Beginning
Ierusalimul, ameninţat de către Sanherib
36 În al paisprezecelea an al domniei regelui Ezechia, Sanherib[a], împăratul Asiriei, a înaintat împotriva tuturor cetăţilor fortificate ale lui Iuda şi le-a cucerit. 2 Împăratul Asiriei l-a trimis din Lachiş pe Rab-Şache[b] la regele Ezechia, la Ierusalim, însoţit de o oştire puternică. El s-a oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului. 3 Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul palatului, scribul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, s-au dus la el.
4 Rab-Şache le-a zis:
– Spuneţi-i lui Ezechia:
„Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta? 5 Tu spui că ai strategie şi putere pentru război, dar acestea sunt doar nişte vorbe goale. În cine deci te încrezi tu acum de te-ai răsculat împotriva mea? 6 Iată că te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge şi răneşte mâna oricui se sprijină pe ea. Aşa este Faraon, monarhul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. 7 Dacă îmi vei spune: ‘Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: ‘Să vă închinaţi înaintea acestui altar!’»?
8 Vino acum şi fă o înţelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îţi voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreţi pentru ei. 9 Şi cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnaţi slujitori ai stăpânului meu, când tu te bazezi pe Egipt pentru care şi călăreţi? 10 Mai mult, am înaintat eu oare fără Domnul împotriva acestei ţări ca s-o distrug? Domnul Însuşi mi-a zis: «Înaintează împotriva acestei ţări şi distruge-o!»“
11 Atunci Eliachim, Şebna şi Ioah i-au răspuns lui Rab-Şache:
– Vorbeşte, te rugăm, slujitorilor tăi în aramaică[c], pentru că o înţelegem, şi nu ne vorbi în limba iudaică[d], în auzul poporului care este pe zid!
12 Dar Rab-Şache le-a zis:
– Oare, stăpânului vostru şi vouă, m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m-a trimis la oamenii aceştia, care stau pe zid şi care, asemenea vouă, vor trebui să-şi mănânce propriile murdării şi să-şi bea propriul ud?
13 Atunci Rab-Şache s-a ridicat şi a strigat tare în limba iudaică, astfel:
– Ascultaţi cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei! 14 Aşa vorbeşte împăratul:
„Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă amăgească, pentru că el nu va putea să vă izbăvească. 15 Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă convingă să vă încredeţi în Domnul, zicându-vă: «Cu siguranţă, Domnul ne va izbăvi; cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!» 16 Nu-l ascultaţi pe Ezechia, căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: «Faceţi pace cu mine şi veniţi afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea apă din fântâna lui, 17 până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră, o ţară cu belşug de grâne şi de vin, de pâine şi de vii.» 18 Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă îndrume greşit, pretinzând că Domnul vă va izbăvi! Şi-a izbăvit vreunul dintre zeii neamurilor ţara din mâinile împăratului Asiriei? 19 Unde sunt zeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt zeii Sefarvayimului? Au putut ei salva Samaria din mâna mea? 20 Care dintre toţi zeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?“
21 Dar poporul tăcea şi nu i-a răspuns nici un cuvânt, căci porunca regelui era să nu-i răspundă. 22 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul palatului, secretarul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele rupte şi i-au spus cuvintele lui Rab-Şache.
