Print Page Options
Previous Prev Day Next DayNext

Beginning

Read the Bible from start to finish, from Genesis to Revelation.
Duration: 365 days
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)
Version
Marcu 6-7

Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor

Isus a(A) plecat de acolo şi S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De(B) unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele(C) lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Şi găseau(D) o pricină de poticnire în El. Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu(E) este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui”. N-a(F) putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. Şi se(G) mira de necredinţa lor.

Trimiterea celor doisprezece

Isus străbătea(H) satele de primprejur şi învăţa pe norod.

Atunci(I) a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; (J) se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. 10 Apoi le-a zis: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. 11 Şi(K), dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi(L)îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.” 12 Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. 13 Scoteau mulţi draci şi(M) ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.

Moartea lui Ioan Botezătorul

14 Împăratul Irod a auzit(N) vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, şi a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el”. 15 Alţii(O) ziceau: „Este Ilie”. Iar alţii ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci”. 16 Dar(P) Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi”. 17 Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan şi-l legase în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. 18 Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi(Q) este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!” 19 Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea, 20 căci Irod se temea(R) de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă, şi-l asculta cu plăcere. 21 Totuşi(S) a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua(T) naşterii şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai-marilor oastei şi fruntaşilor Galileii. 22 Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da”. 23 Apoi a adăugat cu jurământ: „Ori(U) ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea”. 24 Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale: „Ce să cer?” Şi mamă-sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul”. 25 Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul”. 26 Împăratul(V) s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu. 27 A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă, 28 l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale. 29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul şi l-au pus într-un mormânt.

Înmulţirea pâinilor

30 Apostolii(W) s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni. 31 Isus(X) le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin”. Căci erau(Y) mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. 32 Au(Z) plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte. 33 Oamenii i-au văzut plecând şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 34 Când(AA) a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor, şi a(AB) început să-i înveţe multe lucruri. 35 Fiindcă(AC) ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfârşite. 36 Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.” 37 „Daţi-le voi să mănânce”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare(AD) să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei şi să le dăm să mănânce?” 38 Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.” S-au dus de au văzut câte pâini au şi au răspuns: „Cinci(AE) şi doi peşti”. 39 Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde. 40 Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci. 41 El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea(AF). Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi. 42 Au mâncat toţi şi s-au săturat; 43 şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti. 44 Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.

Isus umblă pe mare

45 Îndată(AG), Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 46 După ce Şi-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage. 47 Când(AH) s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm. 48 A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare şi voia(AI) să treacă pe lângă ei. 49 Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au ţipat, 50 pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” 51 Apoi S-a suit la ei în corabie şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi, 52 căci nu(AJ) înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima(AK) împietrită.

Vindecări la Ghenezaret

53 După(AL) ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la mal. 54 Când au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55 au alergat prin toate împrejurimile şi au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El. 56 Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe şi-L rugau să le dea voie doar(AM) să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El erau tămăduiţi.

Fariseii şi datina bătrânilor

Fariseii şi câţiva cărturari veniţi din Ierusalim s-au(AN) adunat la Isus. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. Fariseii, însă, şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. Şi, când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. Şi(AO) fariseii, şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ‘Norodul(AP) acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.’ Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum spălarea urcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră. 10 Căci Moise a zis: ‘Să cinsteşti(AQ) pe tatăl tău şi pe mama ta’ şi: ‘Cine(AR) va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.’ 11 Voi, dimpotrivă, ziceţi: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta», este Corban(AS)’, adică dat lui Dumnezeu, face bine; 12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”

Ce spurcă pe om

14 În urmă(AT), a chemat din nou noroadele la Sine şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi. 15 Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă. 16 Dacă(AU) are cineva urechi de auzit, să audă.” 17 După ce(AV) a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. 18 El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? 19 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. 20 El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. 21 Căci(AW) dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, 22 furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. 23 Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.”

Femeia canaaneancă

24 Isus(AX) a plecat de acolo şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. 25 Căci, îndată, o femeie a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. 26 Femeia aceasta era o grecoaică de obârşie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. 27 Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”. 28 „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar şi căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor”. 29 Atunci, Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-ta”. 30 Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat şi ieşise dracul din ea.

Vindecarea unui surdomut

31 Isus(AY) a părăsit ţinutul Tirului şi a venit iarăşi, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole. 32 I-au(AZ) adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el. 33 El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi şi i-a atins limba cu scuipatul(BA) Lui. 34 Apoi Şi-a ridicat(BB) ochii spre cer, a suspinat(BC) şi a zis: „Efata”, adică „Deschide-te!” 35 Îndată(BD) i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba şi a vorbit foarte desluşit. 36 Isus le-a(BE) poruncit să nu spună nimănui, dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. 37 Ei erau uimiţi peste măsură de mult şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi, să vorbească.”

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.