Beginning
4 „Dacă te vei întoarce, Israele, zice Domnul,
dacă te vei întoarce la Mine,
dacă vei alunga urâciunile tale dinaintea Mea
şi nu vei mai rătăci,
2 dacă vei jura: «Viu este Domnul!»,
făcând lucrul acesta cu credincioşie, cu judecată şi cu dreptate,
atunci neamurile vor fi binecuvântate în El
şi se vor lăuda cu El.
3 Căci aşa vorbeşte Domnul bărbaţilor din Iuda şi din Ierusalim:
«Desţeleniţi-vă un ogor nou
şi nu semănaţi între spini!
4 Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul,
circumcideţi-vă inimile,
bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului!
Altfel, mânia Mea se va dezlănţui ca un foc
şi va arde fără să mai poată fi stinsă,
din cauza răutăţii faptelor voastre.
Invazie din nord
5 Daţi de ştire în Iuda, vestiţi în Ierusalim şi spuneţi:
‘Sunaţi din trâmbiţă în ţară!’
Strigaţi în gura mare şi ziceţi:
‘Strângeţi-vă
şi haideţi în cetăţile fortificate!’
6 Înălţaţi un steag îndreptat spre Sion!
Fugiţi şi nu vă opriţi!
Căci Eu aduc, din nord, nenorocirea
şi un mare prăpăd!»“
7 „Leul a ieşit din tufişul său
şi nimicitorul neamurilor a pornit.
El şi-a părăsit locul
ca să distrugă ţara.
Cetăţile tale vor zăcea în ruină,
fără nici un locuitor.
8 De aceea, îmbrăcaţi-vă cu saci,
plângeţi şi tânguiţi-vă,
căci mânia aprigă a Domnului
nu s-a îndepărtat de la noi.“
9 „În ziua aceea, zice Domnul,
regele şi conducătorii îşi vor pierde curajul,
preoţii vor fi îngroziţi
şi profeţii vor rămâne înmărmuriţi.“
10 Eu am zis:
– O, Stăpâne Doamne! Într-adevăr ai înşelat poporul acesta şi Ierusalimul când ai zis: „Veţi avea pace!“ Iată că sabia este la gâtul lor!
11 – În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului că un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe. 12 Totuşi un vânt şi mai puternic va veni de la Mine[a]! Acum însă îmi voi rosti judecăţile împotriva lor.
13 „Iată, nimicitorul înaintează ca norii,
carele lui sunt ca un vârtej,
iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii.
Vai de noi, căci vom fi distruşi!“
14 „Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii izbăvit!
Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
15 Căci o voce strigă din Dan
şi anunţă nenorocirea din muntele lui Efraim.
16 Aduceţi aminte neamurilor lucrul acesta!
Iată, vestiţi în Ierusalim
că nişte asediatori vin dintr-o ţară îndepărtată
şi îşi ridică glasurile împotriva cetăţilor lui Iuda.
17 Ca cei care păzesc un ogor, aşa înconjoară ei Ierusalimul,
căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
18 Căile şi faptele tale
au adus acestea asupra ta.
Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta.
Ce amară este
şi cum te pătrunde până în inimă!“
19 „Ah, măruntaiele mele! Măruntaiele mele!
Mă zvârcolesc în durere!
Ah, zidurile inimii mele!
Cum îmi zvâcneşte inima!
Nu pot rămâne tăcut!
Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiţei
şi strigătul de război.
20 Se vesteşte dărâmare după dărâmare,
căci toată ţara este devastată.
Corturile îmi sunt dărâmate dintr-odată,
iar acoperişul într-o clipă.
21 Până când voi vedea steagul
şi voi auzi sunetul trâmbiţei?“
22 „Cei din poporul Meu sunt nebuni;
ei nu Mă cunosc.
Sunt nişte copii fără minte,
lipsiţi de discernământ.
Sunt pricepuţi să facă răul;
nu ştiu să facă binele.“
23 „Mă uit la pământ
şi iată că este pustiu şi gol.
Mă uit la ceruri
şi iată că lumina lor a pierit.
24 Mă uit la munţi
şi iată că ei se cutremură
iar toate dealurile se clatină.
25 Mă uit şi iată că nu mai este nici un om
şi toate păsările cerului au fugit.
