Beginning
51 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, voi stârni un duh nimicitor
împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor din Leb-Kamai[a].
2 Voi trimite împotriva Babilonului nişte străini
care îl vor vântura şi-i vor goli ţara.
Ei o vor ataca din toate părţile
în ziua nenorocirii.
3 Să se întindă arcul împotriva celui ce-şi întinde arcul
şi împotriva celui ce se mândreşte cu armura lui![b]
Nu-i cruţaţi pe tinerii lui!
Nimiciţi-i cu desăvârşire[c] toată oştirea!
4 Vor cădea ucişi în ţara caldeenilor,
străpunşi pe străzile ei.
5 Căci Israel şi Iuda nu sunt părăsite
de Dumnezeul lor, de Domnul Oştirilor,
deşi ţara lor[d] este plină de vină
înaintea Sfântului lui Israel.
6 Fugiţi din Babilon!
Scăpaţi-vă viaţa,
ca nu cumva să fiţi nimiciţi din cauza păcatelor lui,
căci vremea răzbunării Domnului a sosit
şi El îl va răsplăti după meritele lui!
7 Babilonul a fost o cupă de aur în mâna Domnului,
care îmbăta întregul pământ.
Neamurile au băut din vinul ei
şi de aceea au înnebunit.
8 Cetatea Babilonului va cădea dintr-odată şi va fi zdrobită!
Plângeţi pentru ea!
Aduceţi balsam pentru rana ei;
poate va putea fi vindecată!»“
9 „Am vrut să vindecăm Babilonul,
dar nu poate fi vindecat!
Să-l părăsim şi să mergem fiecare în ţara lui,
căci judecata lui ajunge până la ceruri
şi se înalţă până la nori.
10 Domnul scoate la lumină dreptatea cauzei noastre.
Să mergem şi să vestim în Sion
lucrarea Domnului, Dumnezeul nostru!“
11 „Ascuţiţi-vă săgeţile
şi umpleţi-vă tolbele!
Domnul a stârnit duhul regilor Mediei,
pentru că scopul Lui este să distrugă Babilonul.
Aceasta este răzbunarea Domnului,
răzbunarea pentru Templul Său.
12 Ridicaţi un steag împotriva zidurilor Babilonului!
Întăriţi paza,
puneţi păzitori,
pregătiţi o ambuscadă!
Domnul Îşi va duce la îndeplinire hotărârea
pe care a rostit-o împotriva locuitorilor Babilonului.
13 Ţie, care locuieşti lângă ape multe
şi ai mari bogăţii,
ţi-a venit sfârşitul,
iar firul vieţii[e] tale a ajuns la capăt!
14 Domnul Oştirilor a jurat pe Sine Însuşi:
«Te voi umple cu oameni, asemenea unui roi de lăcuste,
şi ei vor înălţa strigăte de biruinţă asupra ta.»“
15 „El a făcut pământul prin puterea Lui,
a pus temeliile lumii prin înţelepciunea Lui,
a întins cerurile prin priceperea Lui.
16 La glasul Lui urlă apele din ceruri.
El ridică norii de la marginile pământului.
El trimite fulgerele şi ploaia
şi scoate vântul din cămările Lui.
17 Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoaştere,
toţi aurarii sunt ruşinaţi de idolii lor,
căci sunt doar o minciună
şi nu au nici o suflare în ei.
18 Sunt o deşertăciune, o lucrare de batjocură.
La vremea pedepsei lor, vor pieri.
19 Dar Partea lui Iacov nu este ca aceştia,
căci El este Cel Ce a întocmit totul,
chiar şi seminţia moştenirii Lui –
Domnul Oştirilor este Numele Lui.“
20 „Tu eşti buzduganul Meu,
arma Mea de luptă!
Cu tine zdrobesc neamuri
şi distrug împărăţii!
21 Cu tine zdrobesc calul şi călăreţul!
Cu tine zdrobesc carul şi conducătorul lui!
22 Cu tine zdrobesc pe bărbat şi pe femeie,
pe bătrân şi pe copil,
pe tânăr şi pe fecioară!
23 Cu tine zdrobesc pe păstor şi turma lui,
pe plugar şi boii lui,
pe guvernatori şi pe conducători!
24 Înaintea ochilor voştri voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Caldeii pentru tot răul pe care l-au făcut în Sion, zice Domnul.“
25 „Iată, sunt împotriva ta, munte nimicitor,
care distrugeai întregul pământ, zice Domnul.
