Beginning

Pilda nunţii fiului de împărat

22 Isus a^(A) luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis: ² „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. ³ A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. ⁴ A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii^(B) şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă».’ ⁵ Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. ⁶ Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. ⁷ Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oştile^(C) sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. ⁸ Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici^(D) de ea. ⁹ Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’ ¹⁰ Robii au ieşit la răspântii, au^(E) strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni, şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. ¹¹ Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo pe un om care^(F) nu era îmbrăcat în haina de nuntă. ¹² ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit. ¹³ Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în^(G) întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. ¹⁴ Căci^(H) mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi’.”

Birul

¹⁵ Atunci^(I), fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. ¹⁶ Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodianii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. ¹⁷ Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?” ¹⁸ Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? ¹⁹ Arătaţi-Mi banul birului.”Şi ei I-au adus un ban^[a]. ²⁰ El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?” ²¹ „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Daţi^(J) dar cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” ²² Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat.

Despre înviere

²³ În aceeaşi^(K) zi, au venit la Isus saducheii, care^(L) zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: ²⁴ „Învăţătorule, Moise^(M) a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş’. ²⁵ Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. ²⁶ Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea. ²⁷ La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. ²⁸ La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.” ²⁹ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi^(N) nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. ³⁰ Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi^(O) ca îngerii lui Dumnezeu în cer. ³¹ Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: ³² ‘Eu^(P) sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii’.” ³³ Noroadele care ascultau au^(Q) rămas uimite de învăţătura lui Isus.

Porunca cea mai mare

³⁴ Când^(R) au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. ³⁵ Şi unul din ei, un învăţător al Legii^(S), ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: ³⁶ „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” ³⁷ Isus i-a răspuns: „Să^(T) iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. ³⁸ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. ³⁹ Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să^(U) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’. ⁴⁰ În aceste^(V) două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

Al cui fiu este Hristosul?

⁴¹ Pe^(W) când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: ⁴² „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. ⁴³ Şi Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice: ⁴⁴ ‘Domnul^(X) a zis Domnului Meu: «Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.»?’ ⁴⁵ Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?” ⁴⁶ Nimeni^(Y) nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a^(Z) îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.

Isus mustră pe cărturari şi farisei

23 Atunci, Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi, ² a zis: „Cărturarii^(AA) şi fariseii şed pe scaunul lui Moise. ³ Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei^(AB) zic, dar nu fac. ⁴ Ei^(AC) leagă sarcini grele şi anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. ⁵ Toate faptele lor le fac^(AD) pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacterele late, îşi^(AE) fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi, ⁶ umblă^(AF) după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele dintâi în sinagogi, ⁷ le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: ‘Rabbi! Rabbi!’ ⁸ Voi^(AG) să nu vă numiţi ‘Rabbi’. Fiindcă^(AH) Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi. ⁹ Şi ‘Tată’ să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. ¹⁰ Să nu vă numiţi dascăli; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul. ¹¹ Cel^(AI) mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. ¹² Oricine^(AJ) se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat.

Nelegiuirile cărturarilor şi fariseilor

¹³ Vai^(AK) de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre. ¹⁴ Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că^(AL) voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi, de aceea veţi lua o mai mare osândă. ¹⁵ Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă. ¹⁶ Vai de voi, povăţuitori^(AM) orbi, care ziceţi: ‘Dacă jură cineva^(AN) pe Templu, nu este nimic, dar, dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui’. ¹⁷ Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau^(AO) Templul, care sfinţeşte aurul? ¹⁸ ‘Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar, dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui’. ¹⁹ Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul^(AP), care sfinţeşte darul? ²⁰ Deci, cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui; ²¹ cine jură pe Templu jură pe el şi pe Cel ce^(AQ) locuieşte în el; ²² şi cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie^(AR) al lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el. ²³ Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că^(AS) voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute^(AT) cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. ²⁴ Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! ²⁵ Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că^(AU) voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. ²⁶ Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată. ²⁷ Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că^(AV) voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie. ²⁸ Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. ²⁹ Vai^(AW) de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi ³⁰ şi ziceţi: ‘Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor’. ³¹ Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi^(AX) fiii celor ce au omorât pe proroci. ³² Voi^(AY) dar umpleţi măsura părinţilor voştri! ³³ Şerpi, pui^(AZ) de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei? ³⁴ De aceea^(BA), iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe^(BB) unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe^(BC) alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate, ³⁵ ca^(BD) să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la^(BE) sângele neprihănitului Abel până la sângele^(BF) lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar. ³⁶ Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta.

Pedeapsa Ierusalimului

³⁷ Ierusalime^(BG), Ierusalime, care omori pe proroci şi^(BH) ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să^(BI) strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub^(BJ) aripi, şi n-aţi vrut! ³⁸ Iată că vi se lasă casa pustie; ³⁹ căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: ‘Binecuvântat^(BK) este Cel ce vine în Numele Domnului!’ ”