Beginning
Responsabilitatea morală este individuală
18 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „De ce continuaţi să folosiţi această zicală în ţara lui Israel, şi anume:
«Părinţii au mâncat struguri acri,
şi copiilor li s-au strepezit dinţii»?
3 Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că nu veţi mai folosi această zicală în Israel! 4 Iată că toate sufletele sunt ale Mele. Atât sufletul tatălui, cât şi sufletul fiului sunt ale Mele. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri!
5 Omul care este drept, care face judecată şi dreptate, 6 care nu mănâncă pe munţi[a], nu-şi ridică ochii spre idolii Casei lui Israel, nu o necinsteşte pe soţia semenului său şi nu se apropie de o femeie în timpul necurăţiei ei, 7 care nu asupreşte pe nimeni, dă înapoi datornicului garanţia, nu comite jaf, dă din pâinea lui celui flămând şi îl îmbracă cu o haină pe cel gol, 8 care nu împrumută cu dobândă şi nu ia camătă de la nimeni, care îşi fereşte mâna de nelegiuire şi judecă după adevăr între om şi om, 9 care urmează hotărârile Mele şi păzeşte rânduielile Mele, lucrând cu credincioşie, un astfel de om drept în mod sigur va trăi, zice Stăpânul Domn.
10 Dacă unui astfel de om i se naşte un fiu violent, care varsă sânge sau face oricare din lucrurile acestea 11 şi nu face nici unul din lucrurile bune,
ci mănâncă pe munţi, o necinsteşte pe soţia semenului său, 12 îl asupreşte pe cel sărac şi pe cel nevoiaş, comite jaf, nu dă înapoi garanţia, îşi ridică ochii spre idoli, săvârşeşte urâciuni, 13 dă împrumut cu dobândă şi ia camătă,
oare va trăi un asemenea om? Nu, nu va trăi! Pentru că a săvârşit toate aceste urâciuni, va muri cu siguranţă, iar sângele lui va cădea asupra capului său.
14 Dar să zicem că şi lui i se naşte un fiu. Acesta vede toate păcatele pe care le săvârşeşte tatăl său, dar, deşi le vede, totuşi nu le face.
15 El nu mănâncă pe munţi, nu-şi ridică ochii spre idolii Casei lui Israel, nu o necinsteşte pe soţia semenului său, 16 nu asupreşte pe nimeni, nu reţine garanţia, nu comite jaf, dă din pâinea lui celui flămând şi îl îmbracă cu o haină pe cel gol. 17 El îşi fereşte mâna de nelegiuire[b], nu ia dobândă de pe împrumuturi, împlineşte rânduielile Mele şi umblă după hotărârile Mele.
Un astfel de om nu va muri din cauza nelegiuirii tatălui său, ci, în mod sigur, va trăi! 18 Dar tatăl său, care s-a îndeletnicit cu asuprirea, care l-a tâlhărit pe fratele său şi care a făcut ce nu este bine în poporul său, omul acela va muri din cauza nelegiuirii sale.
19 Voi însă ziceţi: «De ce să nu fie responsabil şi fiul de nelegiuirea tatălui său?» Pentru că fiul a făcut judecată şi dreptate şi pentru că a păzit toate hotărârile Mele şi le-a împlinit! De aceea, în mod sigur el va trăi! 20 Sufletul care păcătuieşte, acela va muri! Fiul nu va fi responsabil de nelegiuirea tatălui şi nici tatăl de nelegiuirea fiului. După cum dreptatea celui drept îi va fi de folos doar lui, tot aşa răutatea celui rău se va răsfrânge doar asupra lui.
21 Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit, păzeşte toate hotărârile Mele şi face judecată şi dreptate, în mod sigur el va trăi şi nu va muri. 22 Toate fărădelegile pe care le-a săvârşit nu i se vor mai aminti! El va trăi din pricina dreptăţii pe care a înfăptuit-o. 23 Doresc Eu moartea celui rău? zice Stăpânul Domn. Oare nu doresc mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?
24 Tot astfel, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, asemenea tuturor urâciunilor săvârşite de cel rău, va trăi el oare? Toată dreptatea pe care a înfăptuit-o nu i se va mai aminti. Din cauza necredincioşiei de care a dat dovadă şi din cauza păcatelor pe care le-a săvârşit, el va muri.