Îmi voi întinde mâna împotriva ta,
te voi rostogoli de pe stânci
şi te voi preface într-un munte aprins.
26 Nimeni nu va mai lua din tine pietre pentru capul unghiului,
nici pietre pentru temelie,
căci vei fi un pustiu veşnic, zice Domnul!“
27 „Ridicaţi un steag în ţară!
Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri!
Pregătiţi neamurile de luptă împotriva lui!
Chemaţi împotriva lui regatele
Araratului[f], Miniului şi Aşchenazului!
Numiţi un comandant împotriva lui!
Trimiteţi împotriva lui cai precum un roi de lăcuste!
28 Pregătiţi neamurile de luptă împotriva lui –
pe regii Mediei,
pe guvernatorii lor, pe toţi conducătorii lor
şi toate ţările aflate sub stăpânirea lor!
29 Pământul se cutremură şi se zvârcoleşte,
căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc –
El va preface ţara Babilonului într-un pustiu
şi nimeni nu va mai locui acolo.
30 Vitejii Babilonului au încetat lupta;
ei rămân în fortăreţele lor.
Puterea le este sleită
şi au ajuns ca nişte femei.
Locuinţele lor sunt arse
şi zăvoarele lor sunt sfărâmate.
31 Sol după sol,
mesager după mesager
aleargă să-l anunţe pe împăratul Babilonului
că cetatea lui este cucerită de la un capăt la celălalt,
32 că trecătorile râului sunt capturate,
că mlaştinile cu trestii sunt arse
şi că ostaşii sunt îngroziţi.“
33 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel:
«Fiica Babilonului este ca o arie de treierat
în perioada când a fost netezită:
încă puţin şi vine vremea secerişului.»“
34 „Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a devorat:
m-a zdrobit,
m-a făcut un vas gol.
M-a înghiţit ca un şarpe,
şi-a umplut pântecele cu bunătăţile mele
şi apoi m-a vărsat.
35 Fie ca violenţa folosită împotriva mea şi a rudelor mele[g]
să se întoarcă împotriva Babilonului,
zice locuitoarea Sionului.
Fie ca sângele meu să se răsfrângă asupra locuitorilor Caldeii,
zice Ierusalimul.“
36 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, îţi voi apăra cauza
şi te voi răzbuna;
voi seca marea Babilonului
şi-i voi usca izvoarele.
37 Babilonul va ajunge un morman de dărâmături,
o vizuină de şacali,
o pricină de groază şi de batjocură,
un loc în care nu va mai locui nimeni.
38 Ei toţi vor rage ca nişte lei,
vor mârâi ca nişte pui de lei.
39 Dar când vor fi în călduri,
le voi pregăti un ospăţ
şi-i voi îmbăta,
ca să salte de veselie
şi să adoarmă apoi somnul cel de veci şi să nu se mai trezească, zice Domnul.
40 Îi voi doborî
ca pe nişte miei la măcelărie,
ca pe nişte berbeci şi ţapi.
41 Cum a fost cucerit Şeşakul[h],
cum a fost capturată pricina de laudă a întregului pământ!
Cum a ajuns Babilonul o pricină de groază
printre neamuri!
42 Marea s-a înălţat peste Babilon;
a fost acoperit de valurile ei învolburate!
43 Cetăţile lui au devenit pustii,
un pământ fără apă şi deşertic,
o ţară în care nu mai locuieşte nimeni
şi pe unde nu mai trece nici un om.
44 Îl voi pedepsi pe Bel în Babilon
şi îi voi smulge din gură ceea ce a înghiţit.
Neamurile nu vor mai curge spre el,
şi zidul Babilonului se va prăbuşi.
45 Ieşi din mijlocul lui, popor al Meu!
Fiecare să fugă
şi să-şi scape viaţa de mânia aprigă a Domnului!
46 Să nu vă slăbească inima
şi să nu vă fie frică când zvonurile se aud în ţară,
căci anul acesta vine un zvon şi anul următor un alt zvon:
‘Va fi violenţă în ţară,
un domnitor se va ridica împotriva altui domnitor!’
47 Cu siguranţă, iată, vin zile
când voi pedepsi idolii Babilonului.
Toată ţara va fi acoperită de ruşine
şi toţi cei răniţi vor cădea în mijlocul ei.
48 Atunci cerul şi pământul şi tot ce cuprind ele
vor striga de bucurie asupra Babilonului,
căci din nord,
îl vor ataca nimicitorii, zice Domnul.
