Beginning

¹ Doamne, Tu ai fost^(A) locul nostru de adăpost
din neam în neam.
² Înainte^(B) ca să se fi născut munţii
şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea,
din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
³ Tu întorci pe oameni în ţărână
şi zici: „Întoarceţi-vă^(C), fiii oamenilor!”
⁴ Căci^(D) înaintea Ta, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă din noapte.
⁵ Îi mături ca un^(E) vis:
dimineaţa sunt^(F) ca iarba, care încolţeşte iarăşi:
⁶ înfloreşte dimineaţa^(G) şi creşte,
iar seara este tăiată şi se usucă.
⁷ Noi suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de urgia Ta.
⁸ Tu pui^(H) înaintea Ta nelegiuirile noastre
şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele^(I) ascunse.
⁹ Toate zilele noastre pier de urgia Ta,
vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
¹⁰ Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani,
iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani,
şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere,
căci trece iute, şi noi zburăm.
¹¹ Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale
şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
¹² Învaţă-ne^(J) să ne numărăm bine zilele,
ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
¹³ Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti?
Ai^(K) milă de robii Tăi!
¹⁴ Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta,
şi^(L) toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
¹⁵ Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit,
tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!
¹⁶ Să se arate robilor Tăi lucrarea^(M) Ta
şi slava Ta fiilor lor!
¹⁷ Fie peste noi bunăvoinţa^(N) Domnului Dumnezeului nostru!
Şi întăreşte^(O) lucrarea mâinilor noastre,
da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!

¹ Cel ce^(P) stă sub ocrotirea Celui Preaînalt
şi se odihneşte la^(Q) umbra Celui Atotputernic
² zice^(R) despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea,
Dumnezeul meu în care mă încred!”
³ Da, El^(S) te scapă de laţul vânătorului,
de ciumă şi de pustiirile ei.
⁴ El te va acoperi cu^(T) penele Lui
şi te vei ascunde sub aripile Lui.
Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
⁵ Nu^(U) trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii,
nici de săgeata care zboară ziua,
⁶ nici de ciuma care umblă în întuneric,
nici de molima care bântuie ziua namiaza mare.
⁷ O mie să cadă alături de tine
şi zece mii la dreapta ta,
dar de tine nu se va apropia.
⁸ Doar vei^(V) privi cu ochii
şi vei vedea răsplătirea celor răi.
⁹ Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost^(W)!”
şi faci din Cel Preaînalt turnul^(X) tău de scăpare,
¹⁰ de aceea nicio^(Y) nenorocire nu te va ajunge,
nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.
¹¹ Căci^(Z) El va porunci îngerilor Săi
să te păzească în toate căile tale,
¹² şi ei te vor duce pe mâini,
ca^(AA) nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
¹³ Vei păşi peste lei şi peste năpârci
şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi.
¹⁴ „Fiindcă Mă iubeşte”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi;
îl voi ocroti, căci cunoaşte^(AB) Numele Meu.
¹⁵ Când Mă va^(AC) chema, îi voi răspunde;
voi fi cu^(AD) el în strâmtorare,
îl voi izbăvi şi-l voi^(AE) proslăvi.
¹⁶ Îl voi sătura cu viaţă lungă
şi-i voi arăta mântuirea Mea”.

¹ Frumos^(AF) este să lăudăm pe Domnul
şi să mărim Numele Tău, Preaînalte,
² să vestim^(AG) dimineaţa bunătatea Ta
şi noaptea credincioşia Ta,
³ cu^(AH) instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta,
în sunetele harpei.
⁴ Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne,
şi eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale.
⁵ Cât^(AI) de mari sunt lucrările Tale, Doamne,
şi cât de adânci^(AJ) sunt gândurile Tale!
⁶ Omul^(AK) prost nu cunoaşte lucrul acesta
şi cel nebun nu ia seama la el.
⁷ Dacă cei^(AL) răi înverzesc ca iarba
şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc,
este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
⁸ Dar^(AM) Tu, Doamne, eşti înălţat în veci de veci!
⁹ Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi,
iată vrăjmaşii Tăi pier:
toţi cei ce fac răul sunt risipiţi^(AN).
¹⁰ Dar mie, Tu-mi dai puterea^(AO) bivolului
şi m-ai stropit cu^(AP) untdelemn proaspăt.
¹¹ Ochiul^(AQ) meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei
şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de potrivnicii mei cei răi.
¹² Cel fără prihană înverzeşte ca^(AR) finicul
şi creşte ca cedrul din Liban.
¹³ Cei sădiţi în Casa Domnului
înverzesc în^(AS) curţile Dumnezeului nostru.
¹⁴ Ei aduc roade şi la bătrâneţe;
sunt plini de suc şi verzi,
¹⁵ ca să arate că Domnul este drept,
El, Stânca^(AT) mea, în care nu^(AU) este nelegiuire.

