Beginning
Secetă, foamete şi sabie
14 Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:
2 „Iuda jeleşte
iar porţile îi sunt slăbite;
ele se vaită pentru ţară,
iar strigătul Ierusalimului se înalţă în văzduh.
3 Cei măreţi îi trimit pe cei neînsemnaţi[a] să aducă apă;
ei se duc la fântâni,
dar nu găsesc apă.
Se întorc cu vasele goale;
ruşinaţi şi dezamăgiţi
îşi acoperă capul.
4 Pământul este crăpat
pentru că nu este ploaie în ţară.
Plugarii sunt dezamăgiţi
şi îşi acoperă capul.
5 Chiar şi cerboaica de pe câmp
naşte şi îşi părăseşte puii,
pentru că nu găseşte iarbă.
6 Măgarii sălbatici stau pe înălţimi
şi gâfâie ca şacalii;
li se topesc ochii
căci nu este iarbă.
7 Chiar dacă păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră,
lucrează, Doamne, pentru Numele Tău!
Căci răzvrătirile noastre sunt multe;
am păcătuit împotriva Ta.
8 O, Nădejde a lui Israel,
Izbăvitorul lui în vreme de necaz,
de ce eşti ca un străin în ţară
şi ca un trecător care se opreşte pentru o noapte?
9 De ce eşti ca un om înmărmurit,
ca un viteaz care nu poate izbăvi?
Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne,
şi Numele Tău este chemat peste noi!
Nu ne părăsi!“
10 Iată ce spune Domnul despre poporul acesta:
„Pentru că le place să hoinărească
şi nu îşi ţin în frâu picioarele,
Domnul nu-Şi găseşte plăcerea în ei;
acum El Îşi aduce aminte de fărădelegea lor
şi îi pedepseşte pentru păcatele lor.“
11 Domnul mi-a zis:
– Nu mijloci pentru binele acestui popor, 12 căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi nimici cu sabia, cu foametea şi cu molima.
13 Eu am răspuns:
– Ah! Stăpâne Doamne! Iată, profeţii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“
14 Dar Domnul mi-a zis:
– Profeţii lor profeţesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i-am trimis, nu Eu i-am împuternicit şi nu Eu le-am vorbit. Ei vă profeţesc viziuni mincinoase, ghiciri, lucruri de nimic[b] şi înşelăciunile propriei lor inimi. 15 De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre profeţii care profeţesc în Numele Meu: „Nu Eu i-am trimis să vă spună că sabia şi foametea nu vor fi în ţara aceasta. Profeţii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete, 16 iar aceia cărora ei le profeţesc vor fi scoşi afară şi întinşi pe străzile Ierusalimului din cauza foametei şi a sabiei. Nu va fi nimeni să-i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soţiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.“
17 Spune-le cuvântul acesta:
„Ochii mei să verse lacrimi zi şi noapte
şi să nu se oprească,
căci fecioara – fiica poporului meu –
a suferit o rană cumplită,
o lovitură dureroasă.
18 Dacă ies pe câmp,
îi văd pe cei străpunşi de sabie.
Dacă intru în cetate,
văd ravagiile făcute de foamete.
Chiar şi profetul şi preotul
cutreieră ţara fără să ştie încotro merg[c].“
19 – Ai lepădat Tu de tot pe Iuda
şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul?
De ce ne-ai lovit
în aşa fel încât nu mai avem vindecare?
Noi aşteptam pacea,
dar nimic bun nu a venit;
aşteptam un timp de vindecare,
dar iată că a venit numai groaza!
20 Doamne, recunoaştem atât ticăloşia noastră,
cât şi vina strămoşilor noştri,
căci am păcătuit împotriva Ta.
21 Pentru Numele Tău, nu dispreţui
şi nu necinsti tronul slavei Tale!
Aminteşte-Ţi de legământul pe care l-ai făcut cu noi
şi nu-l rupe!
22 Este oare printre idolii de nimic ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie?
Sau poate cerul să dea averse?
Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru!
De aceea, nădejdea noastră este în Tine,
căci Tu eşti Cel Ce faci toate aceste lucruri.