Ezechia îi cere sfat lui Isaia
37 Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus la Casa Domnului. 2 I-a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoţ, pe Eliachim, administratorul palatului, pe scribul Şebna şi pe cei bătrâni dintre preoţi, acoperiţi toţi cu saci. 3 Ei i-au zis:
– Aşa vorbeşte Ezechia:
„Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ruşine, căci copiii sunt gata să se nască, dar nu mai este nici o putere pentru a le da naştere. 4 Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rab-Şache, care a fost trimis de stăpânul său, împăratul Asiriei, pentru a-L batjocori pe Dumnezeul cel Viu şi poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va mustra pentru cuvintele pe care le-a auzit. De aceea înalţă o rugăciune pentru cei care au mai rămas!“
5 Când slujitorii regelui Ezechia au ajuns la Isaia, 6 acesta le-a zis:
– Să-i spuneţi stăpânului vostru că aşa vorbeşte Domnul:
„Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi cu care slujitorii împăratului Asiriei M-au blasfemiat! 7 Iată, voi pune în el un duh şi astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în ţara lui; şi voi face să cadă ucis de sabie chiar în ţara lui.“
8 Când Rab-Şache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiş, s-a întors şi l-a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei. 9 După aceea, împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuş[e], a pornit la luptă împotriva lui. Când a auzit lucrul acesta a trimis soli la Ezechia, zicând: 10 „Aşa să-i vorbiţi lui Ezechia, regele lui Iuda:
«Nu-l lăsa pe Dumnezeul tău, în care te încrezi, să te amăgească zicându-ţi că Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei. 11 Cu siguranţă, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor cucerite, distrugându-le în întregime! Şi tu să fii oare salvat? 12 Şi-au salvat, oare, zeii neamurile pe care părinţii mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Reţef şi pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Assar? 13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului şi regele cetăţii Sefarvayim, al cetăţii Hena sau al cetăţii Iva?»“
Rugăciunea lui Ezechia
14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a dus la Casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului. 15 Ezechia s-a rugat Domnului, zicând:
16 „O, Doamne al Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul! 17 Doamne, pleacă-Ţi urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe care Sanherib le-a trimis ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu! 18 Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei au pustiit toate aceste neamuri şi ţările lor, 19 şi că le-au aruncat zeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn şi piatră. 20 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâna lui, ca să ştie toate regatele pământului că doar Tu eşti Domnul!“
Profeţia lui Isaia asupra lui Sanherib
21 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia să i se spună: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că Mi te-ai rugat cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei, 22 iată care este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva acestuia:
Fecioara, fiica Sionului,
te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine!
Fiica Ierusalimului
dă din cap în timp ce fugi[f].
23 Ştii pe Cine ai batjocorit şi ai blasfemiat tu?
Ştii împotriva Cui ţi-ai ridicat glasul?
Ştii împotriva Cui ţi-ai înălţat mândru privirea?
Împotriva Sfântului lui Israel!
24 Prin slujitorii tăi L-ai batjocorit pe Stăpân
şi ai zis:
‘Cu mulţimea carelor mele
am urcat înălţimile munţilor
până la cele mai înalte piscuri ale Libanului!
I-am tăiat cei mai înalţi cedri
şi cei mai aleşi chiparoşi.
Am ajuns la cele mai înalte piscuri
şi la pădurea cea mai deasă.
25 Am săpat fântâni
şi am băut apă,
şi cu tălpile picioarelor mele
am secat toate pâraiele Egiptului.’
26 N-ai auzit?
Eu le-am întocmit cu mult timp în urmă,
din zile străvechi le-am plănuit;
acum însă le-am îngăduit să se împlinească,
anume ca tu să prefaci cetăţile fortificate
în mormane de dărâmături.
27 Locuitorii lor sunt neputincioşi,
sunt uluiţi şi făcuţi de ruşine.
Au ajuns ca iarba de pe câmp
şi ca verdeaţa fragedă,
ca iarba de pe acoperişuri,
care se usucă înainte să crească.
28 Dar Eu ştiu unde stai,
când ieşi şi când intri
şi cât eşti de furios pe Mine.
29 Pentru că te-ai mâniat pe Mine
şi pentru că trufia ta a ajuns la urechile Mele,
voi pune veriga Mea în nasul tău,
şi zăbala Mea în gura ta
şi te voi întoarce
pe drumul pe care ai venit.
30 Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia:
anul acesta veţi mânca ce va creşte de la sine,
iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas.
Dar în al treilea an veţi semăna şi veţi secera,
veţi planta vii şi le veţi mânca roadele.
31 Supravieţuitorii Casei lui Iuda, cei rămaşi,
vor prinde iarăşi rădăcini dedesubt
şi vor da rod deasupra.
32 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă
şi din muntele Sion o ceată de supravieţuitori.
Râvna Domnului Oştirilor va face lucrul acesta.»“
33 „De aceea aşa vorbeşte Domnul cu privire la împăratul Asiriei:
«Nu va intra în cetatea aceasta
şi nu va trage nici o săgeată acolo;
nu va veni în faţa ei cu vreun scut
şi nu va ridica împotriva ei nici o rampă de asalt.
34 Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce
şi nu va intra în cetatea aceasta,
zice Domnul.
35 Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru a o izbăvi,
de dragul Meu şi de dragul robului Meu David.»“
36 Îngerul Domnului[g] a ieşit în tabăra asirienilor şi a ucis o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când cei din popor s-au trezit dis-de-dimineaţă, au văzut că toţi erau nişte trupuri moarte. 37 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei şi-a ridicat tabăra şi a plecat. El s-a întors la Ninive şi a locuit acolo.
38 În timp ce se închina în templul zeului său, Nisrok[h], fiii săi, Adra-Melek şi Sareţer, l-au ucis cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon[i].
