Beginning
Pavel la Corint
18 După aceea, Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint. 2 Acolo, a găsit pe un iudeu numit Aquila(A), de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevastă-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei. 3 Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi(B) lucrau – meseria lor era facerea corturilor. 4 Pavel(C) vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci. 5 Dar când au venit(D) Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a(E) dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul. 6 Fiindcă iudeii i se împotriveau(F) şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat(G) hainele şi le-a zis: „Sângele(H) vostru să cadă asupra capului vostru; eu(I) sunt curat. De acum(J) încolo, mă voi duce la neamuri.” 7 Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga. 8 Dar(K) Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi. 9 Noaptea, Domnul(L) a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, 10 căci(M) Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.” 11 Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.
Răscoala iudeilor
12 Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată 13 şi au zis: „Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii”. 14 Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis iudeilor:
„Dacă(N) ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, iudeilor!
15 Dar, dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră; eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.” 16 Şi i-a alungat de la scaunul de judecată. 17 Atunci, au pus toţi mâna pe Sosten(O), fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.
Pavel la Ierusalim şi Antiohia
18 Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Aquila, după ce şi-a tuns(P) capul în Chencrea(Q), căci făcuse o juruinţă. 19 Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă şi a stat de vorbă cu iudeii, 20 care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit, 21 ci şi-a luat rămas-bun de la ei şi a zis: „Trebuie(R) numaidecât ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă(S) va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi.” Şi a plecat din Efes. 22 S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a suit la Ierusalim şi, după ce a urat de bine Bisericii, s-a pogorât în Antiohia.
A treia călătorie. Apolo
23 După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat şi a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei(T) şi Frigiei, întărind(U) pe toţi ucenicii. 24 La Efes, a venit un iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi. 25 El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat(V) şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea(W) decât botezul lui Ioan. 26 A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Aquila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu. 27 Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a(X) ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră, 28 căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului şi le dovedea(Y) din Scripturi că Isus este Hristosul.
Ucenicii lui Ioan se fac creştini
19 Pe când era Apolo(Z) în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici, a întâlnit pe câţiva ucenici 2 şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am(AA) auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt”. 3 „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu(AB) botezul lui Ioan”. 4 Atunci, Pavel a zis: „Ioan(AC) a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus”. 5 Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în(AD) Numele Domnului Isus. 6 Când(AE) şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei şi vorbeau(AF) în alte limbi şi proroceau. 7 Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
Pavel învaţă pe norod la Efes
8 În urmă(AG), Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la(AH) Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. 9 Dar, fiindcă(AI) unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău(AJ) Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran. 10 Lucrul acesta(AK) a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11 Şi Dumnezeu făcea(AL) minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12 până acolo(AM) că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele.
Exorciştii iudei
13 Nişte(AN) exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au(AO) încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!” 14 Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. 15 Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?” 16 Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel că au fugit goi şi răniţi din casa aceea. 17 Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi(AP) i-a apucat frica pe toţi, şi Numele Domnului Isus era proslăvit. 18 Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească(AQ) şi să spună ce făcuseră. 19 Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. 20 Cu atâta(AR) putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.
Răscoala argintarului Dimitrie
21 După ce(AS) s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a(AT) pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo”, îşi zicea el, „trebuie(AU) să văd şi Roma”. 22 A trimis în Macedonia pe doi din(AV) ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast(AW), iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia. 23 Pe vremea aceea(AX), s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea(AY) Domnului. 24 Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin(AZ) câştig cu ele. 25 I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta 26 şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod şi zice că zeii făcuţi de mâini nu(BA) sunt dumnezei. 27 Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ, dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.” 28 Cuvintele acestea i-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!” 29 Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru şi au luat cu ei pe macedonenii Gaius(BB) şi Aristarh(BC), tovarăşii de călătorie ai lui Pavel. 30 Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. 31 Chiar şi unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32 Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră. 33 Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru(BD) a făcut(BE) semn cu mâna şi voia să se apere înaintea norodului. 34 Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!” 35 Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer? 36 Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită. 37 Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre. 38 Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi sunt dregători; să se pârască unii pe alţii. 39 Dar, dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită. 40 Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.” 41 După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.
Pavel în Macedonia
20 Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei şi a(BF) plecat în Macedonia. 2 A străbătut ţinutul acesta şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, 3 unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar(BG) iudeii i-au întins curse. Atunci, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 Avea ca tovarăşi până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh(BH) şi Secund din Tesalonic, Gaius(BI) din Derbe, Timotei(BJ), precum şi Tihic(BK) şi Trofim(BL) care erau din Asia. 5 Aceştia au luat-o înainte şi ne-au aşteptat la Troa. 6 Iar noi, după zilele(BM) Praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în(BN) Troa, unde am stat şapte zile.
Învierea lui Eutih
7 În ziua dintâi(BO) a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să(BP) frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. 8 În(BQ) odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini. 9 Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea şi a fost ridicat mort. 10 Dar Pavel s-a pogorât, s-a(BR) repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu(BS) vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el”. 11 După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. 12 Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.
Pavel la Milet
13 Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. 14 Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie şi ne-am dus la Mitilene. 15 De aici am mers pe mare şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion şi a doua zi am venit la Milet. 16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci(BT) se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să(BU) fie în Ierusalim de Ziua(BV) Cincizecimii.
Cuvântarea de rămas-bun
17 Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes şi a chemat pe prezbiterii bisericii. 18 Când au venit la el, le-a zis:
„Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din(BW) ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. 19 Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi şi în mijlocul încercărilor pe(BX) care mi le ridicau uneltirile iudeilor. 20 Ştiţi că n-am(BY) ascuns nimic din ce vă era de folos şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case 21 şi să vestesc(BZ) iudeilor şi grecilor pocăinţa(CA) faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos. 22 Şi acum, iată că împins(CB) de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo. 23 Numai Duhul Sfânt(CC) mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24 Dar eu nu(CD) ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci(CE) vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi(CF) slujba pe(CG) care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Şi acum, ştiu(CH) că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu. 26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele(CI) tuturor. 27 Căci(CJ) nu m-am ferit să vă vestesc tot planul(CK) lui Dumnezeu. 28 Luaţi seama(CL) dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a(CM) pus Duhul Sfânt episcopi[a], ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care(CN) a câştigat-o cu(CO) însuşi sângele Său. 29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor(CP) vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma, 30 şi se vor scula din(CQ) mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 31 De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei(CR) ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. 32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului(CS) harului Său, care vă(CT) poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea(CU) împreună cu toţi cei sfinţiţi. 33 N-am râvnit nici la argintul(CV), nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34 Singuri ştiţi că(CW) mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. 35 În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că(CX), lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primeşti’.” 36 După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat(CY) şi s-a rugat împreună cu ei toţi. 37 Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut(CZ) pe grumazul lui Pavel şi l-au sărutat. 38 Căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care(DA) le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut până la corabie.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.