15 Apoi Domnul mi-a zis:
– Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, Eu tot n-aş fi binevoitor cu cei din poporul acesta. Izgoneşte-i dinaintea Mea! Să plece! 2 Dacă te vor întreba unde să se ducă, să le răspunzi că aşa vorbeşte Domnul:
„Cei destinaţi morţii – la moarte;
cei destinaţi sabiei – la sabie;
cei destinaţi foametei – la foamete;
şi cei destinaţi robiei – în robie.“
3 Voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să-i ucidă; câinii, ca să-i sfâşie; păsările cerului şi fiarele pământului – ca să-i mănânce şi să-i distrugă. 4 Îi voi face să fie dezgustători pentru toate regatele pământului, din cauza faptelor lui Manase, fiul lui Ezechia, regele lui Iuda, pe care le-a săvârşit în Ierusalim.
5 „Cui îi va fi milă de tine, Ierusalime?
Cine va plânge pentru tine?
Cine va veni să te întrebe de sănătate?
6 M-ai respins, zice Domnul,
continui să-Mi întorci spatele.
De aceea Îmi întind mâna împotriva ta şi te distrug.
M-am săturat să mai am milă de tine.“
7 Îi voi vântura cu furca
la porţile ţării;
îi voi lipsi de copii şi îi voi distruge pe cei din poporul Meu,
căci nu şi-au schimbat căile.
8 Văduvele lor vor fi mai numeroase
decât nisipul mării.
Ziua în amiaza mare voi aduce nimicitorul
peste mama celui tânăr[d];
voi face să cadă deodată peste ea
chinul şi groaza.
9 Cea care născuse şapte fii va fi slăbită,
îşi va da duhul.
Soarele ei va apune când este încă ziuă;
va fi ruşinată şi umilită.
Pe cei rămaşi în viaţă îi voi da pradă sabiei,
înaintea duşmanilor lor, zice Domnul.
10 – Vai de mine, mamă, pentru că m-ai născut!
Pe mine, om de ceartă şi de neînţelegere pentru toată ţara.
Nu dau împrumut, nici nu iau împrumut
şi totuşi toţi mă blestemă!
11 Domnul a zis:
– Cu siguranţă te voi elibera, ca să fii fericit.
Cu siguranţă îi voi face pe duşmanii tăi să te implore
în vremurile de nenorocire şi de necaz.
12 Poate cineva să frângă fierul –
fierul din nord – sau bronzul?[e]
13 Averile şi comorile tale
le voi da ca pradă, fără preţ,
din cauza tuturor păcatelor tale
săvârşite pe întreg ţinutul tău.
14 Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi[f],
într-o ţară pe care nu o cunoşti,
căci focul mâniei Mele s-a aprins
şi arde peste voi.
15 – Tu ştii totul, Doamne!
Adu-Ţi aminte de mine şi ai grijă de mine!
Răzbună-mă împotriva celor ce mă persecută!
Tu eşti îndelung răbdător – nu mă alunga!
Tu ştii cât dispreţ sufăr pentru Tine!
16 Când am găsit cuvintele Tale, le-am mâncat.
Cuvintele Tale au fost bucuria şi desfătarea inimii mele,
căci Numele Tău este chemat peste mine,
Doamne, Dumnezeul Oştirilor!
17 N-am şezut niciodată în compania petrecăreţilor,
ca să mă înveselesc cu ei.
Am stat singur, pentru că mâna Ta era peste mine
şi mă umpluseşi de indignare.
18 De ce durerea mea este fără sfârşit?
De ce rana mea este incurabilă şi refuză să se vindece?
Vei fi Tu pentru mine ca un izvor înşelător,
ca o apă care seacă?
19 – Aşa vorbeşte Domnul:
„Dacă te vei întoarce la Mine, te voi aduce din nou
să stai înaintea Mea.
Dacă vei rosti cuvinte de valoare, şi nu cuvinte de nimic,
vei fi ca gura Mea.
Ei să se întoarcă la tine,
şi nu tu să te întorci la ei!
20 Te voi face un zid pentru cei din poporul acesta,
un zid tare din bronz.
Ei vor lupta împotriva ta,
însă nu te vor învinge,
căci Eu sunt cu tine
ca să te eliberez şi să te izbăvesc, zice Domnul.
