Beginning
Denunţarea idolatriei
10 „Ascultaţi cuvântul pe care vi-l spune Domnul, casă a lui Israel: 2 «Aşa vorbeşte Domnul:
‘Nu învăţaţi calea celorlalte neamuri
şi nu vă înspăimântaţi de semnele cerurilor,
chiar dacă neamurile se înspăimântă de ele.
3 Căci obiceiurile neamurilor sunt deşarte;
ei taie un copac din pădure
şi mâna meşterului îl lucrează cu dalta.
4 Îl împodobesc cu argint şi aur
şi îl fixează cu ciocane şi cuie
ca astfel să nu se clatine.
5 Asemenea unor sperietori într-un ogor de castraveţi,
idolii lor nu pot vorbi;
ei sunt purtaţi de alţii,
căci nu pot merge.
Să nu vă temeţi de ei,
căci nu vă pot face nici un rău
şi nu sunt în stare să vă facă nici un bine.’»“
6 „Nici unul nu este ca Tine, Doamne!
Tu eşti mare
şi Numele Tău este măreţ în putere.
7 Cine să nu se teamă de Tine,
Împărate al neamurilor?
Ţie Ţi se cuvine teama!
Căci printre toţi înţelepţii neamurilor
şi în toate regatele lor
nu este nimeni ca Tine.
8 Toţi laolaltă sunt proşti şi nebuni;
ştiinţa lor este dată de idoli deşerţi din lemn.
9 Argintul bătut este adus din Tarşiş
şi aurul din Ufaz;
Ceea ce meşterul şi aurarul au făcut
este îmbrăcat apoi în albastru şi purpuriu;
toate sunt lucrate de meşteri pricepuţi.
10 Domnul însă este adevăratul Dumnezeu.
El este Dumnezeul cel Viu şi Împăratul cel Veşnic.
Când El se mânie, pământul se cutremură
şi neamurile nu pot suferi indignarea Lui.
11 De aceea, aşa să le vorbiţi: «Aceşti zei, care nu au făcut cerurile şi pământul, vor pieri de pe faţa pământului şi de sub ceruri.»[a]
12 El însă a făcut pământul prin puterea Lui,
a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui
şi a întins cerurile prin priceperea Lui.
13 La tunetul Lui urlă apele din ceruri.
El înalţă norii de la marginile pământului,
trimite fulgerele şi ploaia
şi scoate vântul din cămările Lui.
14 Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoştinţă;
orice aurar rămâne de ruşine cu idolii lui,
căci chipurile lui turnate sunt numai minciună
şi nu au nici o suflare în ele.
15 Sunt fără nici o valoare, sunt o lucrare de batjocură!
Când va veni vremea să fie pedepsiţi, vor pieri.
16 Dar Partea lui Iacov nu este ca aceştia,
căci El este Cel Ce a întocmit totul,
iar Israel este seminţia moştenirii Lui[b] –
Domnul Oştirilor este Numele Lui.“
Iminenţa exilului
17 „Adună-ţi lucrurile din ţară,
tu care eşti sub asediu,
18 căci aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, de data aceasta îi voi arunca departe
pe cei ce locuiesc în ţară;
voi aduce suferinţă peste ei
ca să poată fi prinşi.»“
19 „Vai de mine! Sunt zdrobit!
Rana mea este fără vindecare!
Dar îmi zic: «Aceasta îmi este boala
şi trebuie s-o îndur.»
20 Cortul meu este distrus;
toate funiile îmi sunt rupte.
Fiii mei s-au depărtat de la mine şi nu mai sunt;
nu a mai rămas nimeni să-mi întindă iarăşi cortul
şi să-mi ridice draperiile.
21 Păstorii s-au prostit
şi nu L-au căutat pe Domnul.
De aceea n-au propăşit
şi li s-au risipit toate turmele.
22 Iată, se aude o veste:
un mare cutremur se apropie din ţara de nord,
ca să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu,
într-o vizuină de şacali.
Rugăciunea lui Ieremia
23 Ştiu, Doamne, că viaţa unui om nu-i aparţine,
nici nu stă în puterea unui om ca atunci când umblă să-şi conducă paşii.
