Beginning
35 Elihu a mai zis:
2 „Crezi că lucrul acesta este drept?
Tu zici: «Sunt drept înaintea lui Dumnezeu.»
3 Însă mai spui: «Ce folos am[a]
şi ce câştig dacă nu păcătuiesc?»
4 Îţi voi răspunde ţie
şi prietenilor tăi.
5 Uită-te la ceruri şi vezi;
priveşte cât sunt de sus norii faţă de tine!
6 Dacă ai păcătuit, ce rău Îi faci Lui?
Dacă ai greşit de multe ori, ce-I faci Lui?
7 Dacă eşti drept, ce-I dai Lui?
Ce primeşte El din mâna Ta?
8 Răutatea ta nu dăunează decât semenului tău
şi dreptatea ta nu e de folos decât fiilor oamenilor.
9 Oamenii strigă din cauza asupririlor grele;
ei cer izbăvire de sub mâna celui puternic,
10 dar nimeni nu zice: «Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu,
Care ne dă cântări de veselie noaptea,
11 Care ne învaţă prin[b] animalele pământului
şi ne face înţelepţi prin[c] păsările cerului?»
12 El nu răspunde când oamenii strigă,
din cauza mândriei celor răi.
13 Într-adevăr Dumnezeu nu ascultă strigătul lor în van;
Cel Atotputernic nu-i dă atenţie.
14 Cu atât mai mult deci când zici că nu-L vezi,
că pricina ta este înaintea Lui şi că trebuie să aştepţi,
15 că mânia Sa nu pedepseşte niciodată
şi că nu-I pasă prea mult de nelegiuire[d].
16 Prin urmare, Iov îşi deschide gura degeaba
şi spune o mulţime de vorbe fără cunoştinţă.“
36 Elihu a continuat:
2 „Mai rabdă-mă puţin şi-ţi voi arăta
că mai sunt lucruri de spus în favoarea lui Dumnezeu.
3 Îmi voi aduce cunoştinţa de departe
şi voi arăta dreptatea Făcătorului meu.
4 Fiţi siguri că vorbele mele nu sunt mincinoase;
unul desăvârşit în cunoaştere este cu voi.
5 Dumnezeu este puternic, dar nu dispreţuieşte pe nimeni;
este puternic, ferm în scopurile Sale.
6 Nu-l ţine în viaţă pe cel rău,
dar îi face dreptate celui în suferinţă.
7 Nu-Şi ia ochii de la cei drepţi,
ci îi aşază pe tron împreună cu împăraţii
şi îi înalţă pentru totdeauna.
8 Dacă oamenii sunt legaţi în lanţuri
şi ţinuţi în legăturile suferinţei,
9 El le spune ce-au făcut –
că s-au mândrit şi au păcătuit.
10 El le deschide urechile spre a se îndrepta
şi le porunceşte să se întoarcă de la nedreptate.
11 Dacă Îl ascultă şi-L slujesc,
îşi vor sfârşi zilele în fericire
şi anii lor în mulţumire sufletească.
12 Dar dacă ei nu ascultă, vor pieri de sabie[e]
şi vor muri fără cunoştinţă.
13 Cei nelegiuiţi nutresc mânie;
nu strigă după ajutor nici chiar atunci când El îi leagă.
14 Ei mor în tinereţe,
sfârşesc printre cei ce se prostituează[f].
15 Dar pe cei suferinzi El îi scapă prin suferinţa lor
şi le deschide urechea prin asuprire.
16 Tot aşa te-ar fi scos şi pe tine din necaz,
la un loc larg, departe de strâmtorare
şi ar fi pus pe masa ta bucate alese.
17 Dar tu te-ai umplut cu judecata celui rău;
judecata şi dreptatea te cuprind.
18 Fii atent ca nimeni să nu te amăgească prin bogăţii[g]
şi nu lăsa ca un dar bogat să te abată de pe cale!
19 Te-ar putea feri de necaz bogăţia
sau toate eforturile pe care le faci?
