Beginning

Timotei. Vedenia lui Pavel

16 În urmă, Pavel s-a dus la Derbe^(A) şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic numit^(B) Timotei, fiul^(C) unei iudeice credincioase şi al unui tată grec. ² Fraţii^(D) din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine. ³ Pavel a vrut să-l ia cu el şi, după ce l-a luat^(E), l-a tăiat împrejur, din pricina iudeilor, care erau în acele locuri, căci toţi ştiau că tatăl lui era grec. ⁴ Pe când trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărârile^(F) apostolilor şi prezbiterilor din Ierusalim. ⁵ Bisericile^(G) se întăreau în credinţă şi sporeau la număr din zi în zi. ⁶ Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. ⁷ Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. ⁸ Au trecut atunci prin Misia şi s-au^(H) pogorât la Troa. ⁹ Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om^(I) din^(J) Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!” ¹⁰ După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.

Pavel la Filipi. Lidia

¹¹ După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis. ¹² De acolo ne-am dus la Filipi^(K), care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile. ¹³ În ziua Sabatului, am ieşit pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă. ¹⁴ Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a^(L) deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. ¹⁵ După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea”. Şi ne-a^(M) silit să intrăm.

O slujnică ghicitoare. Temnicerul din Filipi

¹⁶ Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care^(N) avea un duh de ghicire^[a]. Prin ghicire, ea aducea mult câştig^(O) stăpânilor ei. ¹⁷ Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii”. ¹⁸ Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit^(P), s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea”. Şi^(Q) a ieşit chiar în ceasul acela. ¹⁹ Când au văzut^(R) stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna^(S) pe Pavel şi pe Sila şi i-au^(T) târât în piaţă înaintea fruntaşilor. ²⁰ I-au dat pe mâna dregătorilor şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură^(U) cetatea; sunt nişte iudei ²¹ care vestesc nişte obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm”. ²² Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei şi au^(V) poruncit să-i bată cu nuiele. ²³ După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine. ²⁴ Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci. ²⁵ Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau. ²⁶ Deodată^(W), s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au^(X) dezlegat legăturile fiecăruia. ²⁷ Temnicerul s-a deşteptat şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit. ²⁸ Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici”. ²⁹ Atunci, temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila, ³⁰ i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor^(Y), ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” ³¹ Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede^(Z) în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta”. ³² Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui. ³³ Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui. ³⁴ După ce i-a dus în casă, le-a^(AA) pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.

Pavel şi Sila slobozi

³⁵ Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele^[b] să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora”. ³⁶ Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul, acum dar, ieşiţi afară şi duceţi-vă în pace”. ³⁷ Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor fără să fim judecaţi, pe noi, care^(AB) suntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!” ³⁸ Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s-au temut când au auzit că sunt romani. ³⁹ Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă şi i-au^(AC) rugat să părăsească cetatea. ⁴⁰ Ei au ieşit din temniţă şi au^(AD) intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat.

Pavel la Tesalonic

17 Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. ² Pavel, după obiceiul său, a^(AE) intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, ³ dovedind şi lămurind că^(AF) Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. „Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul”. ⁴ Unii^(AG) din ei şi o mare mulţime de greci temători de Dumnezeu şi multe femei de frunte au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila^(AH). ⁵ Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi căutau pe Pavel şi pe Sila ca să-i aducă afară, la norod. ⁶ Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason^(AI) şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii şi strigau: „Oamenii aceştia^(AJ) care au răscolit lumea au venit şi aici, ⁷ şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului şi spun^(AK) că este un alt Împărat: Isus.” ⁸ Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii, ⁹ care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi numai după ce au căpătat de la ei un zălog.

Pavel la Bereea

¹⁰ Fraţii^(AL) au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor. ¹¹ Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau^(AM) Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa. ¹² Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut. ¹³ Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure şi să aţâţe noroadele. ¹⁴ Atunci, fraţii au pornit îndată^(AN) pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Bereea.

Pavel la Atena. Cuvântarea

¹⁵ Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors cu însărcinarea^(AO) să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el. ¹⁶ Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se^(AP) întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli. ¹⁷ În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea. ¹⁸ Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini”. ¹⁹ Atunci, l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu? ²⁰ Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să ştim ce vrea să zică aceasta.” ²¹ Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou. ²² Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. ²³ Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: ‘Unui Dumnezeu necunoscut!’ Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu. ²⁴ Dumnezeu^(AQ) care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul^(AR) cerului şi al pământului şi nu^(AS) locuieşte în temple făcute de mâini. ²⁵ El nu este slujit de mâini omeneşti, ca^(AT) şi când ar avea trebuinţă de ceva, El^(AU), care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. ²⁶ El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare^(AV) locuinţei lor, ²⁷ ca^(AW) ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar^(AX) că nu este departe de fiecare din noi. ²⁸ Căci în^(AY) El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum^(AZ) au zis şi unii din poeţii voştri: ‘Suntem din neamul Lui’… ²⁹ Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu^(BA) trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului, sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. ³⁰ Dumnezeu nu ţine seama de vremurile^(BB) de neştiinţă şi porunceşte, acum^(BC), tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, ³¹ pentru că a rânduit o zi în care va^(BD) judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin^(BE) faptul că L-a înviat din morţi…” ³² Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată”. ³³ Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor. ³⁴ Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia erau Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei.