Beginning

¹ În strâmtorarea mea strig către Domnul
    şi El îmi răspunde.
² Doamne, scapă-mi sufletul de buzele mincinoase
    şi de limba înşelătoare!

³ Ce-ţi va da El ţie,
    ce-ţi va aduce El, limbă înşelătoare?
⁴ Săgeţi ascuţite de războinic,
    cu cărbuni de verigel^[b].

⁵ Vai de mine, căci locuiesc la Meşek,
    sălăşluiesc în corturile din Chedar!
⁶ Mult mi-a mai locuit sufletul
    împreună cu cei ce urăsc pacea!
⁷ Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu,
    ei sunt pentru război.

¹ Îmi voi ridica ochii spre munţi:
    de unde-mi va veni ajutorul?
² Ajutorul meu vine de la Domnul,
    Care a făcut cerurile şi pământul.

³ El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul,
    Păzitorul tău nu va dormita.
⁴ Iată că nu dormitează, nici nu doarme,
    Păzitorul lui Israel.

⁵ Domnul este păzitorul tău,
    Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
⁶ Soarele nu te va bate în timpul zilei,
    nici luna – în timpul nopţii.

⁷ Domnul te va păzi de tot ce este rău;
    El îţi va păzi sufletul.
⁸ Domnul te va păzi la plecare şi la venire,
    de acum şi până în veac!

¹ Mă bucur când mi se spune:
    „Să mergem la Casa Domnului!“
² Picioarele ni se opresc
    la porţile tale, Ierusalime.

³ Ierusalimul este zidit ca o cetate
    ce-şi adună poporul în unitate^[c].
⁴ Acolo vin seminţiile,
    seminţiile Domnului,
ca să laude Numele Domnului,
    aşa cum s-a hotărât pentru Israel,
⁵ căci acolo sunt aşezate tronurile de judecată,
    tronurile Casei lui David.

⁶ Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!
    „Fie ca cei ce te iubesc să prospere^[d]!
⁷ Pacea să fie între zidurile tale
    şi liniştea – în palatele tale.“
⁸ Din pricina fraţilor mei şi a prietenilor mei,
    îţi urez: „Pacea fie în tine!“
⁹ Din pricina Casei Domnului, Dumnezeul nostru,
    îţi doresc: „Bine să-ţi fie!“

¹ Către Tine îmi ridic ochii,
    Cel Ce locuieşti în ceruri.

² Cum caută ochii slujitorilor spre mâna stăpânilor lor
    şi ochii slujnicei – spre mâna stăpânei ei,
tot aşa şi ochii noştri caută spre Domnul, Dumnezeul nostru,
    până va avea milă de noi.

³ Ai milă de noi, Doamne, ai milă,
    căci suntem atât de sătui de dispreţ!
⁴ Sufletul nostru s-a săturat
    de batjocura celor îngâmfaţi
        şi de dispreţul celor mândri!

¹ „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră ...“
    – să spună acum Israel lucrul acesta!
² De n-ar fi fost Domnul de partea noastră,
    când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
³ ne-ar fi înghiţit de vii,
    când li s-a aprins mânia faţă de noi;
⁴ ne-ar fi potopit apele,
    ne-ar fi înghiţit torentul;
⁵ ne-ar fi înghiţit
    apele cele năprasnice.

⁶ Binecuvântat să fie Domnul,
    Care nu ne-a lăsat pradă colţilor lor.
⁷ Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din laţul păsărarilor;
    laţul s-a rupt, iar noi am scăpat!

⁸ Ajutorul nostru este în Numele Domnului,
    Creatorul cerurilor şi al pământului.

¹ Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sion
    care nu poate fi clătinat, ci va sta pe vecie.
² Cum sunt munţii împrejurul Ierusalimului,
    aşa este Domnul împrejurul poporului Său
        de acum şi până-n veci.

³ Toiagul celui rău nu va stăpâni
    partea celor drepţi,
pentru ca cei drepţi să nu-şi întindă mâinile
    spre nedreptate.

⁴ Fă bine, Doamne, celor buni
    şi celor drepţi în inimile lor!
⁵ Cât despre cei care se întorc la căile lor sucite,
    Domnul îi va îndepărta ca pe făcătorii de rele.

    Pacea să fie peste Israel!

¹ Când Domnul i-a întors acasă pe captivii^[e] Sionului,
    parcă visam.
² Atunci gura ni s-a umplut de râsete
    şi limba noastră – de strigăte de bucurie;
atunci se spunea printre neamuri:
    „Domnul a făcut lucruri mari cu ei!“
³ Domnul a făcut lucruri mari pentru noi,
    de aceea noi suntem bucuroşi.

⁴ Întoarce-i acasă, Doamne, pe captivii noştri,
    ca pe nişte torente din Neghev.
⁵ Cei ce seamănă cu lacrimi,
    vor secera cu strigăte de bucurie.
⁶ Cel ce merge plângând,
    ducându-şi traista cu sămânţă,
va veni acasă cu strigăte de bucurie,
    ducându-şi snopii.