49 Babilonul trebuie să cadă din cauza celor ucişi ai lui Israel,
tot aşa cum şi cei ucişi de pe întreg pământul
au căzut din cauza Babilonului.
50 Cei care aţi scăpat de sabie,
plecaţi şi nu întârziaţi!
Amintiţi-vă de Domnul într-o ţară îndepărtată
şi să-şi găsească loc Ierusalimul în inima voastră!»“
51 „Suntem ruşinaţi, căci am auzit batjocura
şi ne-am acoperit feţele din cauza ruşinii,
pentru că nişte străini au intrat
în locurile sfinte ale Casei Domnului.“
52 „Dar iată, vin zile, zice Domnul,
când îi voi pedepsi idolii,
şi toată ţara va fi plină
de gemetele răniţilor ei.
53 Chiar dacă Babilonul s-ar înălţa până la cer
şi chiar dacă şi-ar fortifica înălţimile,
tot voi trimite nimicitorii împotriva lui, zice Domnul.“
54 „Un strigăt răsună din Babilon.
Zgomotul unui mare prăpăd
se aude din ţara caldeenilor,
55 căci Domnul va distruge Babilonul
şi va face să înceteze în el zarva cea mare.
Valuri de nimicitori vor urla ca nişte ape mari
şi zgomotul strigătelor lor va răsuna.
56 Un nimicitor va veni împotriva Babilonului;
vitejii lui vor fi capturaţi
şi arcurile lor vor fi sfărâmate.
Căci Domnul este un Dumnezeu Care răsplăteşte!
El, cu siguranţă, va da fiecăruia plata cuvenită!
57 Eu îi voi îmbăta pe conducătorii şi pe înţelepţii lui,
pe guvernatori, pe ofiţeri şi pe viteji;
ei vor adormi pe vecie şi nu se vor mai trezi,
zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oştirilor.“
58 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi dărâmate,
iar porţile lui cele înalte vor fi arse în foc.
Popoarele se trudesc degeaba
şi neamurile muncesc doar pentru foc!»“
59 Iată care este mesajul pe care profetul Ieremia l-a încredinţat lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, când s-a dus în Babilon cu Zedechia, regele lui Iuda, în al patrulea an al domniei acestuia. (Seraia era căpetenia locului de odihnă). 60 Ieremia a scris într-un sul toate nenorocirile care vor veni asupra Babilonului – toate cuvintele acestea le-a scris cu privire la Babilon. 61 Ieremia i-a zis lui Seraia: „Când vei ajunge în Babilon, vezi să citeşti toate aceste cuvinte cu voce tare. 62 Apoi să zici: «Doamne, Tu ai spus că vei distruge acest loc şi că nu va mai fi locuit nici de oameni, nici de animale, ci va deveni un pustiu pe vecie!»
63 Când vei termina de citit acest sul, leagă-l de o piatră şi aruncă-l în mijlocul Eufratului. 64 Apoi să spui: «Aşa se va scufunda Babilonul şi nu se va mai ridica din cauza nenorocirilor pe care le voi aduce asupra lui, iar poporul lui va fi neputincios.»“
Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.
Căderea Ierusalimului
52 Zedechia era în vârstă de douăzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse şi Iehoiachim. 3 Din pricina mâniei Domnului s-au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim şi în Iuda, pe care, în cele din urmă, le-a izgonit din prezenţa Sa. Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
4 În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată oştirea sa. Ei şi-au aşezat tabăra înaintea cetăţii şi au zidit întărituri de jur împrejurul ei. 5 Cetatea a fost în stare de asediu până în cel de-al unsprezecelea an al domniei regelui Zedechia.
6 În ziua a noua a lunii a patra, foametea din cetate a devenit atât de mare, încât poporul ţării nu mai avea nimic de mâncare. 7 Atunci s-a pătruns în cetate, astfel că toţi ostaşii au fugit. Ei au ieşit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri, de lângă grădina regelui, în timp ce caldeenii înconjurau cetatea. Ei au luat-o pe drumul spre Araba[i], 8 însă oştirea caldeenilor l-a urmărit pe regele Zedechia şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată oştirea lui se împrăştiase de lângă el. 9 Ei l-au capturat pe rege şi l-au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, în ţara Hamatului. Acesta a rostit o sentinţă împotriva lui. 10 Acolo, la Ribla, împăratul Babilonului i-a înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. De asemenea i-a înjunghiat şi pe toţi conducătorii lui Iuda. 11 Apoi împăratul Babilonului i-a scos ochii lui Zedechia, l-a legat cu lanţuri de bronz şi l-a dus în Babilon, unde a stat în temniţă până în ziua morţii lui.
