Beginning

¹ Către Domnul strig în strâmtorarea^(A) mea,
şi El m-ascultă.
² Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă,
de limba înşelătoare!
³ Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie,
limbă înşelătoare!
⁴ Săgeţi ascuţite de războinic,
cu cărbuni aprinşi de ienupăr.
⁵ Vai de mine că locuiesc la Meşec^(B),
că^(C) locuiesc în corturile Chedarului!
⁶ Destul mi-a locuit sufletul
lângă cei ce urăsc pacea.
⁷ Eu sunt pentru pace,
dar de îndată ce vorbesc eu, ei sunt pentru război.

¹ Îmi ridic ochii spre munţi…
De unde-mi va veni ajutorul?
² Ajutorul^(D) îmi vine de la Domnul,
care a făcut cerurile şi pământul.
³ Da, El nu^(E) va îngădui să ţi se clatine piciorul;
Cel ce te păzeşte nu^(F) va dormita.
⁴ Iată că nu dormitează, nici nu doarme
Cel ce păzeşte pe Israel.
⁵ Domnul este Păzitorul tău,
Domnul este umbra^(G) ta pe mâna ta cea^(H) dreaptă.
⁶ De aceea nu te va bate soarele^(I) ziua,
nici luna noaptea.
⁷ Domnul te va păzi^(J) de orice rău,
îţi va păzi sufletul.
⁸ Domnul te va păzi^(K) la plecare şi la venire,
de acum şi până în veac.

¹ Mă bucur când mi se zice;
„Haidem^(L) la Casa Domnului!”
² Picioarele mi se opresc
în porţile tale, Ierusalime!
³ Ierusalime, tu eşti zidit
ca o cetate făcută^(M) dintr-o bucată!
⁴ Acolo^(N) se suie seminţiile, seminţiile Domnului,
după legea^(O) lui Israel,
ca să laude Numele Domnului.
⁵ Căci^(P) acolo sunt scaunele de domnie pentru judecată,
scaunele de domnie ale casei lui David.
⁶ Rugaţi-vă^(Q) pentru pacea Ierusalimului!
Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă.
⁷ Pacea să fie între zidurile tale
şi liniştea, în casele tale domneşti!
⁸ Din pricina fraţilor şi a prietenilor mei,
doresc pacea în sânul tău.
⁹ Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru,
fac urări pentru fericirea^(R) ta.

¹ La Tine îmi^(S) ridic ochii,
la Tine, care locuieşti^(T) în ceruri.
² Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor
şi ochii roabei la mâna stăpânei ei,
aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru,
până va avea milă de noi.
³ Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi,
căci suntem sătui de dispreţ;
⁴ ne este sătul sufletul
de batjocurile celor îngâmfaţi,
de dispreţul celor trufaşi.

¹ De n-ar fi fost Domnul de partea noastră,
să spună^(U) Israel acum!
² De n-ar fi fost Domnul de partea noastră
când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
³ ne-ar^(V) fi înghiţit de vii
când li s-a aprins mânia împotriva noastră;
⁴ ne-ar fi înecat apele,
ar fi trecut râurile peste sufletul nostru;
⁵ ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice.
⁶ Binecuvântat să fie Domnul,
care nu ne-a dat pradă dinţilor lor!
⁷ Sufletul ne-a scăpat ca^(W) pasărea din laţul păsărarului;
laţul s-a rupt, şi noi am scăpat.
⁸ Ajutorul^(X) nostru este în Numele Domnului,
care^(Y) a făcut cerurile şi pământul.

¹ Cei ce se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.
² Cum este înconjurat Ierusalimul de munţi,
aşa înconjoară Domnul pe poporul Său,
de acum şi până în veac.
³ Căci toiagul^(Z) de cârmuire al răutăţii nu va rămâne pe moştenirea celor neprihăniţi,
pentru ca cei neprihăniţi să nu întindă mâinile spre nelegiuire.
⁴ Doamne, varsă-Ţi binefacerile peste cei buni
şi peste cei cu inima fără prihană!
⁵ Dar pe cei ce apucă pe căi^(AA) lăturalnice,
să-i nimicească Domnul împreună cu cei ce fac rău!
Pacea^(AB) să fie peste Israel!

¹ Când a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă^(AC) visam.
² Atunci, gura^(AD) ne era plină de strigăte de bucurie
şi limba, de cântări de veselie.
Atunci se spunea printre neamuri:
„Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!”
³ Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi,
şi de aceea suntem plini de bucurie.
⁴ Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război,
ca pe nişte râuri în partea de miazăzi!
⁵ Cei^(AE) ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.
⁶ Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa
se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.

¹ Dacă nu zideşte Domnul o casă,
degeaba lucrează cei ce o zidesc;
dacă nu^(AF) păzeşte Domnul o cetate,
degeaba veghează cel ce o păzeşte.
² Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu
ca să mâncaţi^(AG) o pâine câştigată cu durere,
căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.
³ Iată, fiii^(AH) sunt o moştenire de la Domnul,
rodul^(AI) pântecelui este o răsplată dată de El.
⁴ Ca săgeţile în mâna unui războinic,
aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe.
⁵ Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei!
Căci ei^(AJ) nu vor rămâne de ruşine
când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă.