25 Totuşi, voi ziceţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Ascultă, casă a lui Israel! Calea Mea nu este dreaptă? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte? 26 Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, el va muri din pricina aceasta; va muri din pricina nedreptăţii pe care a săvârşit-o.
27 Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea în care trăieşte şi face judecată şi dreptate, îşi va salva viaţa. 28 Dacă îşi vede starea şi se întoarce de la toate nelegiuirile pe care le-a săvârşit, va trăi cu siguranţă şi nu va muri.
29 Voi însă, cei din Casa lui Israel, spuneţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Calea Mea nu este dreaptă, casă a lui Israel? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte? 30 De aceea vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn. Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca nelegiuirea să nu vă mai fie o pricină de poticnire! 31 Aruncaţi de la voi toate fărădelegile pe care le-aţi săvârşit şi faceţi-vă rost de o inimă nouă şi de un duh nou! Pentru ce vrei să mori, casă a lui Israel? 32 Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Stăpânul Domn. Întoarceţi-vă deci şi veţi trăi!“
Bocet pentru prinţii lui Israel
19 Iar tu înalţă un cântec de jale despre prinţii lui Israel! 2 Spune:
„Ce era mama ta? Era o leoaică
printre lei!
Ea stătea întinsă în mijlocul leilor tineri,
crescându-şi puii.
3 L-a crescut pe unul din puii ei
şi acesta a devenit un leu tânăr.
El s-a obişnuit să sfâşie prada
şi a ajuns să mănânce oameni.
4 Când au auzit neamurile despre el,
l-au prins în groapa lor
şi l-au dus în lanţuri
în ţara Egiptului.
5 Când şi-a văzut aşteptarea neîmplinită
şi speranţa spulberată,
leoaica l-a luat pe un alt pui de-al ei
şi l-a pus leu conducător.
6 El a umblat printre lei
până a devenit un leu tânăr.
A învăţat să sfâşie prada
şi a ajuns să mănânce oameni.
7 Dădea buzna în fortăreţele[c] oamenilor
şi le devasta cetăţile.
Ţara, cu tot ce cuprindea ea,
era îngrozită la auzul răgetului său.
8 Atunci neamurile din provinciile vecine
s-au îndreptat împotriva lui,
şi-au aruncat plasa asupra lui
şi el a fost prins în groapa lor.
9 L-au pus într-o cuşcă, în lanţuri,
l-au dus la împăratul Babilonului
şi l-au aşezat în temniţă,
ca să nu i se mai audă glasul
pe munţii lui Israel.
10 Mama ta era ca o viţă în via ta,[d]
plantată lângă ape.
Datorită belşugului de apă,
ea era roditoare şi plină de mlădiţe.
11 Mlădiţele ei erau aşa de tari,
încât se puteau face din ele sceptre domneşti.
Ea se înălţa
prin frunzişul stufos,
şi se făcea observată prin înălţimea ei
şi prin mulţimea mlădiţelor ei.
12 Dar a fost smulsă cu furie
şi aruncată la pământ.
Vântul de răsărit a făcut-o să se ofilească,
roadele i-au fost zdrobite,
iar mlădiţele ei cele tari s-au uscat
şi au fost arse de foc.
13 Acum ea este plantată în pustie,
într-un pământ uscat şi secetos.
14 Din butucul ei a ieşit un foc,
care i-a mistuit roadele.
Şi astfel nu a mai rămas în ea nici o mlădiţă tare,
care să fie bună pentru un sceptru domnesc.
Acesta este un cântec de jale; să fie cântat ca un cântec de jale.“
Israel, condamnat pentru apostazie
20 În al şaptelea an, în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii,[e] au venit nişte bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel[f] ca să-L întrebe pe Domnul şi s-au aşezat înaintea mea.
2 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 3 „Fiul omului, vorbeşte-le bătrânilor lui Israel şi spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Aţi venit să Mă întrebaţi? Viu sunt Eu, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi, zice Stăpânul Domn.»