24 Disciplinează-mă, Doamne, dar numai cu măsură;
nu în mânia Ta,
ca nu cumva să mă reduci la nimic.
25 Varsă-Ţi furia asupra neamurilor
care nu Te cunosc
şi asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău,
căci ele l-au mâncat pe Iacov,
l-au devorat, i-au pus capăt
şi i-au distrus locuinţa.“
Legământul este încălcat
11 Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului:
2 – Ascultă cuvintele acestui legământ şi vorbeşte-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului. 3 Spune-le că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Blestemat este omul care nu ascultă de cuvintele acestui legământ, 4 pe care l-am poruncit strămoşilor voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din cuptorul de fier. Eu le-am zis: «Ascultaţi de glasul Meu şi faceţi tot ce v-am poruncit şi astfel veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru; 5 atunci Îmi voi împlini jurământul pe care l-am făcut faţă de strămoşii voştri, potrivit căruia le voi da o ţară în care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi.»“
Eu am răspuns:
– Amin, Doamne!
6 Domnul mi-a zis:
– Vesteşte toate aceste cuvinte în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului şi zi: „Ascultaţi de cuvintele acestui legământ şi împliniţi-le! 7 Din ziua când i-am scos pe strămoşii voştri din ţara Egiptului şi până în ziua de azi, i-am avertizat iarăşi şi iarăşi şi le-am zis: «Ascultaţi de glasul Meu!» 8 Dar ei nu M-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci au umblat fiecare în încăpăţânarea inimii lor rele. De aceea am adus asupra lor toate cuvintele acestui legământ, pe care li le poruncisem să le împlinească şi nu le-au împlinit.“
9 Apoi Domnul mi-a zis:
– Este o uneltire între bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului. 10 Ei s-au întors la nelegiuirile cele dintâi ale strămoşilor lor, care au refuzat să asculte cuvintele Mele, şi s-au dus după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi Casa lui Iuda au rupt legământul Meu, pe care-l încheiasem cu strămoşii lor. 11 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi aduce peste ei o mare nenorocire de care nu vor putea scăpa. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta! 12 Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să-i cheme pe zeii cărora le aduc tămâie, dar aceştia nu-i vor izbăvi în timpul nenorocirii. 13 «Iuda, ai tot atâţia zei, câte cetăţi ai! Şi câte străzi are Ierusalimul, tot atâtea altare aţi înălţat şi voi ruşinii, altare de tămâiere în cinstea lui Baal[c]!» 14 Tu însă, nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru el, căci nu-i voi asculta când Mă vor chema în ziua nenorocirii lor.“
15 „Ce face preaiubitul Meu în Casa Mea,
în timp ce face[d] o mulţime de planuri[e] rele?
Ar putea oare carnea sfântă a jertfelor
să îndepărteze de la tine pedeapsa?
Căci atunci când faci răul, tu te bucuri!“
16 „Domnul te-a numit: «Măslin verde, înfloritor
şi cu fructe frumoase.»
Dar, prin vuietul unei mari trosnituri,
El îi va da foc,
şi ramurile lui vor fi zdrobite.
17 Domnul Oştirilor, Care te-a plantat, a decretat nenorocirea împotriva ta, din cauza răutăţii Casei lui Israel şi a Casei lui Iuda, care M-au provocat la mânie, arzând tămâie pentru Baal.“
Complot împotriva lui Ieremia
18 „Domnul m-a înştiinţat şi eu am ştiut. Tu mi-ai arătat atunci faptele lor. 19 Dar eu eram ca un miel blând, dus la măcelărie şi nu ştiam planurile rele pe care ei le făceau împotriva mea, când ziceau:
«Să distrugem pomul cu rodul lui,
să-l ştergem de pe pământul celor vii,
ca să nu i se mai amintească numele.»