¹ Ferice de^(AK) oricine se teme de Domnul
şi umblă pe căile Lui!
² Căci^(AL) atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale,
eşti fericit şi-ţi merge bine.
³ Nevastă-ta este ca^(AM) o viţă roditoare înăuntrul casei tale;
copiii tăi stau ca^(AN) nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale.
⁴ Aşa este binecuvântat
omul care se teme de Domnul.
⁵ Să te binecuvânteze^(AO) Domnul din Sion,
să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale
⁶ şi să vezi^(AP) pe copiii copiilor tăi!
Pacea^(AQ) să fie peste Israel!

¹ Destul m-au asuprit din tinereţe^(AR) –
s-o spună^(AS) Israel! –
² destul m-au asuprit din tinereţe,
dar nu m-au biruit.
³ Plugarii au arat pe spinarea mea,
au tras brazde lungi pe ea.
⁴ Domnul este drept:
El a tăiat funiile celor răi.
⁵ Să se umple de ruşine şi să dea înapoi
toţi cei ce urăsc Sionul!
⁶ Să fie ca iarba^(AT) de pe acoperişuri,
care se usucă înainte de a fi smulsă!
⁷ Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea,
cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea
⁸ şi trecătorii nu zic:
„Binecuvântarea^(AU) Domnului să fie peste voi!
Vă binecuvântăm în Numele Domnului!”

¹ Din fundul^(AV) adâncului, Te chem, Doamne!
² Doamne, ascultă-mi glasul!
Să ia aminte urechile Tale
la glasul cererilor mele!
³ Dacă^(AW) ai păstra, Doamne, aducerea-aminte a nelegiuirilor,
cine ar putea sta în picioare, Doamne?
⁴ Dar la Tine este iertare^(AX),
ca să fii temut^(AY).
⁵ Eu nădăjduiesc^(AZ) în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte
şi aştept^(BA) făgăduinţa Lui.
⁶ Sufletul^(BB) meu aşteaptă pe Domnul,
mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa,
da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.
⁷ Israele, pune-ţi nădejdea^(BC) în Domnul,
căci la^(BD) Domnul este îndurarea
şi la El este belşug de răscumpărare!
⁸ El^(BE) va răscumpăra pe Israel
din toate nelegiuirile lui.

¹ Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe,
nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari
şi^(BF) prea înalte pentru mine.
² Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit,
ca^(BG) un copil înţărcat, care stă lângă mamă-sa;
da, sufletul meu este ca un copil înţărcat.
³ Pune-ţi nădejdea^(BH) în Domnul, Israele,
de acum şi până în veac!

¹ Doamne, adu-Ţi aminte de David
şi de toate necazurile lui!
² Adu-Ţi aminte cum a jurat el Domnului
şi a făcut^(BI) următoarea juruinţă Puternicului^(BJ) lui Iacov:
³ „Nu voi intra în cortul în care locuiesc,
nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc,
⁴ nu^(BK) voi da somn ochilor mei,
nici aţipire pleoapelor mele
⁵ până nu voi găsi^(BL) un loc pentru Domnul,
o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.” –
⁶ Iată, am auzit vorbindu-se despre el la^(BM) Efrata,
l-am găsit^(BN) în^(BO) ogorul Iaar…
⁷ „Haidem la locuinţa Lui,
să^(BP) ne închinăm înaintea aşternutului picioarelor Lui!…
⁸ Scoală-Te^(BQ), Doamne, vino la locul Tău de odihnă,
Tu şi Chivotul^(BR) măreţiei Tale!
⁹ Preoţii Tăi să se îmbrace^(BS) în neprihănire
şi credincioşii Tăi să scoată strigăte de bucurie!
¹⁰ Pentru robul Tău David,
nu lepăda pe unsul Tău!” –
¹¹ Domnul^(BT) a jurat lui David adevărul
şi nu Se va întoarce de la ce a jurat: „Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din^(BU) trupul tău.
¹² Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu
şi învăţăturile Mele pe care li le voi da,
vor şedea şi fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie.”
¹³ Da^(BV), Domnul a ales Sionul,
l-a dorit ca locuinţă a Lui şi a zis:
¹⁴ „Acesta^(BW) este locul Meu de odihnă pe vecie;
voi locui în el, căci l-am dorit.
¹⁵ Îi voi^(BX) binecuvânta din belşug hrana,
voi sătura cu pâine pe săracii lui.
¹⁶ Voi îmbrăca în^(BY) mântuire pe preoţii lui
şi^(BZ) credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.
¹⁷ Acolo^(CA) voi înălţa puterea lui David,
voi pregăti^(CB) o candelă unsului Meu,
¹⁸ voi îmbrăca^(CC) cu ruşine pe vrăjmaşii lui
şi peste el va străluci cununa lui.”