21 Te voi izbăvi din mâinile celor răi
şi te voi răscumpăra din palmele celor ce inspiră teamă.“
Nenorociri şi binecuvântări
16 După aceea, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Să nu-ţi iei soţie şi să nu ai în locul acesta nici fii, nici fiice! 3 Aşa vorbeşte Domnul despre fiii şi fiicele care se vor naşte în locul acesta, despre mamele care-i vor naşte şi despre taţii care-i vor concepe în ţara aceasta: 4 «Ei vor muri de boli ucigătoare. Nimeni nu-i va jeli, nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi întins pe faţa pământului; vor pieri de sabie şi de foamete, iar hoiturile lor vor deveni hrană pentru păsările cerului şi pentru fiarele pământului.»
5 Căci aşa vorbeşte Domnul: «Să nu intri în nici o casă de jale, să nu mergi să plângi şi să jeleşti cu ei, fiindcă Eu Mi-am retras de la poporul acesta pacea, îndurarea şi mila, zice Domnul. 6 Cei mari şi cei mici vor muri în ţara aceasta şi nu vor fi îngropaţi. Nimeni nu-i va jeli, nimeni nu-şi va face tăieturi din cauza lor şi nimeni nu-şi va rade capul pentru ei. 7 Nimeni nu va frânge pâine pentru cei ce jelesc, ca să-i mângâie pentru cel mort, nimeni nu le va întinde paharul mângâierii pentru tatăl sau pentru mama lor.
8 Să nu intri în nici o casă de petrecere ca să te aşezi cu ei, să mănânci sau să bei.» 9 Căci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, sub ochii voştri şi în zilele voastre, voi face să înceteze în locul acesta strigătele de bucurie şi de veselie, glasul mirelui şi al miresei.»
10 Când îi vei spune acestui popor toate aceste cuvinte, ei te vor întreba: «De ce a hotărât Domnul împotriva noastră toate aceste mari nenorociri? Care este nelegiuirea noastră? Ce păcat am săvârşit împotriva Domnului, Dumnezeul nostru?» 11 Atunci să le răspunzi astfel: «Pentru că strămoşii voştri M-au părăsit, zice Domnul, s-au dus după alţi dumnezei, le-au slujit şi li s-au închinat. Ei M-au uitat şi nu au păzit Legea Mea. 12 Iar voi aţi făcut şi mai rău decât strămoşii voştri. Iată, fiecare dintre voi umblă după încăpăţânarea inimii lui rele şi nu Mă ascultaţi. 13 De aceea, vă voi arunca din ţara aceasta într-o ţară pe care n-aţi cunoscut-o, nici voi şi nici strămoşii voştri. Acolo veţi sluji altor dumnezei zi şi noapte, căci nu vă voi arăta îndurare.»
14 Totuşi, iată că vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, Care i-a scos pe israeliţi din ţara Egiptului!», 15 ci se va zice: «Viu este Domnul, Care i-a scos pe israeliţi din ţara de nord şi din toate ţările unde îi izgonise!», căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care le-am dat-o strămoşilor lor.
16 Iată, trimit o mulţime de pescari, zice Domnul, care îi vor pescui. După aceea, voi trimite o mulţime de vânători, care îi vor vâna pe toţi munţii, pe toate dealurile şi în crăpăturile stâncilor, 17 căci ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor; ele nu sunt ascunse dinaintea feţei Mele, iar vina lor nu este ascunsă de ochii Mei. 18 Mai întâi le voi răsplăti îndoit pentru vina şi păcatul lor, fiindcă Mi-au pângărit ţara cu formele fără viaţă ale idolilor[g] lor hidoşi şi mi-au umplut moştenirea cu urâciunile lor.“
19 „Doamne, Tăria mea, Cetăţuia mea
şi Refugiul meu în ziua necazului!
Neamurile vor veni la Tine
de la marginile pământului şi vor zice:
«Strămoşii noştri n-au moştenit decât minciună,
lucruri fără valoare[h], care nu le-au fost de nici un folos!»
20 Poate oare omul să-şi facă proprii lui zei?
Poate, dar aceştia nu sunt Dumnezeu!“
21 „De aceea, iată, îi voi învăţa,
de data aceasta îi voi face să cunoască
mâna Mea şi puterea Mea.
Atunci vor şti
că Numele Meu este Domnul!
Păcatul lui Iuda
17 Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,
cu un vârf de diamant;
este gravat pe tăbliţa inimii lor
şi pe coarnele altarelor lor.
