trece, căci apa crescuse atât de mult, încât se putea înota în ea. Aceasta devenise un râu care nu mai putea fi traversat. 6 El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?“ Apoi m-a luat şi m-a adus înapoi pe malul râului. 7 Când am ajuns, am mai văzut că pe malurile râului, de ambele părţi, erau foarte mulţi copaci.
8 El mi-a zis: „Această apă curge spre ţinutul de răsărit, se coboară în Araba[i] şi se varsă în mare[j]. Şi vărsându-se în mare, apele se vor vindeca.[k] 9 Orice făptură vie, care mişună acolo unde curge râul, va trăi. Vor fi foarte mulţi peşti pentru că, acolo unde va ajunge apa aceasta, apele se vor vindeca. Pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta, totul va prinde viaţă. 10 Pescarii vor sta pe malul lui de la En-Ghedi până En-Eglaim şi va fi un loc de întins mrejele. Peştii din el vor fi de multe feluri – asemenea peştilor din Marea cea Mare.[l] 11 Mlaştinile şi bălţile însă nu vor fi vindecate, ci vor fi lăsate pentru sare. 12 Pe malurile râului, de ambele părţi, vor creşte tot felul de pomi fructiferi. Frunzele lor nu se vor veşteji şi roadele lor nu se vor sfârşi căci vor rodi la fiecare lună nouă[m] şi aceasta pentru că apa râului iese din Lăcaş. Roadele lor vor fi pentru mâncare, iar frunzele lor pentru vindecare.“
Hotarele ţării
13 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Acestea sunt hotarele ţării pe care o veţi împărţi drept moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Lui Iosif îi revin două părţi, dar restul ţării 14 s-o împărţiţi în mod egal, aşa cum am jurat cu mâna ridicată, că o voi da strămoşilor voştri. Ţara aceasta va intra deci în moştenirea voastră.
15 Iată care trebuie să fie hotarele ţării:
partea de nord va fi de la Marea cea Mare, pe drumul Hetlonului, trecând de Lebo-Hamat[n], spre Ţedad, 16 Berota[o], Sibraim (care este între hotarul Damascului şi hotarul Hamatului) şi Haţer-Haticon care este aproape de hotarul Hauranului. 17 Aşadar hotarul va fi de la mare spre Haţar-Enan[p], de-a lungul hotarului de nord al Damascului, având în nord hotarul Hamatului. Aceasta va fi partea de nord.
18 Partea de răsărit, între Hauran şi Damasc, între Ghilad şi ţara lui Israel, va fi Iordanul. Veţi măsura de la hotar până la marea de răsărit[q]. Aceasta va fi partea de răsărit.
19 Partea de sud va fi de la Tamar spre sud, până la apele de la Meribot-Kadeş, şi apoi de-a lungul Râului Egiptului[r], până la Marea cea Mare. Aceasta va fi partea de sud.
20 În partea de apus hotarul va fi Marea cea Mare până în dreptul Lebo-Hamatului. Aceasta va fi partea de apus.
21 Să vă împărţiţi ţara aceasta între voi, potrivit cu seminţiile lui Israel. 22 S-o împărţiţi prin sorţ ca moştenire, atât pentru voi, cât şi pentru străinii care locuiesc în mijlocul vostru şi care au avut urmaşi în mijlocul vostru. Ei să fie pentru voi ca nişte cetăţeni ai lui Israel; să-şi primească moştenirea prin sorţ împreună cu voi în mijlocul seminţiilor lui Israel. 23 Să le daţi moştenirea în seminţia în care s-au aşezat să locuiască, zice Stăpânul Domn.
Noua împărţire administrativă a ţării
48 Numele seminţiilor moştenitoare sunt acestea: de la marginea de nord, de-a lungul drumului spre Hetlon, de la Lebo-Hamat[s] spre Haţar-Enan, până la hotarul de nord al Damascului dinspre Hamat, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Dan.
2 De la hotarul cu Dan, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Aşer.
3 De la hotarul cu Aşer, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Neftali.
4 De la hotarul cu Neftali, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Manase.
5 De la hotarul cu Manase, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Efraim.
6 De la hotarul cu Efraim, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Ruben.
7 De la hotarul cu Ruben, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Iuda.
8 De la hotarul cu Iuda, de la răsărit la apus, să fie ţinutul sfânt adus ca dar; să aibă douăzeci şi cinci de mii de coţi[t] lăţime, iar lungimea lui să fie cât una din părţile de la răsărit la apus; Lăcaşul să fie în mijlocul lui. 9 Din acest dar, o suprafaţă de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi zece mii de coţi[u] lăţime să fie a Domnului. 10 Acest dar sfânt să fie al preoţilor: în nord să aibă o lungime de douăzeci şi cinci de mii de coţi, în apus să aibă o lăţime de zece mii de coţi, în răsărit tot zece mii de coţi, iar în sud o lungime de douăzeci şi cinci de mii de coţi; Lăcaşul să fie în mijlocul ţinutului. 11 El să fie dat preoţilor consacraţi, urmaşii lui Ţadok, care au păzit rânduiala Mea şi nu s-au dus în rătăcire ca leviţii, atunci când israeliţii rătăceau departe de Mine. 12 Să fie al preoţilor, ca un dar din suprafaţa sfântă a ţării, un loc preasfânt lângă hotarul leviţilor.