20 Dar, Doamne al Oştirilor, Tu, Care judeci cu dreptate,
Care cercetezi inima[f] şi mintea,
lasă-mă să văd răzbunarea Ta asupra lor,
căci Ţie Ţi-am încredinţat cauza mea!“
21 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care caută să-ţi ia viaţa zicând: «Nu profeţi în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!» 22 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Îi voi pedepsi – tinerii lor vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foame. 23 Nici măcar o rămăşiţă nu le va fi lăsată, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot, în anul când vor fi pedepsiţi.»“
Plângerea lui Ieremia
12 „Tu eşti întotdeauna drept, Doamne,
când mă cert cu Tine.
Îţi voi vorbi totuşi cu privire la judecăţile Tale.
De ce prosperă calea celor nelegiuiţi?
De ce toţi ticăloşii au parte de bine?
2 Tu i-ai plantat, iar ei au prins rădăcină.
Cresc şi aduc rod.
Tu eşti întotdeauna pe buzele lor,
dar departe de inimile[g] lor.
3 Totuşi Tu, Doamne, mă cunoşti;
mă vezi şi îmi cercetezi inima cu privire la Tine.[h]
Înhaţă-i ca pe nişte oi care trebuie înjunghiate!
Pune-i deoparte pentru ziua măcelului!
4 Până când va zăcea pârjolită[i] ţara
şi se va usca iarba de pe câmpii?
Din cauza răutăţii locuitorilor ţării,
animalele şi păsările au pierit.
Căci ei zic:
«El[j] nu ne va vedea sfârşitul!»
Răspunsul Domnului
5 „Dacă ai alergat cu cei ce aleargă
iar ei te-au obosit,
cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai?
Într-o ţară liniştită te crezi în siguranţă,
dar ce[k] vei face la revărsarea[l] Iordanului?
6 Chiar şi fraţii tăi, propria ta familie,
te trădează;
ei înşişi strigă în gura mare după tine.
Nu te încrede în ei
chiar dacă te vorbesc de bine.
7 Mi-am părăsit Casa,
Mi-am abandonat moştenirea,
am dat-o pe iubita sufletului Meu
în mâinile duşmanilor ei.
8 Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine
ca un leu în pădure:
şi-a ridicat glasul împotriva Mea,
de aceea o urăsc.
9 N-a ajuns oare moştenirea Mea pentru Mine
o pasăre de pradă pestriţă,
înconjurată de celelalte păsări de pradă?
«Duceţi-vă şi strângeţi toate fiarele câmpului,
aduceţi-le ca s-o mănânce!»
10 Mulţi păstori Mi-au distrus via
şi Mi-au călcat ogorul în picioare;
Mi-au prefăcut ogorul Meu cel plăcut
într-un deşert pustiit.
11 Au făcut din el un pustiu;
pustiit, el se jeleşte înaintea Mea.
Toată ţara a fost devastată,
căci[m] nimănui nu-i pasă.
12 Distrugătorii au sosit
pe toate înălţimile sterpe din pustie,
căci sabia Domnului mănâncă ţara
de la un capăt la celălalt
şi nimeni nu va avea pace.
13 Au semănat grâu, dar au cules spini;
s-au ostenit, dar nu au obţinut nimic.
Să vă fie ruşine de ceea ce culegeţi
în urma mâniei aprige a Domnului!“
14 „Aşa vorbeşte Domnul: «Cât despre toţi vecinii Mei cei răi, care se ating de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu, Israel, îi voi smulge din ţara lor şi voi smulge Casa lui Iuda din mijlocul lor. 15 Dar, după ce-i voi smulge, voi avea iarăşi milă de ei şi-i voi aduce pe fiecare la moştenirea lui şi în ţara lui. 16 Dacă vor învăţa bine căile poporului Meu şi vor jura pe Numele Meu, zicând ‘Viu este Domnul!’, aşa cum Mi-au învăţat şi ei poporul să jure pe Baal, atunci vor fi repuşi în drepturi în mijlocul poporului Meu. 17 Dar, dacă vreun neam nu va asculta, îl voi smulge cu desăvârşire şi îl voi distruge, zice Domnul.»“
Brâul de in
13 Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi cumpără-ţi un brâu de in şi pune-l în jurul coapselor, dar să nu-l înmoi în apă.“ 2 Am cumpărat brâul, după Cuvântul Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor.