2 Chiar şi copiii lor îşi amintesc
de altarele lor şi de aşerele[i],
de lângă copacii verzi
şi de pe dealurile înalte.
3 Muntele Meu din ţară,
bogăţia ta,[j] toate comorile tale
le voi da ca pradă,
împreună cu înălţimile tale,
din cauza păcatelor de pe întreg ţinutul tău.
4 Din vina ta vei pierde
moştenirea pe care ţi-o dădusem.
Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi
într-o ţară pe care nu o cunoşti,
căci ai aprins focul mâniei Mele,
care va arde pentru totdeauna.“
5 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Blestemat este omul care se încrede în om,
care face din muritor tăria lui
şi a cărui inimă Îl părăseşte pe Domnul.
6 El este ca un tufiş în deşert,
care nu vede venind fericirea.
El locuieşte în locurile arse ale pustiei,
într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.
7 Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul
şi a cărui încredere este în Domnul.
8 El este ca un pom sădit lângă ape,
care îşi întinde rădăcinile spre râu.
Lui nu-i este frică de căldură
şi frunzişul lui este întotdeauna verde.
În anul secetei nu se îngrijorează
şi nu încetează să aducă rod.»“
9 „Inima este mai înşelătoare decât toate lucrurile
şi este fără vindecare.
Cine poate să o cunoască?“
10 „Eu, Domnul, cercetez inima
şi încerc adâncul fiinţei,
ca să dau fiecăruia după căile lui,
după rodul faptelor lui.“
11 „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu ea le-a ouat,
aşa este omul care câştigă bogăţii pe nedrept.
Ele îl vor părăsi la jumătatea vieţii lui,
iar la urmă nu va fi decât un nebun.
12 Tron glorios, înălţat de la început,
aşa este locul Sanctuarului nostru!
13 Doamne, Nădejdea lui Israel!
Toţi cei ce Te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine!
Cei care se abat de la Tine[k] vor fi scrişi pe pământ[l],
căci Îl părăsesc pe Domnul,
Izvorul apelor vii!“
14 „Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat!
Mântuieşte-mă, şi voi fi mântuit,
căci Tu eşti lauda mea!
15 Iată, ei îmi zic:
«Unde este Cuvântul Domnului?
Să se împlinească dar!»
16 Iar eu, ca să Te urmez, n-am refuzat să fiu păstor,
nici n-am dorit ziua nenorocirii, Tu ştii.
Ce a ieşit de pe buzele mele este descoperit înaintea Ta.
17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine,
căci Tu eşti refugiul meu în ziua nenorocirii.
18 Cei ce mă persecută să fie ruşinaţi,
nu eu!
Ei să se înspăimânte!
Pe mine însă păzeşte-mă de groază!
Adu peste ei ziua cea rea!
Zdrobeşte-i de două ori mai mult.“
Imperativul sfinţirii Sabatului
19 „Domnul mi-a zis astfel: «Du-te şi stai la Poarta Fiilor poporului, prin care intră şi ies regii lui Iuda, şi la toate celelalte porţi ale Ierusalimului 20 şi spune-le: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toţi cei din Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi! 21 Aşa vorbeşte Domnul: Luaţi seama în sufletele voastre să nu cumva să purtaţi vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului. 22 Să nu scoateţi din casele voastre vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu faceţi nici o lucrare, ci să sfinţiţi ziua de Sabat, aşa cum am poruncit strămoşilor voştri. 23 Ei nu au ascultat şi nu au luat aminte, ci s-au încăpăţânat să nu asculte şi să nu ia aminte la disciplinare. 24 Voi însă, dacă Mă veţi asculta cu atenţie, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o greutate pe porţile acestei cetăţi în ziua de Sabat, dacă veţi sfinţi ziua de Sabat şi nu veţi face nici o lucrare în timpul ei, 25 atunci, pe porţile acestei cetăţi vor intra regi şi prinţi care stau pe tronul lui David. Ei şi prinţii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor veni în care şi călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26 Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă[m], din ţinutul muntos şi din Neghev[n], cei ce aduc la Casa Domnului arderi de tot şi jertfe, daruri de mâncare şi tămâie şi cei ce aduc jertfe de mulţumire. 27 Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua de Sabat, să nu purtaţi nici o greutate şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va mistui palatele Ierusalimului şi care nu va fi stins.’»“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.