4 Vrei să-i judeci? Vrei să-i judeci, fiul omului? Atunci fă-le cunoscute urâciunile părinţilor lor. 5 Să le spui că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În ziua când l-am ales pe Israel, am făcut jurământ cu urmaşii Casei lui Iacov. M-am făcut cunoscut lor în ţara Egiptului şi am făcut jurământ cu ei, afirmând: ‘Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!’ 6 În ziua aceea le-am jurat că-i voi scoate din ţara Egiptului şi că-i voi duce într-o ţară pe care am căutat-o pentru ei, o ţară unde curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările. 7 Le-am zis să-şi arunce fiecare urâciunile dinaintea ochilor lui şi să nu se întineze cu idolii Egiptului, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.
8 Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea şi nu au vrut să Mă asculte. Nici unul nu şi-a aruncat urâciunile, care îi atrăgeau privirile, şi nici nu a uitat de idolii Egiptului. Atunci am zis că-Mi voi revărsa furia peste ei şi-Mi voi consuma mânia împotriva lor, în mijlocul ţării Egiptului. 9 Dar nu le-am făcut astfel de dragul Numelui Meu, pentru ca acesta să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care ei se aflau şi înaintea cărora Mă făcusem cunoscut lor, cum că îi voi scoate din ţara Egiptului. 10 Aşa că i-am scos din ţara Egiptului şi i-am dus în pustie.
11 Le-am dat hotărârile Mele şi le-am făcut cunoscute rânduielile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele. 12 Le-am mai dat şi Sabatele Mele, ca semn între Mine şi ei, ca să se ştie că Eu sunt Domnul Care îi sfinţeşte.
13 Dar cei din Casa lui Israel s-au răzvrătit împotriva Mea în pustie. Nu au urmat hotărârile Mele, au respins rânduielile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele, şi au pângărit mult Sabatele Mele. Am zis atunci că-Mi voi revărsa furia peste ei şi-i voi nimici în pustie. 14 Dar nu le-am făcut astfel de dragul Numelui Meu, pentru ca acesta să nu fie pângărit în faţa neamurilor dinaintea cărora i-am scos. 15 De asemenea, le-am jurat în pustie că nu-i voi mai duce în ţara pe care le-am rânduit-o, în ţara în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările, 16 deoarece au respins rânduielile Mele, nu au urmat hotărârile Mele şi au pângărit Sabatele Mele. Căci inimile lor tot după idolii lor s-au dus. 17 Totuşi m-am uitat cu milă la ei, nu i-am distrus şi nu i-am lăsat să sfârşească în pustie.
18 Atunci le-am zis fiilor lor în pustie: ‘Nu urmaţi hotărârile părinţilor voştri, nu păziţi rânduielile lor şi nu vă pângăriţi cu idolii lor. 19 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! Urmaţi hotărârile Mele, păziţi şi împliniţi rânduielile Mele 20 şi sfinţiţi Sabatele Mele, ca să fie un semn între Mine şi voi şi să se ştie că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!’
21 Dar şi copiii lor s-au răzvrătit împotriva Mea. Ei nu au urmat hotărârile Mele, nu au păzit rânduielile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască, iar Sabatele Mele le-au pângărit. Atunci am zis că Îmi voi revărsa furia peste ei şi-Mi voi consuma mânia împotriva lor în pustie. 22 Dar Mi-am retras mâna de dragul Numelui Meu, ca să nu fie pângărit în faţa neamurilor dinaintea cărora i-am scos. 23 De asemenea, le-am jurat în pustie că îi voi împrăştia printre neamuri şi îi voi răspândi prin ţările lumii, 24 pentru că nu au împlinit rânduielile Mele, ci au respins hotărârile Mele, au pângărit Sabatele Mele şi şi-au aţintit privirile spre idolii părinţilor lor. 25 Mai mult, le-am dat hotărâri care nu erau bune şi rânduieli prin care să nu poată trăi. 26 I-am lăsat să se spurce prin darurile lor când îşi treceau prin foc întâii născuţi, ca să-i îngrozesc şi să ştie astfel că Eu sunt Domnul.»