3 Apoi Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel: 4 „Ia brâul pe care l-ai cumpărat şi pe care-l porţi în jurul coapselor, du-te de îndată la Eufrat[n] şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci.“ 5 M-am dus şi l-am ascuns la Eufrat, după porunca pe care mi-o dăduse Domnul.
6 După mai multe zile, Domnul mi-a zis: „Scoală-te, du-te la Eufrat şi ia din acel loc brâul pe care ţi-am poruncit să-l ascunzi acolo.“ 7 M-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic.
8 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 9 „Aşa vorbeşte Domnul: «Tot aşa voi distruge mândria lui Iuda şi mândria cea foarte mare a Ierusalimului. 10 Poporul acesta rău refuză să asculte de cuvintele Mele. Ei umblă în încăpăţânarea inimii lor şi merg după alţi dumnezei ca să le slujească şi să li se închine. De aceea, el va ajunge ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic. 11 După cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem şi Eu întreaga casă a lui Israel şi întreaga casă a lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, onoarea Numelui Meu, lauda Mea şi slava Mea. Dar ei nu au ascultat.»“
Imaginea burdufurilor de vin
12 „Spune-le cuvintele acestea: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Toate burdufurile de vin trebuie umplute!’» Şi dacă ei îţi vor zice: «Nu ştim noi oare că toate burdufurile de vin trebuie umplute?», 13 să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe regii care stau pe tronul lui David, pe preoţi, pe profeţi şi pe toţi cei ce locuiesc în Ierusalim, îi voi umple de beţie. 14 Îi voi izbi unul de altul, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei şi nu mă voi îndura de ei, ci îi voi distruge.’»“
15 „Ascultaţi şi luaţi aminte!
Nu fiţi mândri,
căci Domnul vorbeşte.
16 Daţi slavă Domnului, Dumnezeul vostru,
înainte ca El să aducă întunericul,
înainte să vi se clatine picioarele
pe munţii întunecaţi.
Voi aşteptaţi lumina,
dar El o va schimba într-o umbră a morţii,
o va preface într-un întuneric adânc.
17 Dacă nu-L veţi asculta,
sufletul meu va plânge în ascuns
pentru mândria voastră;
ochii mei vor plânge
şi vor vărsa lacrimi
pentru că turma Domnului va fi dusă în captivitate.“
18 „Spune regelui şi reginei-mamă:
«Smeriţi-vă! Plecaţi-vă,
căci v-a căzut de pe cap
cununa de glorie!»
19 Cetăţile din Neghev[o] sunt închise
şi nu e nimeni să le deschidă.
Întreg Iuda este dus în captivitate,
este exilat în întregime.“
20 „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi-i
pe cei care vin din nord!
Unde este turma care-ţi fusese încredinţată,
turma ta cea frumoasă?
21 Ce vei spune când Domnul va[p] pune conducători peste tine
pe cei pe care i-ai obişnuit să-ţi fie prieteni apropiaţi?[q]
Nu te vor cuprinde durerile,
ca pe o femeie la naştere?
22 Tu te întrebi în inima ta:
«De ce mi se întâmplă toate acestea?»
Din cauza mulţimii nelegiuirilor tale
ţi s-a ridicat poala hainei
şi ţi-a fost dezgolit trupul.
23 Poate cuşitul[r] să-şi schimbe pielea
sau leopardul – petele?
Tot aşa nici voi nu puteţi înfăptui binele,
voi care sunteţi deprinşi să înfăptuiţi răul.
24 Vă voi risipi ca pleava
luată de vântul pustiei.
25 Aceasta îţi este soarta,
partea ta de la Mine, zice Domnul,
pentru că M-ai uitat
şi te-ai încrezut în minciuni[s].
26 Totodată îţi voi ridica poalele peste faţă,
ca să ţi se vadă ruşinea,
27 adulterele şi nechezaturile tale,
desfrânările tale neruşinate!
Am văzut scârboşeniile tale
de pe dealuri şi din câmpii.
Vai de tine, Ierusalime!
Cât timp vei mai sta în necurăţie?“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.