12 În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al domniei împăratului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, care era în slujba împăratului Babilonului, a pătruns în Ierusalim. 13 El a dat foc Casei Domnului, palatului regelui şi tuturor caselor din Ierusalim. A dat foc tuturor caselor mari. 14 Toată oştirea caldeenilor, care era împreună cu căpetenia gărzilor, a dărâmat toate zidurile din jurul Ierusalimului. 15 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate o parte din cei mai săraci oameni, poporul[j] care mai rămăsese în cetate, dezertorii care fugiseră la împăratul Babilonului şi restul mulţimii. 16 Totuşi Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a lăsat în ţară câţiva oameni săraci ca să lucreze viile şi câmpurile.
17 Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz care erau în Casa Domnului, precum şi piedestalele şi „marea“[k] de bronz care erau în Casa Domnului şi au dus tot bronzul la Babilon. 18 Au luat vasele, lopeţile, mucarniţele, potirele, farfuriile şi toate uneltele de bronz cu care se făcea slujba. 19 Căpetenia gărzilor a mai luat şi lighenele, cădelniţele, cupele, oalele, sfeşnicele, lingurile şi cupele folosite la jertfele de băutură – tot ce era de aur sau de argint. 20 Cei doi stâlpi, marea, cei doisprezece boi de bronz care erau sub mare şi piedestalele, toate aceste unelte de bronz pe care le făcuse regele Solomon pentru Casa Domnului, aveau o greutate care nu se putea cântări. 21 În ce priveşte stâlpii, fiecare stâlp era înalt de optsprezece coţi[l], avea circumferinţa de doisprezece coţi[m], grosimea de patru degete şi era gol pe dinăuntru. 22 Fiecare avea deasupra un capitel de bronz. Înălţimea unui capitel era de cinci coţi[n], capitelul având de jur împrejur o reţea şi rodii, toate din bronz. Al doilea stâlp, cu rodiile lui, era la fel. 23 Erau nouăzeci şi şase de rodii pe fiecare parte; toate rodiile aflate de jur împrejurul reţelei erau în număr de o sută.
24 Căpetenia gărzilor i-a luat prizonieri pe Seraia, preotul conducător, pe Ţefania, următorul preot în rang şi pe cei trei paznici ai porţii. 25 Din cetate a luat un ofiţer care avea în subordine ostaşi şi încă şapte oameni dintre sfetnicii regelui, care, de asemenea, fuseseră găsiţi în cetate; l-a mai luat pe scribul conducătorului oştirii, care recruta bărbaţi din poporul ţării, şi pe încă şaizeci de bărbaţi din poporul ţării, care fuseseră găsiţi tot în cetate. 26 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. 27 Acolo, la Ribla, în ţara Hamat, împăratul Babilonului a pus să fie omorâţi. Astfel a fost dus Iuda în captivitate, departe de ţara lui. 28 Iată numărul celor din popor duşi de Nebucadneţar în captivitate:
în al şaptelea an: trei mii douăzeci şi trei de iudei;
29 în al optsprezecelea an al domniei lui Nebucadneţar,
a dus în captivitate din Ierusalim opt sute treizeci şi doi de oameni;
30 iar în al douăzeci şi treilea an al domniei lui Nebucadneţar,
Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a mai dus în captivitate şapte sute patruzeci şi cinci de iudei.
În total, au fost duşi în captivitate patru mii şase sute de oameni.
Bunătatea lui Evil-Merodak
31 În al treizeci şi şaptelea an de captivitate al lui Iehoiachin, regele lui Iuda, în a douăzeci şi cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodak[o], împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, l-a eliberat din temniţă pe Iehoiachin, regele lui Iuda. 32 I-a vorbit cu bunătate şi i-a dat un loc de cinste mai presus decât cel al regilor care erau cu el în Babilon. 33 Iehoiachin şi-a schimbat hainele de întemniţat şi pentru tot restul vieţii sale a mâncat la masa împăratului. 34 Împăratul Babilonului s-a îngrijit necurmat de hrana zilnică a lui Iehoiachin în toate zilele vieţii lui, până în ziua morţii acestuia.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.