Beginning
Spicele de grâu şi Sabatul
6 Într-o(A) zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau. 2 Unii dintre farisei le-au zis: „Pentru ce faceţi ce(B) nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?” 3 Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce(C) a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? 4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că(D) nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii?” 5 Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului”.
Omul cu mâna uscată
6 În(E) altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. 7 Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. 8 Dar El le ştia gândurile şi a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai în mijloc”. El s-a sculat şi a stat în picioare. 9 Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?” 10 Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi şi a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. 11 Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
Alegerea celor doisprezece
12 În(F) zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13 Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi(G) a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, şi anume: 14 pe Simon, pe(H) care l-a numit şi Petru, pe Andrei, fratele lui, pe Iacov, pe Ioan, pe Filip, pe Bartolomeu, 15 pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Simon, numit Zelotul, 16 pe Iuda, fiul(I) lui Iacov, şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.
Felurite vindecări
17 S-a pogorât împreună cu ei şi S-a oprit într-un podiş, unde se aflau mulţi ucenici de-ai Lui, şi(J) o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. 18 Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi. 19 Şi tot norodul căuta(K) să se atingă de El, pentru că din El ieşea(L) o putere, care-i vindeca pe toţi.
Fericirile
20 Atunci, Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis:
„Ferice(M) de voi, care sunteţi săraci,
pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!
21 Ferice(N) de voi, care sunteţi flămânzi acum,
pentru că voi veţi fi săturaţi!
Ferice(O) de voi, care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde! 22 Ferice(P) de voi, când oamenii vă vor urî, vă(Q) vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru, ca ceva rău, din pricina Fiului omului! 23 Bucuraţi-vă(R) în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa(S) făceau părinţii lor cu prorocii. 24 Dar(T) vai de voi, bogaţilor(U), pentru că voi v-aţi(V) primit aici mângâierea!
25 Vai(W) de voi, care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi!
Vai(X) de voi, care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui!
26 Vai(Y) de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoşi!
Iubirea vrăjmaşilor
27 Dar(Z) Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, 28 binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă(AA) pentru cei ce se poartă rău cu voi. 29 Dacă(AB) te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă(AC) îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. 30 Oricui(AD) îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. 31 Ce(AE) voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. 32 Dacă(AF) iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. 33 Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa. 34 Şi(AG)dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. 35 Voi, însă, iubiţi(AH) pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi(AI) cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi(AJ) fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori, şi cu cei răi. 36 Fiţi(AK) dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.
Paiul şi bârna, pomul şi roada
37 Nu(AL) judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. 38 Daţi(AM), şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân(AN) o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu(AO) ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” 39 Le-a spus şi pilda următoare: „Oare(AP) poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Ucenicul nu(AQ) este mai presus de învăţătorul lui, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui. 41 De(AR) ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? 42 Sau cum poţi să zici fratelui tău: ‘Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi’ şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate(AS) întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. 43 Nu(AT) este nici un pom bun care să facă roadă rea şi nici un pom rău care să facă roadă bună. 44 Căci orice(AU) pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. 45 Omul(AV) bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din(AW) prisosul inimii vorbeşte gura.
Casa zidită pe stâncă
46 De(AX) ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu? 47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice(AY) om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face. 48 Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. 49 Dar cine aude şi nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.”
Vindecarea robului unui sutaş
7 După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a(AZ) intrat în Capernaum. 2 Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte. 3 Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. 4 Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul şi au zis: „Face să-i faci acest bine, 5 căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga”. 6 Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. 7 De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit. 8 Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine; şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.” 9 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare”. 10 Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
Învierea fiului văduvei din Nain
11 În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. 12 Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. 13 Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” 14 Apoi, S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te(BA), îţi spun!” 15 Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. 16 Toţi(BB) au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc s-a(BC) ridicat între noi; şi Dumnezeu(BD) a cercetat pe poporul Său”. 17 Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.
Trimişii lui Ioan Botezătorul
18 Ucenicii(BE) lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri. 19 Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” 20 Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?’ ” 21 Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. 22 Şi(BF), drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii(BG) văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor(BH) li se propovăduieşte Evanghelia. 23 Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”
Mărturia lui Isus despre Ioan
24 După ce(BI) au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? 25 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor. 26 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc. 27 El(BJ) este acela despre care este scris: ‘Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta’. 28 Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29 Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind(BK) botezul lui Ioan, 30 dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul(BL) lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. 31 Cu(BM) cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei? 32 Seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: ‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns’. 33 În adevăr, a venit Ioan(BN) Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: ‘Are drac’. 34 A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: ‘Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor’. 35 Totuşi(BO) Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”
Femeia păcătoasă
36 Un(BP) fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. 37 Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor 38 şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. 39 Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta(BQ), dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă”. 40 Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva”. „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el. 41 „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci. 42 Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?” 43 Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult”. Isus i-a zis: „Drept ai judecat”. 44 Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei. 45 Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. 46 Capul nu Mi l-ai uns cu(BR) untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. 47 De aceea(BS) îţi spun: ‘Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin’.” 48 Apoi a zis femeii: „Iertate(BT) îţi sunt păcatele!” 49 Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine(BU) este acesta de iartă chiar şi păcatele?” 50 Dar Isus a zis femeii: „Credinţa(BV) ta te-a mântuit; du-te în pace”.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.