26 Mă uit şi iată că ţinutul roditor[b] este un pustiu
şi toate cetăţile lui sunt dărâmate
înaintea Domnului şi înaintea aprigei Lui mânii.
27 Căci aşa vorbeşte Domnul:
«Toată ţara va fi pustiită,
însă nu o voi distruge complet.
28 Din cauza aceasta pământul se va jeli,
iar cerurile se vor întuneca.
Eu am vorbit şi am plănuit aceasta!
Nu-Mi pare rău şi nici nu mă voi răzgândi!»
29 La vuietul călăreţilor şi la strigătul arcaşilor
toţi cei din cetăţi o iau la fugă;
se ascund în păduri
şi se urcă pe stânci.
Toate cetăţile sunt părăsite
şi nimeni nu mai locuieşte în ele.
30 Iar tu, cea pustiită, ce vei face?
Te vei îmbrăca în roşu[c],
te vei împodobi cu giuvaiere de aur şi îţi vei machia ochii cu antimoniu?
Degeaba te vei înfrumuseţa!
Iubiţii tăi te dispreţuiesc
şi vor să-ţi ia viaţa.
31 Aud nişte strigăte ca ale unei femei în chinurile naşterii,
strigăte ale unei femei care naşte pentru prima oară.
Este glasul fiicei Sionului care răsuflă greu
şi îşi întinde mâinile, zicând:
«Vai de mine! Mi-e sufletul sleit
din cauza ucigaşilor!»“
Degradarea totală a lui Iuda
5 „Cutreieraţi drumurile Ierusalimului,
priviţi cu luare-aminte
şi căutaţi în pieţe!
Dacă veţi găsi un om
care să înfăptuiască ce este drept şi să caute adevărul,
voi ierta Ierusalimul.
2 Ei chiar şi atunci când jură: «Viu este Domnul!»,
fac jurăminte false.“
3 „Doamne, nu caută ochii Tăi adevărul?
Tu îi loveşti, dar ei nu simt durere.
Tu îi zdrobeşti, dar ei refuză să se lase disciplinaţi.
Îşi fac obrazul[d] mai tare ca piatra
şi refuză să se pocăiască.
4 Îmi ziceam: «Aceştia sunt doar cei neînsemnaţi;
ei se poartă nesăbuit,
căci ei nu cunosc căile Domnului,
poruncile Dumnezeului lor.
5 Aşa că voi merge la cei mari
şi le voi vorbi.
Cu siguranţă ei cunosc căile Domnului
şi poruncile Dumnezeului lor.»
Însă cu toţii au sfărâmat jugul
şi au rupt legăturile.
6 Din această cauză, un leu din pădure îi va ataca
şi un lup din pustie îi va distruge.
Leopardul îi va pândi în apropierea cetăţilor lor
ca să-i sfâşie pe toţi cei ce vor ieşi din ele,
căci fărădelegile lor sunt fără număr,
iar răzvrătirile lor s-au înmulţit.“
7 „De ce să te iert?
Fiii tăi M-au părăsit
şi jură pe ceea ce nu este Dumnezeu.
Le-am împlinit toate nevoile,
dar ei încă mai comit adulter
şi se îmbulzesc în casa prostituatei.
8 Sunt nişte armăsari bine hrăniţi şi aflaţi în călduri;
fiecare nechează după soţia semenului său.
9 Să nu-i pedepsesc Eu oare pentru aceasta?
zice Domnul.
Să nu mă răzbun Eu
pe un asemenea neam?
10 Veniţi în viile ei şi distrugeţi-le,
dar să nu le distrugeţi de tot!
Tăiaţi-i mlădiţele,
căci nu mai sunt ale Domnului!
11 Casa lui Israel şi Casa lui Iuda
Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.
12 S-au lepădat de Domnul
şi au zis: «Nu se va întâmpla aşa![e]
Nici un rău nu va veni asupra noastră;
nu vom vedea nici sabia, nici foametea!
13 Profeţii sunt vânt
şi Cuvântul nu este în ei,
aşa că ceea ce spun ei, să li se întâmple lor!»“
14 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor:
«Pentru că poporul a spus aceste cuvinte, iată,
voi face cuvintele Mele în gura ta un foc,
iar poporul acesta – precum lemnele pe care le mistuie focul.»“
15 „Aduc împotriva voastră un popor de departe,
casă a lui Israel, zice Domnul,
un popor puternic, un popor străvechi,
a cărui limbă nu o cunoaşteţi
şi a cărui vorbire nu o înţelegeţi.