13 Leviţii să aibă o parte lângă hotarul preoţilor, de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi de zece mii de coţi lăţime; pe toată lungimea să fie de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi pe lăţime să fie de zece mii de coţi. 14 Nu vor putea să vândă sau să schimbe şi nici să înstrăineze această cea mai bună parte a ţării, căci este sfântă pentru Domnul.
15 Suprafaţa rămasă, adică cinci mii de coţi[v] pe lăţime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi pe lungime, să fie dată ca loc pentru folosul cetăţii, pentru locuinţe şi pentru păşune. Cetatea să fie în mijlocul ei. 16 Iată care să-i fie măsurile: în partea de nord – patru mii cinci sute de coţi[w], în partea de sud – patru mii cinci sute, în partea de răsărit – patru mii cinci sute şi în partea de apus – patru mii cinci sute. 17 Păşunea pentru cetate să fie de două sute cincizeci de coţi[x] în partea de nord, două sute cincizeci în partea de sud, două sute cincizeci în partea de răsărit şi două sute cincizeci în partea de apus. 18 Pământul care mai rămâne pe lungime, alături de ţinutul sfânt, va fi de zece mii de coţi în partea de răsărit şi zece mii în partea de apus, de-a lungul ţinutului sfânt. Recolta lui să fie folosită pentru hrana lucrătorilor cetăţii. 19 Lucrătorii cetăţii, care îl vor cultiva, vor fi din toate seminţiile lui Israel. 20 Tot ţinutul sfânt să fie de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi lăţime, o suprafaţă pătrată care cuprinde şi proprietatea cetăţii.
21 Ceea ce mai rămâne de-o parte şi de alta a ţinutului sfânt şi a proprietăţii cetăţii să fie a prinţului, de-a lungul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi ai ţinutului sfânt până la hotarul de răsărit, iar în apus, de-a lungul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi până la hotarul de apus, mergând în paralel cu proprietăţile seminţiilor. Aceste suprafeţe vor fi ale prinţului. Ţinutul sfânt şi Sanctuarul Casei să fie în mijlocul lor. 22 Astfel proprietatea leviţilor şi proprietatea cetăţii vor fi în mijlocul proprietăţii prinţului. Tot ţinutul dintre hotarul lui Iuda şi hotarul lui Beniamin să fie al prinţului.
23 Iată celelalte seminţii moştenitoare: de la răsărit la apus, o parte să fie pentru Beniamin.
24 De la hotarul cu Beniamin, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Simeon.
25 De la hotarul cu Simeon, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Isahar.
26 De la hotarul cu Isahar, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Zabulon.
27 De la hotarul cu Zabulon, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Gad.
28 De la hotarul lui Gad, în partea de sud, hotarul să meargă spre sud, de la Tamar înspre apele de la Meribat-Kadeş şi apoi de-a lungul Râului Egiptului[y] până la Marea cea Mare[z].
29 Aceasta este ţara pe care va trebui s-o împărţiţi prin sorţ ca moştenire seminţiilor lui Israel şi acestea sunt proprietăţile lor, zice Stăpânul Domn.
Porţile Ierusalimului
30 Iată care vor fi ieşirile cetăţii: în partea de nord, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, 31 vor fi trei porţi (porţile cetăţii vor purta numele seminţiilor lui Israel): o poartă pentru Ruben, o poartă pentru Iuda şi o poartă pentru Levi;
32 în partea de răsărit, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, vor fi trei porţi: o poartă pentru Iosif, o poartă pentru Beniamin şi o poartă pentru Dan;
33 în partea de sud, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, vor fi trei porţi: o poartă pentru Simeon, o poartă pentru Isahar şi o poartă pentru Zabulon;
34 în partea de apus, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, vor fi trei porţi: o poartă pentru Gad, o poartă pentru Aşer şi o poartă pentru Neftali.
35 De jur împrejurul cetăţii vor fi optsprezece mii de coţi[aa] şi, din ziua aceea, numele ei va fi: «Domnul este acolo[ab]»“.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.