Boala şi însănătoşirea lui Ezechia
38 În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Puneţi casa în rânduială căci vei muri. Nu te vei mai face bine!»“ 2 Atunci Ezechia s-a întors cu faţa spre perete şi s-a rugat Domnului astfel: 3 „Doamne, Te rog, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi din toată inima şi am făcut ce este bine înaintea Ta.“ Şi Ezechia a plâns cu amar.
4 Atunci Cuvântul Domnului a venit la Isaia, spunându-i: 5 „Du-te şi spune-i lui Ezechia că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul strămoşului său David: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată, voi adăuga vieţii tale încă cincisprezece ani. 6 Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei şi voi apăra această cetate! 7 Acesta este semnul de la Domnul pentru tine, prin care vei şti că Domnul va împlini ce a promis: 8 voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.»“ Şi soarele s-a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse.
9 Un psalm al lui Ezechia, regele lui Iuda, scris după boala şi vindecarea sa:
10 „Ziceam: «În floarea vieţii mele trebuie să trec prin porţile Locuinţei Morţilor;
sunt văduvit de restul anilor mei.»
11 Am zis: «Nu-L voi mai vedea pe Domnul, da, pe Domnul,
în ţara celor vii;
nu voi mai vedea oameni
şi nu voi mai fi printre locuitorii lumii.
12 Locuinţa îmi este smulsă şi luată
precum cortul unui păstor.
Îmi simt firul vieţii înfăşurat ca de un ţesător
care m-ar tăia de la războiul de ţesut;
până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
13 Strig după ajutor până dimineaţă,
dar, ca un leu, El îmi zdrobeşte toate oasele;
până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
14 Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor;
am gemut ca o porumbiţă;
mi-au obosit ochii uitându-mă în sus.
Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!»
15 Ce aş mai putea spune? El mi-a răspuns
şi aceasta este ceea ce El a făcut.
Voi umbla smerit în toţi anii vieţii mele,
după ce mi-a fost amărât sufletul astfel.
16 O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii
şi în toate acestea stă şi viaţa duhului meu.
Tu mi-ai dat sănătate
şi ai îngăduit să trăiesc.
17 Cu siguranţă, spre binele meu
am trecut prin această amărăciune,
căci Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viaţa
de groapa nimicirii,
aruncând înapoia Ta
toate păcatele mele.
18 Într-adevăr, Locuinţa Morţilor nu-Ţi poate mulţumi,
Moartea nu Te poate lăuda,
iar cei ce se coboară în groapă
nu pot nădăjdui în credincioşia Ta,
19 ci cel viu, cel viu Te laudă,
aşa cum fac şi eu azi.
Taţii îşi învaţă copiii despre credincioşia Ta
20 prin care, Tu, Doamne, m-ai salvat,
iar noi vom cânta cu instrumentele cu corzi
în toate zilele vieţii noastre,
în Casa Domnului.“
21 Atunci Isaia a zis:
– Pregătiţi o turtă de smochine, pe care s-o aşezaţi pe rană şi astfel Ezechia se va vindeca.
22 Ezechia a întrebat:
– Care va fi semnul prin care voi şti că mă voi duce la Casa Domnului?
Solia babiloniană la Ierusalim
39 În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului[j], i-a trimis lui Ezechia scrisori şi un dar, fiindcă auzise că acesta fusese bolnav şi se însănătoşise. 2 Ezechia i-a primit pe soli şi le-a arătat ceea ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul de preţ, tot armamentul lui şi tot ce se afla în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul său pe care Ezechia să nu-l fi arătat.
3 Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia şi l-a întrebat:
– Ce au zis oamenii aceia şi de unde au venit?
Ezechia i-a răspuns:
– Au venit la mine dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon.
4 – Ce au văzut în palatul tău? l-a mai întrebat profetul.
– Au văzut tot ceea ce este în palatul meu, a răspuns Ezechia, şi nu a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li-l fi arătat.
5 Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia:
– Ascultă Cuvântul Domnului Oştirilor: 6 „Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău şi tot ce au agonisit strămoşii tăi până în ziua aceasta, va fi dus la Babilon; nu va mai fi lăsat nimic, zice Domnul. 7 Unii dintre propriii tăi fii, care ţi s-au născut, îţi vor fi luaţi şi vor fi făcuţi eunuci în palatul împăratului Babilonului.“
8 Ezechia i-a zis lui Isaia:
– Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun.
„Căci, se gândea[k] el , măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi siguranţă.“
Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu
40 „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu!
zice Dumnezeul vostru.