¹ Domnul^(AV) împărăţeşte îmbrăcat cu^(AW) măreţie;
Domnul este îmbrăcat şi încins^(AX) cu putere,
de aceea lumea este tare^(AY) şi nu se clatină.
² Scaunul Tău de domnie este aşezat din^(AZ) vremuri străvechi;
Tu eşti din veşnicie!
³ Râurile vuiesc, Doamne,
râurile vuiesc tare,
râurile se umflă cu putere.
⁴ Dar mai puternic decât vuietul apelor mari
şi mai puternic decât vuietul valurilor năpraznice ale mării,
este Domnul^(BA) în locurile cereşti.
⁵ Mărturiile Tale sunt cu totul adevărate;
sfinţenia este podoaba Casei Tale,
Doamne, pentru tot timpul cât vor ţine vremurile.

¹ Doamne, Dumnezeul răzbunărilor^(BB),
Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!
² Scoală-Te^(BC), Judecătorul^(BD) pământului,
şi răsplăteşte celor mândri după faptele lor!
³ Până^(BE) când vor birui cei răi, Doamne,
până când vor birui cei răi?
⁴ Ei ţin^(BF) cuvântări puternice, vorbesc cu trufie,
şi toţi cei ce fac răul se fălesc.
⁵ Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne,
şi asupresc moştenirea Ta.
⁶ Înjunghie pe văduvă şi pe străin,
ucid pe orfani
⁷ şi^(BG) zic: „Nu vede Domnul
şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!”
⁸ Totuşi învăţaţi-vă^(BH) minte, oameni fără minte!
Când vă veţi înţelepţi, nebunilor?
⁹ Cel^(BI) ce a sădit urechea s-ar putea să n-audă?
Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă?
¹⁰ Cel ce pedepseşte neamurile s-ar putea să nu pedepsească,
El, care^(BJ) a dat omului pricepere?
¹¹ Domnul^(BK) cunoaşte gândurile omului:
ştie că sunt deşarte.
¹² Ferice^(BL) de omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne,
şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
¹³ ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii,
până se va săpa groapa celui rău!
¹⁴ Căci^(BM) Domnul nu lasă pe poporul Său
şi nu-Şi părăseşte moştenirea.
¹⁵ Ci se va face odată judecata după dreptate
şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.
¹⁶ Cine mă va ajuta împotriva celor răi?
Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?
¹⁷ De^(BN) n-ar fi Domnul ajutorul meu,
cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!
¹⁸ Ori de câte ori zic: „Mi se^(BO) clatină piciorul!”,
bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna.
¹⁹ Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu,
mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.
²⁰ Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul^(BP) lor de domnie,
ei, care^(BQ) pregătesc nenorocirea la adăpostul Legii?
²¹ Ei^(BR) se strâng împotriva vieţii celui neprihănit
şi osândesc^(BS) sânge nevinovat.
²² Dar Domnul este turnul^(BT) meu de scăpare,
Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.
²³ El^(BU) va face să cadă asupra lor nelegiuirea,
El îi va nimici prin răutatea lor;
Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.

¹ Veniţi să cântăm cu veselie Domnului
şi să^(BV) strigăm de bucurie către Stânca^(BW) mântuirii noastre.
² Să mergem înaintea Lui cu laude,
să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
³ Căci^(BX) Domnul este un Dumnezeu mare,
este un Împărat mare, mai presus de toţi dumnezeii.
⁴ El ţine în mână adâncimile pământului
şi vârfurile munţilor sunt ale Lui.
⁵ A Lui este marea^(BY), El a făcut-o,
şi mâinile Lui au întocmit uscatul:
⁶ veniţi să ne închinăm şi să ne smerim,
să ne plecăm genunchiul^(BZ) înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
⁷ Căci El este Dumnezeul nostru
şi noi^(CA) suntem poporul păşunei Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui… O, de aţi asculta azi^(CB) glasul Lui! –
⁸ „Nu vă împietriţi inima ca la Meriba^(CC),
ca în ziua de la Masa, în pustie,
⁹ unde părinţii^(CD) voştri M-au ispitit
şi M-au încercat, măcar că văzuseră^(CE) lucrările Mele.
¹⁰ Patruzeci^(CF) de ani M-am scârbit de neamul acesta
şi am zis: ‘Este un popor cu inima rătăcită;
ei nu cunosc căile Mele.’
¹¹ De aceea am jurat^(CG) în mânia Mea:
‘Nu vor intra în odihna Mea!’ ”