16 Tolba lui este ca un mormânt deschis;
toţi sunt nişte războinici viteji.
17 Ei îţi vor mânca secerişul şi pâinea,
îţi vor mânca fiul şi fiica,
îţi vor mânca turmele şi cirezile,
îţi vor mânca viile şi smochinii
şi-ţi vor distruge prin sabie
cetăţile fortificate în care te încrezi.
18 Totuşi nici în zilele acelea nu vă voi distruge de tot, zice Domnul. 19 Dacă vor întreba atunci: «De ce ne-a făcut Domnul, Dumnezeul nostru, toate acestea?», să le răspunzi astfel: «După cum M-aţi părăsit şi aţi slujit dumnezeilor străini în ţara voastră, tot aşa veţi sluji unor străini într-o ţară care nu este a voastră!»“
20 „Spuneţi lucrul acesta Casei lui Iacov
şi vestiţi-l în Iuda:
21 «Ascultă lucrul acesta, popor nebun şi fără minte,
care ai ochi, dar nu vezi,
ai urechi, dar nu auzi:
22 ‘Nu vă e frică de Mine? zice Domnul.
Nu tremuraţi înaintea Mea?
Eu am pus nisipul ca hotar al mării,
hotar veşnic pe care nu trebuie să-l treacă.
Chiar dacă valurile ei se agită, ele nu pot răzbi
şi chiar dacă urlă, ele nu-l pot trece.’»
23 Poporul acesta însă are o inimă încăpăţânată şi răzvrătită.
Ei Mi-au întors spatele şi au plecat.
24 Nu-şi zic în sinea lor:
«Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru,
Care dă ploaie timpurie şi ploaie târzie[f] la timpul potrivit
şi ne asigură săptămânile rânduite pentru seceriş!»
25 Faptele voastre rele îndepărtează aceste rânduieli de la voi
şi păcatele voastre vă ţin departe de aceste bunătăţi.
26 Căci în poporul Meu se află oameni nelegiuiţi.
Ei pândesc ca păsărarul care întinde laţuri;
întind curse şi prind oameni.
27 Aşa cum este o colivie plină de păsări,
tot aşa sunt şi casele lor pline de viclenie.
De aceea au ajuns ei puternici şi s-au îmbogăţit,
28 s-au îngrăşat şi lucesc de grăsime.
Faptele lor rele nu au limită;
ei nu pledează pentru cauza orfanului, ca s-o câştige,
nici nu apără dreptul celor nevoiaşi.
29 Să nu pedepsesc Eu oare aceste lucruri?
zice Domnul.
Să nu mă răzbun Eu
pe un asemenea neam?
30 Un lucru de necrezut şi dezgustător
se întâmplă în ţară:
31 profeţii profeţesc minciuni
şi preoţii conduc prin puterea lor,
iar celor din poporul Meu le plac aceste lucruri.
Dar ce veţi face la sfârşit?“
Ierusalimul va fi asediat
6 „Fugiţi din mijlocul Ierusalimului,
fii ai lui Beniamin!
Sunaţi din trâmbiţă la Tekoa!
Daţi semnalul la Bet-Hacherem!
Căci din nord se iveşte o nenorocire
şi o mare distrugere.
2 O voi distruge pe fiica Sionului,
cea frumoasă şi delicată,
3 împotriva căruia vin păstorii cu turmele lor;
ei îşi întind corturile în jurul ei
şi fiecare îşi paşte turma în dreptul lui.“
4 „Pregătiţi-vă s-o atacaţi!
Ridicaţi-vă! Să înaintăm în miezul zilei!
Dar, vai, ziua se sfârşeşte
şi umbrele de seară se lungesc.
5 Ridicaţi-vă! Să înaintăm în timpul nopţii
şi să-i distrugem palatele!“
6 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Tăiaţi copaci
şi ridicaţi rampe de asalt împotriva Ierusalimului!
Această cetate trebuie pedepsită,
căci în ea este numai asuprire!
7 Aşa cum o fântână îşi revarsă apele,
tot aşa îşi revarsă şi această cetate răutatea.
