Beginning
37 Cine poate spune ceva şi să se înfăptuiască,
dacă Stăpânul nu a poruncit?
38 Oare nu din gura Celui Preaînalt vine
şi nenorocirea, şi bunăstarea?[a]
39 Atunci de ce murmură omul,
când este pedepsit pentru păcatele lui?
40 Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm
şi să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălţăm inimile şi mâinile
spre Dumnezeul din ceruri şi să spunem:
42 „Am păcătuit şi ne-am răzvrătit,
iar Tu nu ai iertat!“
43 Te-ai învăluit cu mânie şi ne-ai urmărit;
ai ucis fără milă.
44 Te-ai învăluit cu un nor,
ca nici o rugăciune să nu ajungă la Tine.
45 Ne-ai prefăcut în gunoi şi în murdărie
în mijlocul popoarelor.
46 Toţi vrăjmaşii noştri
şi-au deschis larg gura împotriva noastră.
47 Am avut parte de groază şi de groapă,
de prăpăd şi de distrugere.
48 Şuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei
căci fiica poporului meu a fost distrusă.
49 Ochii mi se vor topi de lacrimi neîncetat
şi fără oprire,
50 până când Domnul din ceruri
va privi şi va lua aminte.
51 Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut
pe toate fiicele cetăţii mele.
52 Cei ce-mi erau vrăjmaşi fără motiv
m-au vânat ca pe o pasăre.
53 Au încercat să-mi pună capăt vieţii într-o groapă
şi au aruncat cu pietre în mine.
54 Apele s-au revărsat peste capul meu
şi mi-am zis: „Sunt pierdut!“
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne,
din adâncimile gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea
la strigătele mele după ajutor!“
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat
şi mi-ai răspuns: „Nu te teme!“
58 Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,
mi-ai răscumpărat viaţa!
59 Doamne, Tu ai văzut răul care mi s-a făcut!
Judecă-mi cauza!
60 Ai văzut toată dorinţa lor de răzbunare
şi planurile lor împotriva mea.
61 Doamne, Tu le-ai auzit batjocurile
şi toate uneltirile îndreptate împotriva mea,
62 ai auzit şoaptele potrivnicilor mei
şi murmurul lor îndreptat înspre mine toată ziua.
63 Priveşte! Şezând sau în picioare,
ei mă batjocoresc în cântecele lor!
64 Răsplăteşte-le, Doamne,
după faptele mâinilor lor!
65 Pune un văl peste inimile lor
şi fie blestemul Tău peste ei!
66 Urmăreşte-i în mânia Ta şi nimiceşte-i
de sub ceruri, Doamne!
Judecata Domnului cu privire la Sion
4 Cum s-a înnegrit aurul
şi cum s-a schimbat aurul curat!
Pietrele sfinte stau risipite
pe la fiecare colţ de stradă.
2 Cum fiii preţioşi ai Sionului,
altădată preţuiţi ca aurul pur,
sunt consideraţi acum ca ulcioarele de lut,
lucrate de mâinile olarului.
3 Până şi şacalii îşi scot sânul
ca să-şi alăpteze puii!
Fiica poporului meu a ajuns însă nemiloasă
ca struţii pustiei[b].
4 Limba celui alăptat se lipeşte de cerul gurii,
fiind uscată de sete.
Copiii cer pâine,
însă nimeni nu le-o dă.
5 Cei ce se hrăneau cu delicatese
zac acum părăsiţi pe străzi.
Cei crescuţi în purpură
se lipesc acum de un morman de cenuşă.
6 Vina[c] fiicei poporului meu
este mai mare decât păcatul Sodomei
care a fost distrusă într-o clipă,
fără a pune mâna cineva pe ea[d].
7 Prinţii ei erau mai curaţi decât zăpada
şi mai albi decât laptele.
Trupurile le erau mai roşii decât coralii,
iar feţele[e] le erau ca safirul[f].
8 Acum însă sunt mai negri la înfăţişare decât funinginea,
astfel că nu-i mai recunoşti pe străzi.
Pielea li s-a lipit de oase
şi a devenit uscată ca lemnul.
9 Cei ucişi de sabie sunt mai fericiţi
decât cei ucişi de foamete;
lihniţi de foame, aceştia se sting
din lipsa roadelor câmpului!
10 Femeile, care odată erau pline de milă,
şi-au fiert copiii cu mâinile lor;
ei le-au slujit drept hrană
când fiica poporului meu era zdrobită.
