Beginning
5 Strigă dacă vrei! Îţi va răspunde cineva?
Spre care dintre cei sfinţi te vei întoarce?
2 Mânia omoară pe nebun,
iar aprinderea ucide pe cel nesăbuit.
3 L-am văzut pe cel nebun prinzând rădăcini
şi imediat i-am blestemat locuinţa.
4 Copiii săi sunt departe de a fi în siguranţă,
sunt zdrobiţi la poartă
şi nu e nimeni să-i scape.
5 Cel flămând îi mănâncă secerişul,
adunându-l chiar dintre spini,
iar cel însetat râvneşte bogăţia lui.
6 Pentru că nenorocirea nu iese din ţărână
şi necazul nu răsare din pământ.
7 Totuşi omul e născut pentru necaz,
după cum scânteia e născută pentru zbor.
8 În ce mă priveşte, eu Îl voi căuta pe Dumnezeu
şi lui Dumnezeu Îi voi spune starea mea.
9 El face lucruri mari şi nepătrunse,
minuni fără număr.
10 El dă ploaie pe pământ
şi trimite ape pe câmpie.
11 Îi înalţă pe cei smeriţi
şi celor în necaz le dă siguranţă.
12 El strică planurile celor vicleni
şi astfel mâinile lor nu câştigă.
13 El îi prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor,
iar planurile celor înşelători sunt zădărnicite.
14 Ziua sunt în întuneric,
iar la amiază bâjbâie ca în timpul nopţii.
15 Îl scapă pe nevoiaş de sabia gurii lor
şi din mâna celor puternici.
16 Astfel cel sărac are nădejde,
iar nedreptăţii i se închide gura.
17 Fericit e omul pe care-l mustră Dumnezeu;
deci nu dispreţui disciplinarea Celui Atotputernic[a].
18 El răneşte, dar tot El leagă rana,
El zdrobeşte, dar tot mâna Sa vindecă.
19 Din şase necazuri te va scăpa
şi nici în al şaptelea nu te va atinge nici un rău.
20 Te va scăpa de la moarte în timp de foamete
şi de lovitura sabiei în timp de război.
21 Vei fi adăpostit de biciul limbii
şi nu te vei teme când va veni nenorocirea.
22 Vei râde înaintea nenorocirii şi a foametei
şi nu te vei teme de fiarele pământului.
23 Pentru că vei face legământ cu pietrele câmpului,
şi fiarele câmpului vor fi în pace cu tine.
24 Îţi vei şti cortul în siguranţă
şi când îţi vei căuta lucrurile nu vei găsi nimic lipsă.
25 Vei şti că vei avea mulţi copii,
şi urmaşii tăi vor fi ca iarba pământului.
26 Vei intra în mormânt încă în putere,
ca un snop de grâu treierat la vremea lui.
27 Iată că noi am cercetat aceasta şi aşa este!
Ascultă şi ia aminte la aceasta spre folosul tău!“
Răspunsul lui Iov
6 Iov a răspuns:
2 „O! dacă mi s-ar putea cântări durerea
şi dacă mi-ar fi pusă în cumpănă nenorocirea!
3 Ar fi mai grele decât nisipul mării;
de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.
4 Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns,
iar sufletul meu le bea otrava.
Groaza lui Dumnezeu vine ca o oaste asupra mea.
5 Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă
sau mugeşte boul când are nutreţ?
6 Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?
Are vreun gust albuşul de ou?[b]
7 Nu mă ating de aşa ceva,
căci o aşa mâncare mă îmbolnăveşte.
8 O! de-aş putea avea ceea ce vreau
şi dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorinţa:
9 de-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
să-Şi întindă mâna şi să mă nimicească!
10 Atunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere
şi această bucurie în durerea care nu se mai termină:
că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.
11 Ce putere mai am ca să mai sper?
Care mi-e sfârşitul ca să mai am răbdare?
12 Am eu puterea pietrei?
Este oare de bronz carnea mea?
13 Cu adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor!
Orice sprijin m-a părăsit!
14 Cel deznădăjduit are parte de mila prietenului său,
altfel şi-ar pierde[c] frica de Cel Atotputernic.
15 Dar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu,
ca albia pâraielor care ies din matcă,
16 ca torentele tulburi din cauza gheţii,
în care stă ascunsă zăpada.
17 Când se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă,
când este cald, li se usucă albia.
18 Caravanele se întorc din drum după ele,
se cufundă în deşert şi pier.
19 Caravanele din Tema se uită la ele,
călătorii din Şeba speră privindu-le.
20 Sunt ruşinaţi însă pentru că s-au încrezut în ele;
ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.
21 Ca ele sunteţi şi voi pentru mine:
îmi vedeţi nenorocirea şi vă temeţi.
22 Am zis eu vreodată: «Faceţi-mi un dar!»
sau: «Daţi mită pentru mine din bogăţia voastră!»
23 sau: «Scăpaţi-mă din mâna vreunui duşman!»
sau: «Răscumpăraţi-mă din mâna vreunui asupritor!»
24 Învăţaţi-mă şi voi tăcea,
arătaţi-mi unde am greşit.
25 Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!
Dar mustrările voastre, ce dovedesc?
26 Vreţi să mă mustraţi pentru cuvintele mele
şi să luaţi drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?
27 Voi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor,
vă vindeţi chiar şi prietenul!
28 Dar acum uitaţi-vă la mine, vă rog!
Oare vă voi minţi în faţă?
29 Încetaţi, nu fiţi nedrepţi!
Încetaţi, e vorba de dreptatea mea[d]!
30 Este vreo nedreptate pe limba mea?
Nu deosebeşte cerul gurii mele ce este rău?
7 Oare nu are omul o viaţă plină de trudă[e] pe pământ?
Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler[f]?
2 Ca un sclav care tânjeşte după umbra serii
sau ca un lucrător ce îşi aşteaptă plata,
3 aşa am avut şi eu parte de luni de deşertăciune
şi nopţi de necaz mi s-au dat.
4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?»
Dar noaptea e aşa de lungă şi mă frământ până în zori.
5 Trupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii;
pielea îmi crapă şi supurează,
6 zilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului
şi se sfârşesc fără nădejde.
7 Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.
8 Ochiul care mă priveşte nu mă va mai vedea;
ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.
9 Ca norul care se risipeşte şi trece,
aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor[g].
10 Nu se va mai întoarce niciodată acasă,
locul său nu-l va mai cunoaşte.
11 De aceea eu nu voi tăcea,
ci, în durerea duhului meu, voi vorbi,
în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!
12 Sunt eu Marea sau monstrul Tanin[h],
de ai pus o strajă în jurul meu?
13 Când zic: «Patul meu mă va mângâia
şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,
14 atunci Tu mă înspăimânţi cu visuri
şi mă îngrozeşti cu vedenii.
15 Aşa că aş alege mai bine sugrumarea,
mai bine moartea, decât aceste oase.
16 Le dispreţuiesc …! Nu voi trăi în veci!
Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viaţa.
17 Ce este omul ca să-ţi pese atât de mult de el
şi să-i dai aşa multă atenţie,
18 să-l cercetezi în fiecare dimineaţă
şi să-l încerci în orice clipă?
19 Nu vei înceta oare să te mai uiţi la mine
şi să mă laşi astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?
20 Dacă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie,
Veghetor al oamenilor?
De ce m-ai luat drept ţintă?
Am devenit o povară pentru Tine?[i]
21 De ce nu-mi ierţi păcatul
şi nu-mi dai la o parte nelegiuirea?
Curând voi fi zăcând în ţărână,
mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.