¹ Dacă nu zideşte Domnul o casă,
    degeaba trudesc cei ce o zidesc.
Dacă nu străjuieşte Domnul o cetate,
    degeaba păzeşte străjerul.
² Degeaba vă treziţi devreme
    şi vă culcaţi târziu,
mâncând o pâine câştigată cu trudă.
    Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă^[f].

³ Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul,
    rodul pântecelui este o răsplată.
⁴ Ca săgeţile în mâna unui viteaz,
    aşa sunt fiii din anii tinereţii.
⁵ Ferice de bărbatul
    care îşi umple tolba cu ei;
el nu se va ruşina
    când va vorbi duşmanilor la poartă.

⁵ Domnul să te binecuvânteze din Sion,
    ca să vezi propăşirea Ierusalimului
        în toate zilele vieţii tale
⁶ şi să-i vezi pe fiii fiilor tăi!

Pacea să fie peste Israel!

¹ „Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea“
    – să spună acum Israel lucrul acesta!
² „Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea,
    dar nu m-au biruit.
³ Pe spatele meu au arat plugarii
    şi au tras brazde lungi.
⁴ Însă Domnul este drept;
    El a tăiat funiile celor răi.“

⁵ Să se ruşineze şi să dea înapoi
    toţi cei ce urăsc Sionul.
⁶ Să fie ca iarba de pe acoperişuri,
    care se usucă înainte de a fi smulsă.
⁷ Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea
    şi cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea.
⁸ Trecătorii să nu zică:
    „Fie binecuvântarea Domnului cu voi!“
        sau „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!“^[g]

¹ Din adâncuri strig, Doamne!
²     Stăpâne, ascultă glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte
    la glasul cererii mele!

³ Dacă Tu, Stăpâne, ai păstra aducerea aminte a vinii noastre,
    cine ar putea sta în picioare?
⁴ Dar la Tine este iertarea,
    ca astfel să fii de temut.

⁵ Aştept pe Domnul.
    Sufletul meu aşteaptă
        şi nădăjduieşte în Cuvântul Lui.
⁶ Sufletul meu Îl aşteaptă pe Stăpânul
    mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa,
        da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.
⁷ Israele, nădăjduieşte în Domnul,
    căci îndurarea este a Domnului
        şi la El găsim belşug de răscumpărare!
⁸ El îl răscumpără pe Israel
    din toate vinovăţiile sale.

¹ Doamne, inima mea nu este trufaşă,
    iar privirile mele nu sunt semeţe;
nu umblu după lucruri prea mari
    şi prea măreţe pentru mine.
² Dimpotrivă, sufletul mi-e potolit şi liniştit,
    ca un copil înţărcat lângă mama lui;
        da, sufletul îmi este ca un copil înţărcat.

³ Israele, nădăjduieşte în Domnul,
    de acum şi până-n veci!

¹ Doamne, aminteşte-Ţi de David
    şi de toate necazurile lui,
² de cel ce I-a jurat Domnului,
    cel ce I-a făcut un jurământ Puternicului lui Iacov:
³ „Nu voi intra în cortul căminului meu,
    nici nu mă voi sui în aşternutul patului meu,
⁴ nu voi da somn ochilor mei,
    nici aţipire pleoapelor mele,
⁵ până când nu voi găsi un loc pentru Domnul,
    un Lăcaş pentru Puternicul lui Iacov“.

⁶ „Iată, noi am auzit despre el^[h] în Efrata
şi l-am găsit pe terenurile împădurite^[i].
⁷ Să mergem la Lăcaşul Lui,
    să ne închinăm la picioarele tronului Său!“
⁸ Ridică-Te, Doamne, şi vino în locul Tău de odihnă,
    Tu şi chivotul tăriei Tale!
⁹ Preoţii Tăi să se îmbrace cu dreptate,
    iar credincioşii Tăi să strige de bucurie.

¹⁰ Din pricina lui David, robul Tău,
    nu-Ţi întoarce faţa de la unsul Tău!
¹¹ Domnul i-a jurat lui David adevărul
    şi nu se va răzgândi:
„Îl voi pune pe tronul tău
    pe unul dintre urmaşii tăi.
¹² Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu
    şi mărturiile Mele, pe care îi voi învăţa,
atunci chiar şi fiii lor vor sta pe tronul tău
    pentru totdeauna“.

¹³ Domnul a ales Sionul,
    El a dorit să locuiască acolo.
¹⁴ „Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna.
    Aici voi locui, căci l-am dorit.
¹⁵ Îi voi binecuvânta din belşug hrana
    şi-i voi sătura cu pâine săracii.
¹⁶ Îi voi îmbrăca preoţii cu mântuire,
    iar credincioşii lui vor striga de bucurie.

¹⁷ Acolo îi voi ridica lui David un urmaş^[j]
    şi-i voi aprinde o candelă unsului Meu.
¹⁸ Îi voi îmbrăca duşmanii cu ruşine,
    dar pe fruntea lui va străluci coroana.“