2 Vorbiţi blând Ierusalimului
şi strigaţi-i
că truda lui s-a sfârşit,
că vina lui este ispăşită,
căci a primit din mâna Domnului
pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“
3 „Un glas strigă în pustie:
«Pregătiţi calea Domnului,[l]
neteziţi în deşert
un drum pentru Dumnezeul nostru![m]
4 Orice vale va fi înălţată
şi orice munte şi deal va fi aplecat;
orice râpă va deveni netedă
şi orice povârniş se va preface în câmpie.
5 Atunci se va arăta slava Domnului,
şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună,
căci gura Domnului a vorbit.»
6 Un glas zice: «Strigă!»
«Ce să strig?», am întrebat eu.
«Orice făptură este ca iarba
şi toată gloria[n] ei este ca floarea de pe câmp!
7 Iarba se usucă, iar floarea cade
când suflarea Domnului vine peste ea!»
Într-adevăr, ca iarba este poporul!
8 Iarba se usucă, iar floarea cade,
însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.
9 Suie-te pe un munte înalt,
Sioane, aducător de veşti bune!
Înalţă-ţi glasul cu putere,
Ierusalime, aducător de veşti bune![o]
Înalţă-l, nu te teme!
Spune cetăţilor lui Iuda:
«Iată-L pe Dumnezeul vostru!»
10 Iată, Stăpânul Domn vine cu putere,
stăpânind prin braţul Său.
Plata Lui vine cu El
şi răsplata Lui Îl însoţeşte.
11 El Îşi va paşte turma ca un păstor;
Îşi va strânge mieii în braţe,
îi va lua la piept
şi va călăuzi blând oile care alăptează.
12 Cine a măsurat apele în palma lui
şi a trasat cerurile cu lăţimea palmei?
Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură?
Cine a cântărit munţii cu cântarul
şi dealurile cu o cumpănă?
13 Cine a cercetat Duhul Domnului
şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?
14 Cu cine s-a sfătuit El ca să fie luminat?
Cine L-a învăţat calea dreptăţii?
Cine L-a învăţat cunoaşterea
şi I-a arătat cărarea priceperii?
15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată,
sunt considerate ca praful de pe cântar.
Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.
16 Libanul nu ajunge pentru foc,
nici animalele lui pentru arderea de tot.
17 Toate neamurile sunt un nimic înaintea Lui;
mai puţin decât nimic
şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa.
18 Cu cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu?
Ce imagine aţi putea găsi pentru El?
19 Un idol? – un meşter îl toarnă
şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur
şi îi face lănţişoare de argint.
20 Săracul, care nu-şi permite aceasta,
alege un lemn ce nu putrezeşte
şi îşi caută un meşter iscusit
pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine.
21 Nu ştiţi?
N-aţi auzit?
Nu vi s-a făcut cunoscut de la început?
N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului?
22 El este Cel Ce şade deasupra cercului pământului,
ai cărui locuitori par nişte lăcuste.
El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin
şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.
23 El este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic,
iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista.
24 De abia sunt sădiţi,
de abia sunt semănaţi,
de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ,
că El şi suflă peste ei, uscându-i,
iar vijelia îi ia ca pe nişte paie.
25 «Deci, cu cine M-aţi putea asemăna?
Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.
26 Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi:
Cine a creat toate acestea?
El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una,
chemându-le pe nume.
Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui,
că nici una nu lipseşte.
27 De ce spui, Iacove,
de ce zici, Israele:
«Calea mea este ascunsă de Domnul
şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»
28 Nu ştii?
N-ai auzit?
Domnul este Dumnezeul cel Veşnic,
creatorul marginilor pământului.
El nu oboseşte, nici nu osteneşte,
iar priceperea Lui este de nepătruns.
29 El dă putere celui obosit
şi îl întăreşte pe cel fără putere.
30 Flăcăii vor obosi şi vor osteni,
tinerii se vor împiedica şi vor cădea,
31 dar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea,
se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii,
vor alerga şi nu vor osteni,
vor umbla şi nu vor obosi.
Domnul, Ajutorul lui Israel
41 «Ascultaţi-Mă în tăcere, ţinuturi de lângă mare,
iar popoarele să-şi înnoiască puterea!
Să se apropie şi să vorbească!
Să ne înfăţişăm împreună la judecată!
2 Cine l-a stârnit pe acela de la răsărit,
chemându-l cu dreptate la picioarele Sale?[p]
El îi dă în stăpânire neamurile
şi îi supune regi;
cu sabia îi preface în praf,
iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt.