20 Nu tânji după noapte,
ca să smulgi popoarele din locul lor[h].[i]
21 Ai grijă! Nu te întoarce spre nedreptate;
căci se pare că ai ales-o mai degrabă pe aceasta decât suferinţa.
22 Iată, Dumnezeu este înălţat în puterea Sa;
care învăţător este ca El?
23 Cine I-a rânduit căile
sau cine-I poate spune: «Ai greşit!»
24 Nu uita să-I preamăreşti lucrarea
pe care oamenii au lăudat-o în cântare.
25 Toţi oamenii au văzut-o;
fiecare priveşte la ea de departe.
26 Ce mare este Dumnezeu, dincolo de înţelegerea noastră!
Numărul anilor Lui nu poate fi pătruns.
27 El ia picăturile din apă
şi preface ceaţa în ploaie,[j]
28 pe care norii o lasă să cadă
şi care picură din plin peste oameni.
29 Cine poate înţelege ruperea norilor,
tunetele cortului său?
30 El Îşi răspândeşte fulgerul în jurul Lui
şi acoperă adâncurile mării.
31 În acest fel judecă[k] El popoarele;
El le dă hrană din belşug.
32 Îşi umple mâinile cu un fulger
şi-i porunceşte unde să lovească.
33 Tunetul său Îi vesteşte sosirea,
iar furtuna anunţă mânia Sa aprinsă.[l]
37 În faţa acestor lucruri, inima îmi tremură
şi saltă din locul ei.
2 Ascultaţi! Ascultaţi tunetul glasului Său
şi bubuitul care iese din gura Sa!
3 Îşi desfăşoară fulgerul sub cerul întreg
şi-l trimite până la marginile pământului.
4 Apoi se aude vuietul glasului Său;
El tună cu glasul Său măreţ.
Când I se aude glasul,
El nu opreşte fulgerele.
5 Vocea lui Dumnezeu tună într-un mod deosebit;
El face fapte măreţe, dincolo de înţelegerea noastră.
6 El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!»
şi ploii: «Fii o ploaie puternică!»
7 El îl opreşte pe orice om din lucrul lui,
pentru ca toţi oamenii să recunoască lucrarea Lui[m].
8 Atunci animalele se duc la adăpostul lor
şi rămân în vizuinile lor.
9 Vijelia iese din odaia sa
şi frigul din vânturile cele năprasnice.
10 Suflarea lui Dumnezeu face gheaţa
şi îngheaţă apele mari.
11 El încarcă norii grei cu umezeală;
împrăştie norii cu fulgerul Său.
12 Ei se mişcă după călăuzirea Lui
şi fac tot ceea ce le porunceşte pe faţa întregului pământ.
13 El aduce norii ca să-i pedepsească pe oameni
sau să ude pământul Său şi să-Şi arate îndurarea[n].
14 Iov, ia aminte la aceasta!
Stai şi cugetă la minunile lui Dumnezeu!
15 Ştii tu cum conduce Dumnezeu norii
şi cum face să strălucească fulgerul Său?
16 Ştii tu cum plutesc norii?
Înţelegi tu minunile Celui Desăvârşit în cunoştinţă?
17 Ştii tu de ce ţi se încălzesc hainele,
când pământul se odihneşte de vântul dinspre sud?
18 Poţi tu să întinzi cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19 «Învaţă-ne ce trebuie să-I spunem!
Din pricina întunericului nu ştim să[o] ne apărăm cauza.»
20 Cine Îi va spune că vreau să-I vorbesc?
Va vrea cineva să-I vorbească ca să fie înghiţit?
21 Nimeni nu poate privi
cum străluceşte soarele în ceruri,
după ce vântul le-a înseninat.
22 El vine din nord într-o splendoare de aur;
împrejurul lui Dumnezeu este o măreţie înfricoşătoare.
23 Cel Atotputernic este dincolo de înţelegerea noastră. Este măreţ în putere,
în judecată şi în dreptate. El nu va asupri.
24 De aceea oamenii se tem de El;
da, toţi cei cu inima înţeleaptă se vor teme de El[p].“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.