Violenţa şi distrugerea răsună din ea.
Boala şi rana ei sunt pentru totdeauna înaintea Mea.
8 Ia învăţătură, Ierusalime,
ca nu cumva să Mă înstrăinez de tine
şi să te prefac într-un pustiu,
într-o ţară de nelocuit.»“
9 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Să culeagă rămăşiţa lui Israel
aşa cum se culege via.
Puneţi mâna pe ea,
aşa cum pune culegătorul mâna pe mlădiţe.»
10 Cui să-i vorbesc şi pe cine să înştiinţez
ca ei să asculte?
Iată, urechile le sunt astupate[g]
şi nu pot lua aminte.
Cuvântul Domnului este privit cu dispreţ
şi nu-şi găsesc plăcerea în el.
11 Eu însă sunt aşa de plin de mânia Domnului
încât n-o mai pot ţine în mine.
«Toarn-o peste copilul de pe uliţă,
peste tinerii adunaţi laolaltă,
căci şi bărbatul, şi soţia sa vor fi luaţi,
şi bătrânul, şi cel încărcat de zile.
12 Casele lor vor trece în stăpânirea altora,
împreună cu terenurile şi soţiile lor,
căci Îmi voi întinde mâna
împotriva locuitorilor ţării, zice Domnul.
13 De la cel mai mic până la cel mai mare,
toţi sunt lacomi de câştig;
de la profet până la preot,
toţi înşală.
14 Ei leagă în mod uşuratic
rana poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
când nu este pace.
15 Dar se ruşinează ei oare când săvârşesc vreo urâciune?
Nu, nu le e ruşine deloc
şi nici nu ştiu să roşească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad;
vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi, zice Domnul.»“
16 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Staţi la răspântii şi priviţi!
Întrebaţi care sunt cărările cele vechi,
unde este calea cea bună; apoi umblaţi pe ea
şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Dar ei spun: ‘Nu vrem să umblăm pe ea!’
17 Am pus păzitori peste voi.
Luaţi aminte la sunetul trâmbiţei!
Dar ei spun: ‘Nu vrem să luăm aminte!’
18 De aceea, ascultaţi, neamuri,
şi priviţi ce li se va întâmpla,
voi, martori!
19 Ascultă şi tu, pământule!
Iată, voi aduce peste poporul acesta nenorocirea,
rodul planurilor lui,
pentru că nu a luat aminte la cuvintele Mele
şi a respins Legea Mea.
20 Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Şeba
sau de trestia plăcut mirositoare, care vine dintr-o ţară îndepărtată?
Nu accept arderile voastre de tot
şi nu-Mi plac jertfele voastre.»“
21 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
«Voi pune înaintea acestui popor pietre de poticnire
în care se vor împiedica atât părinţii, cât şi copiii,
atât vecinul, cât şi prietenul său, şi vor pieri.»“
22 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, vine un popor
din ţara de nord;
un mare neam este stârnit
de la marginile pământului.
23 Ei sunt înarmaţi cu arc şi suliţă;
sunt cruzi şi fără milă.
Glasul lor urlă ca marea înfuriată;
sunt călare pe cai şi gata de luptă.
Ei vin ca un războinic împotriva ta,
fiică a Sionului.»“
24 „Am auzit veşti despre ei
şi mâinile ne slăbesc;
ne cuprinde chinul,
ne apucă durerea ca pe o femeie care naşte.
25 Nu ieşiţi pe câmpuri
şi nu umblaţi pe drumuri,
căci acolo este sabia duşmanului,
iar teroarea este pretutindeni.
26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac
şi rostogoleşte-te în cenuşă.
Plângi amarnic,
ca după singurul tău fiu,
căci pe neaşteptate
va veni pustiitorul peste noi.“
27 „Te făcusem un examinator[h],
un rafinor printre cei din poporul Meu,
ca să-i cunoşti
şi să le cercetezi calea.
28 Toţi sunt peste măsură de răzvrătiţi,
gata să bârfească.
Sunt bronz şi fier;
toţi sunt nişte corupţi.
29 Foalele suflă năprasnic
şi plumbul este topit de foc,
dar rafinorul curăţă degeaba;
cei răi nu sunt înlăturaţi.
30 Sunt numiţi argint lepădat,
căci Domnul i-a lepădat.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.