3 Îi urmăreşte, mergând în siguranţă
pe un drum pe unde picioarele lui n-au mai călcat.
4 Cine a făcut şi a împlinit aceasta,
chemând, de la început, generaţie după generaţie?
Eu, Domnul, am fost cu cei dintâi
şi tot Eu voi fi şi cu cei de pe urmă.»
5 Ţinuturile de lângă mare văd aceasta şi se înfioară;
marginile pământului tremură;
ei se apropie şi sosesc.
6 Oamenii se încurajează între ei,
spunându-şi: «Fii tare!»
7 Artizanul îl încurajează pe bijutier,
iar cel ce netezeşte cu ciocanul, pe cel ce loveşte nicovala.
El zice despre îmbinare: «Este bună!»,
după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.
8 «Dar tu, Israele, robul Meu,
tu, Iacove, pe care te-am ales,
tu, sămânţă[q] a lui Avraam, prietenul Meu,
9 tu, pe care te-am adus de la marginile pământului
şi te-am chemat din colţurile sale cele mai îndepărtate,
zicându-ţi: ‘Tu eşti robul Meu!’,
pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat!
10 Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău!
Eu te voi întări, te voi ajuta
şi te voi sprijini cu dreapta Mea izbăvitoare!
11 Da, umiliţi şi făcuţi de ruşine
vor fi toţi cei furioşi pe tine;
ca un nimic vor ajunge şi vor pieri
toţi cei ce ţi se opun.
12 Te vei uita după ei, după duşmanii tăi,
dar nu-i vei mai găsi,
fiindcă nimiciţi de tot vor ajunge
cei ce se luptă cu tine.
13 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Care te apuc de mâna dreaptă
şi-ţi zic: ‘Nu te teme,
Eu te voi ajuta!
14 Nu te teme, vierme al lui Iacov,
rămăşiţă firavă a lui Israel!
Eu Însumi te voi ajuta!’», zice Domnul,
Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.
15 «Iată, te voi face o sanie ascuţită de treierat,
nouă şi cu două rânduri de dinţi!
Vei treiera munţii şi-i vei zdrobi,
iar dealurile le vei face ca pleava.
16 Le vei vântura şi le va lua vântul,
iar vijelia le va împrăştia.
Dar tu te vei bucura în Domnul
şi cu Sfântul lui Israel te vei preamări.
17 Săracii şi nevoiaşii caută apă dar nu găsesc,
iar limba li se usucă de sete.
Însă Eu, Domnul, le voi răspunde!
Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi!
18 Pe dealurile pleşuve voi face să curgă râuri,
iar în mijlocul văilor – izvoare;
voi preface pustia într-un iaz,
şi pământul uscat – în izvoare de apă.
19 În pustie voi planta
cedri, salcâmi, mirt şi măslini;
în deşert voi planta laolaltă
chiparoşi, ulmi şi pini,
20 pentru ca toţi să vadă şi să cunoască,
să chibzuiască şi să înţeleagă
că mâna Domnului a făcut acestea,
Sfântul lui Israel le-a creat!»
21 «Apăraţi-vă cauza!», zice Domnul.
«Aduceţi dovezi!», zice Împăratul lui Iacov.
22 «Aduceţi-vă idolii să ne spună
ce se va întâmpla!
Spuneţi-ne despre profeţiile voastre din trecut,
pentru a le putea judeca
şi pentru a le afla împlinirea!
Sau spuneţi-ne lucrurile care se vor întâmpla!
23 Faceţi-ne cunoscut viitorul,
şi vom şti că sunteţi dumnezei!
Faceţi ceva – bine sau rău –
ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească!
24 Dar iată că voi sunteţi mai puţin decât nimic,
iar lucrarea voastră este fără nici o valoare;
o urâciune este cel ce vă alege.»
25 «Am stârnit pe cineva din nord şi a venit –
pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu.
El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul
şi cum calcă olarul lutul în picioare.
26 Cine a vestit aceasta de la început, ca s-o putem cunoaşte
sau mai dinainte, ca să putem spune: ‘A avut dreptate!’?
Nimeni n-a vestit-o,
nimeni n-a proclamat-o,
nimeni n-a auzit vreun cuvânt de la voi.
27 Eu am vestit-o mai întâi Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’
şi am trimis un aducător de veşti bune Ierusalimului.
28 Mă uit şi nu este nimeni –
nu este printre ei nici unul care să sfătuiască,
nici unul care să răspundă atunci când îl întreb.
29 Iată că toţi sunt falşi,
lucrările lor sunt un nimic,
iar chipurile lor sunt vânt şi deşertăciune.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.