11 Domnul Şi-a dezlănţuit toată furia,
Şi-a revărsat mânia Lui aprigă!
A aprins un foc în Sion,
care i-a mistuit temeliile.
12 Regii pământului n-ar fi crezut
şi nici unul din locuitorii lumii nu s-ar fi gândit
că duşmanul şi vrăjmaşul
vor intra pe porţile Ierusalimului.
13 S-a întâmplat din pricina păcatelor profeţilor lui
şi a nelegiuirilor preoţilor lui
care au vărsat în mijlocul lui
sângele celor drepţi.
14 Ei rătăcesc acum ca orbii pe străzi,
atât de mânjiţi de sânge,
încât nimeni nu îndrăzneşte să se atingă
de veşmintele lor.
15 „Plecaţi, necuraţilor!“ se strigă la ei;
„Plecaţi! Plecaţi! Nu ne atingeţi!“
Fugind şi rătăcind printre neamuri, acestea spun:
„Nu vor mai locui aici!“
16 Domnul Însuşi i-a împrăştiat,
nemaiveghind asupra lor[g].
Astfel, preoţilor nu li se mai arată respect,
iar bătrânilor nu li se mai acordă cinste.
17 Ochii noştri obosiseră,
aşteptând zadarnic ajutorul.
Din turnurile noastre ne uitam
după un neam care nu ne putea izbăvi.
18 Duşmanii ne luau urma,
astfel că nu puteam ieşi în pieţe.
Sfârşitul se apropia, zilele se împliniseră,
căci ne venise sfârşitul.
19 Prigonitorii noştri au fost mai iuţi
decât vulturii cerului.
Ne-au urmărit pe munţi
şi ne-au pândit în pustie.
20 Unsul Domnului, suflarea vieţii noastre,
a fost capturat în gropile lor,
el, despre care spuneam:
„Vom trăi la umbra lui printre neamuri!“
21 Bucură-te şi saltă de veselie, fiică a Edomului,
tu, care locuieşti în ţara Uţ!
Să ştii însă că potirul va trece şi pe la tine;
te vei îmbăta şi te vei dezbrăca!
22 Fiică a Sionului, pedeapsa ta s-a sfârşit.
El nu-ţi va mai prelungi exilul.
Nelegiuirea ta însă, fiică a Edomului, El o va pedepsi
şi îţi va scoate la iveală păcatele.
Rugăciunea poporului
5 Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!
Uită-te şi vezi ruşinea noastră!
2 Moştenirea noastră s-a dus la necunoscuţi,
iar casele noastre – la străini.
3 Am ajuns orfani de tată,
iar mamele noastre sunt ca nişte văduve.
4 Apa noastră o bem pe bani,
iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.
5 Prigonitorii noştri sunt pe urmele noastre.
Suntem obosiţi, dar nu suntem lăsaţi să ne odihnim.
6 Ne-am aliat cu Egiptul şi cu Asiria,
ca să ne săturăm cu pâine.
7 Părinţii noştri au păcătuit şi nu mai sunt,
iar noi purtăm pedeapsa lor.
8 Sclavii stăpânesc peste noi
şi nimeni nu ne eliberează din mâna lor.
9 Ne câştigăm pâinea riscându-ne viaţa
din cauza sabiei din pustie.
10 Ne arde pielea ca un cuptor
de febra pricinuită de foame.
11 Au necinstit pe femei în Sion,
pe fecioare – în cetăţile lui Iuda.
12 Prinţii au fost spânzuraţi de mâinile lor,
iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.
13 Tinerii trudesc la piatra de moară,
iar copiii cad sub poverile de lemne.
14 Bătrânii nu mai vin la poarta cetăţii,
iar tinerii au încetat să mai cânte.
15 S-a dus bucuria din inimile noastre,
iar dansul nostru s-a prefăcut în jale.
16 A căzut coroana de pe capul nostru.
Vai de noi, căci am păcătuit!
17 Iată de ce ne leşină inima,
iată de ce ni s-au întunecat ochii:
18 muntele Sion a ajuns pustiit
şi pe el se plimbă şacalii[h].
19 Doamne, Tu împărăţeşti veşnic.
Tronul Tău dăinuie din generaţie în generaţie.
20 De ce să ne uiţi pentru totdeauna?
De ce să ne părăseşti pentru mult timp?[i]
21 Întoarce-ne la Tine, Doamne, ca astfel să ne întoarcem!
Dă-ne iarăşi zile ca cele din trecut!
22 Să ne fi respins Tu oare de tot
şi să te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.