27 De aceea, fiul omului, vorbeşte-le celor din Casa lui Israel şi spune-le din partea Stăpânului Domn, astfel: «Iată prin ce anume M-au mai blasfemiat părinţii voştri, fiind necredincioşi faţă de Mine. 28 Când i-am dus în ţara pe care am jurat că le-o voi da, ei şi-au aruncat privirile spre fiecare deal înalt, spre fiecare copac stufos şi acolo şi-au înjunghiat jertfele, acolo şi-au adus ofrandele prin care M-au înfuriat, acolo şi-au pus miresmele plăcute şi acolo au turnat darurile de băutură. 29 Eu i-am întrebat: ‘Ce este această înălţime la care vă duceţi?’ De aceea i-au pus numele Bama[g] şi aşa i-a rămas numele până în ziua de astăzi.»
Promisiunea restaurării
30 Spune-le deci celor din Casa lui Israel că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Vă veţi spurca oare la fel ca părinţii voştri, prostituându-vă înaintea urâciunilor lor? 31 Aducându-vă darurile şi trecându-vă fiii prin foc, voi continuaţi până astăzi să vă întinaţi prin toţi idolii voştri. Şi Eu să Mă las întrebat de voi, Casă a lui Israel? Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că nu Mă voi lăsa întrebat.
32 Voi ziceţi: ‘Vrem să fim ca neamurile, ca triburile celorlalte ţări, şi să slujim lemnului şi pietrei!’ Ceea ce voi aveţi însă în minte nu se va întâmpla niciodată! 33 Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi domni peste voi cu mână puternică, cu braţ întins şi revărsându-Mi furia! 34 Vă voi scoate dintre popoare şi vă voi aduna din ţările în care sunteţi împrăştiaţi, cu mână puternică, cu braţ întins şi revărsându-Mi furia. 35 Vă voi duce în pustia popoarelor şi acolo mă voi judeca cu voi faţă în faţă. 36 Aşa cum i-am judecat pe strămoşii voştri în pustia ţării Egiptului, tot aşa vă voi judeca şi pe voi, zice Stăpânul Domn. 37 Vă voi trece pe sub toiag şi vă voi aduce din nou în legământ. 38 Îi voi înlătura dintre voi pe cei răzvrătiţi şi pe cei nesupuşi Mie; îi voi scoate din ţara unde au fost străini, dar nu vor intra în ţara lui Israel. Atunci veţi şti că Eu sunt Domnul.
39 Cât despre voi, Casă a lui Israel, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Duceţi-vă acum şi slujiţi fiecare idolilor voştri! După aceea însă veţi asculta de Mine cu siguranţă şi nu-Mi veţi mai pângări Numele Meu cel sfânt cu darurile şi cu idolii voştri! 40 Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înălţat al lui Israel, zice Stăpânul Domn, acolo Îmi va sluji toată Casa lui Israel, toţi cei din ţară, iar Eu îi voi primi cu bunăvoinţă. Acolo vă voi cere[h] contribuţiile voastre şi darurile voastre din cele dintâi roade, împreună cu toate jertfele voastre sfinte. 41 Când vă voi scoate dintre popoare şi vă voi aduna din ţările în care aţi fost împrăştiaţi, vă voi accepta ca pe o aromă plăcută şi Mă voi arăta sfânt prin voi înaintea neamurilor. 42 Şi veţi şti că Eu sunt Domnul când vă voi aduce în ţara lui Israel, în ţara pe care am jurat strămoşilor voştri că le-o voi da. 43 Acolo vă veţi aminti de umbletele voastre şi de toate faptele prin care v-aţi pângărit şi vă va fi scârbă de voi înşivă din cauza tuturor relelor pe care le-aţi săvârşit. 44 Şi veţi şti că Eu sunt Domnul când mă voi purta cu voi ţinând cont de Numele Meu, nu de purtarea voastră rea şi de faptele voastre corupte, Casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn.’»“
Iudeea este condamnată
45 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:
46 – Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre sud, predică împotriva ţinutului de la miazăzi şi profeţeşte împotriva pădurii din sud. 47 Spune-i pădurii din sud astfel: „Ascultă Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, voi aprinde în tine un foc, care va arde orice copac verde şi orice copac uscat. Flacăra arzătoare nu va fi stinsă, şi totul, din sud până la nord, va fi pârjolit de ea. 48 Şi orice făptură va vedea că Eu am aprins-o; ea nu va mai fi stinsă.»“
49 Atunci am zis:
– Ah, Stăpâne Doamne, ei zic despre mine că nu vorbesc decât în pilde!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.